Implozia PDL si partidul "Arca lui Noe"

Descompunerea PDL si migratia multor deputati si senatori catre alte partide, in special catre PNL, sunt consecinte firesti, in conditiile in care acest partid a devenit de fapt un vehicul de promovare a programului politic basescian. Dezertarile din PDL reprezinta ultimul act al unui divort dintre presedinte si clasa politica romaneasca, inceput in 2007 cu procedura de suspendare a acestuia. Situatia PDL inainte de alegeri este comparabila cu cea a partidului prezidential din Franta. In saptamana dinaintea alegerilor, mai multi fosti ministri si colegi de partid UMP au anuntat public ca vor vota in favoarea candidatului socialist, François Hollande...

Putini au intuit ca zilele acestui partid sunt numarate, liderii PDL mizand pe eterna confuzie in care se afla de obicei alegatorul roman (sindromul “dar eu cu cine votez,monser ?”)si pe mita electorala. In disperare de cauza, se incearca crearea altui partid politic, initial “Alba-ca-zapada” lui Sebastian Lazaroiu, apoi Noua Republica si, in sfarsit, partidul “Arca lui Noe”, care ar urma sa fie fondat, la ordinele presedintelui, de MRU si probabil Monica Macovei. Ideea fondarii unui asemenea partid este lipsita de altruism sau sens politic, el avand pur si simplu menirea de a salva de la extinctie carierele controversate ale fidelilor lui Traian Basescu.

Continuarea migratiei politice a PDL-istilor catre alte partide va reduce numarul de membri la cativa “politruci de cursa lunga”, gen Theodor Stolojan, Ioan Oltean si Emil Boc, sau femeile din jurul presedintelui: Elena Udrea, EBA si bineinteles Roberta Anastase. PDL fiind un partid populist, deci lipsit de doctrina sau viziune politica, a ajuns in situatia actuala mai ales din cauza erorilor de guvernare in plan economic, ca aplicarea unei austeritati bugetare draconice, care nu-si avea rostul in Romania. Daca adaugam la aceasta derivele autoritariste prezidentiale, devenite si ele tot mai frecvente in ultimii cativa ani, sau subordonarea de catre Cotroceni a guvernului, intelegem mai clar de ce partidul se apropie cu pasi repezi de iesirea sa din scena politica romaneasca.

In cautarea unei mosteniri politice

Cu trei ani in urma, cand s-au intensificat eforturile presedintelui si a echipei sale pentru reformarea constitutiei, Paul Cornea l-a considerat pe acesta ca pe un ambitios care spera sa ramana in istorie ca un “de Gaulle carpatin”. Cu toate ca modificarea constitutiei a fost supusa analizei unei comisii prezidentiale (pentru detalii, consltati alaturat “Reconstructia Constitutionala in Romania”), niciuna din recomandarile acesteia nu au putut fi puse in practica. Vina apartine, fireste, presedintelui, care cu stilul sau pugilistic a reusit sa ii indeparteze pana si pe membrii marcanti ai propriului partid. In disperare de cauza, Traian Basescu propune astazi clasei politice demisia sa, cu conditia acceptarii rezultatelor unui referendum organizat in 2009 in pripa si fara legatura cu problemele reale ale tarii.

Reformele constitutionale propuse de presedinte au un vadit iz neo-ceausist. Astfel, propunerea de a se reveni la Marea Adunare Nationala, organ legislativ monocameral, este ilustrativa in acest sens. Exista si un lobby politic foarte puternic in sanul PDL pentru interzicerea avorturilor, care aminteste de anii cand Romania a fost singurul stat european care si-a permis sa interzica avorturile si sa se doteze cu o politie ginecologica de trista amintire. Reformele basesciene au vizat sau vizeaza deasemenea intarirea puterii presedintelui in dauna legislativului sau a puterii judecatoresti, incercand astfel sa reinstaureze in Romania o cripto-monarhie de tip republican. Fiica presedintelui a candidat pentru sefia tinerilor din PDL, in stilul Nicu Ceausescu, fiind ulterior caftanita europarlamentar la Strasbourg. Amantul acesteia a fost numit, pe banii statului, la ambasada Romaniei la Paris, Elena Udrea a devenit numarul doi in PDL si ministru al turismului, samd.

Romania nu este o tara bogata, precum Statele Unite, deci nu isi poate permite sa isi aleaga presedintele la fiecare 4 ani. Este deasemenea o societate mai conservatoare decat multe altele din Europa, fiind nevoie de mai mult timp pentru a opera schimbari economice si politice majore. Daca se doreste modificarea legii electorale si economisirea de resurse, atunci poate ca ar trebui sa ne gandim, asa cum au facut francezii, sa crestem la 5 ani si durata mandatului de parlamentar, nu numai la reducerea numarului acestora. Din nefericire, cand reformele sunt gandite pentru a promova interesele unui grup restrans orbitand in jurul unui singur om politic, acestea devin toxice pentru natiune.

In multe privinte, eforturile prezindentiale nu au reusit decat sa submineze subreda democratie romaneasca si sa dezbine o clasa politica si asa macinata de contradictii interne. Asta fiind situatia, daca presedintele doreste sa demisioneze inainte de termen, ar trebui sa recurga la o demisie de onoare, fara a pune conditii celor pe care i-a insultat in mod grav ani de-a randul.

Mita si coruptie de centru-dreapta

Retragerea din PDL a lui Sorin Frunzaverde nu face decat sa confirme faptul ca aceasta formatiune de centru-dreapta se apropie cu pasi repezi de o infrangere electorala de zile mari. Ar fi gresit, insa, ca aceasta situatie sa fie pusa pe seama prim-vicepresedintelui PDL demisionar. Guvernele si administratiile politice de centru-dreapta din mai multe tari europene s-au dovedit in ultimii ani la fel de venale si corupte ca socialistii maghiari sau PSD-ul romanesc pe timpul lui Nastase. Cu alte cuvinte, criza politica a PDL se incadreaza in criza generala a partidelor de centru-dreapta din Centrul Europei, adica din Croatia, Cehia, Slovacia sau Austria.

In unele dintre aceste tari s-a mers atat de departe incat bugetul statului a ajuns sa fie tratat ca un cont propriu de venituri si cheltuieli al politicienilor corupti, aflati in cardasie cu oameni de afaceri dispusi sa plateasca sume considerabile pentru a obtine contracte cu statul. (Cehia)

Situatia PDL-ului din Romania este mult agravata de imixtiunea de tip monarhic – sustin unii comentatori – a presedintelui in jocurile politice din parlament. Desi infrangerea electorala a partidului care l-a adus la putere in doua randuri este pe de-a intregul previzibila si chiar de dorit, este mai putin evident rolul pe care il va mai putea juca presedintele pana in 2014...

Gazeta de perete a premierului

In ultima vreme, imi vine tot mai greu sa cred ca Evenimentul Zilei nu este- asa cum sustin detractorii ziarului - «gazeta de perete a Cotrocenilor». Cum sa interpretez altfel faptul ca de cateva saptamani incoace, EVZ face platforma unui personaj fara scrupule, care mai intai a facut din lingusirea lui Ceausescu o ocupatie politica, iar in ultima luna din 1989 a devenit, dintr-o data, reporter de front ?

Am citit si eu penibilul reportaj despre blugi si batiste muiate in sange si mirosite in fata masinii de scris, si despre patinajul pe bucati de creier. Drept sa va spun, mi s-a parut cel mai scarbos reportaj despre revolutia de la ’89. Dar ce putea sa iasa din pana unui propagandist al tineretului ceausist ?

Premierul desemnat a reusit sa triumfe numai in duelul verbal cu Gadea, omul lui Voiculescu. Succesul pare regizat dinainte, pentru ca, asa cum stiti, Securitatea era doar bratul inarmat al PCR-ului (sau, ma rog, UTC-ului…).

Printre ultimele fapte de vitejie ale lui MRU se numara si vizita sa fulger din aceasta saptamana la Bruxelles, unde fara indoiala i-a impresionat pe comisarul Barroso si pe presedintele Rompuy cu titlurile sale olimpice, cunostintele enciclopedice sau cu tineretea sa, adica cea care i-a torpilat si cariera de ministru de externe. Imi aduc aminte cu tristete de un interviu patetic pe care l-a acordat la vremea respectiva CNN-ului, cand a sustinut ca "tineretea" va ajuta guvernul sa schimbe totul, asa cum ieri la Bruxelles a sustinut ca poate rezolva problema absorbtiei fondurilor europene in cele 8 luni de mandat. Pai cum, nu ramane in continuare la conducerea guvernului, asa cum a promis sprijinitorul de la Cotroceni ? Si presedintia dupa 2014, o lasa de izbeliste, pe mana dusmanilor dreptei ?

Sincer sa fiu, ma indoiesc atat de calitatile morale cat si de cele profesionale ale actualului premier. Declaratiile domniei sale imi provoaca aproape intotdeauna o scarba intensa, fiindca pentru mine un istoric autentic nu putea sa se preteze la ridicarea in slavi a lui Ceausescu in cel mai negru moment al istoriei noastre. Am fost, pana in 1979, lider politic al studentilor din Facultatea de Istorie pe care a absolvit-o si domnul Ungureanu, si pot sustine fara a minti sau exagera ca se putea renunta la sesiunile de indoctrinare ideologica conduse de Nicu Ceausescu la Izvorul Muresului, si nu te obliga nimeni, la Iasi, sa scrii articole de lauda sau sa tii cuvantari desantate la congresele UTC-ului, ba chiar dimpotriva ! Da, existau printre noi specimene de genul actualului premier, de care ne feream instinctiv, iar marea majoritate a studentilor ii ocoleau cu suspiciune si dezgust.

Un director celebru al serviciilor secrete franceze intre 1970 - 1981, contele de Marenches, atragea atentia ca «directorul unui serviciu secret trebuie sa fie el insusi secretos, si nu sa faca pe vedeta. El nu trebuie sa se prea arate in public. Nu trebuie sa aiba nici un fel de ambitie politica. Eu nu aveam intalniri cu presa.» (Ockrent et Marenches, Dans le secret des princes, Stock,1986) Or, cariera lui MRU la SIE a fost de scurta durata, evoluand astazi catre nivelul maximei sale incompetente…

Din pacate, modul in care este prezentata cariera profesionala si politica a lui MRU in cateva ziare de la noi il vor transforma in victima oficiala a regimului Ceausescu, nefiind exclus ca acesta sa ceara, in curand, si un certificat de revolutionar… Nu de alta, dar s-ar putea sa ii mareasca sansele electorale in vederea obtinerii unui mandat prezidential.

Mostenitorii republicii monarhice ceausiste

Un coleg de blogosfera din Bruxelles, care a facut in anii ’70 studii universitare in Bucuresti, a publicat recent un comentariu despre presedintele Basescu pe site-ul blogactiv.eu, partial finantat de Comisia Europeana. Georgi Gotev este si editor al site-ului EurActiv si un bun cunoscator al realitatilor politice din Romania. Nu este usor, banuiesc, pentru bulgari sa fie cuplati cu Romania in marile probleme legate de aderarea la Uniunea Europeana, spatiul Schengen si asa mai departe. Cand presedintia si externele din Romania devin tot mai imprevizibile in activitatea lor, temerile bulgarilor sporesc, in mod firesc, pana la cote alarmante.

Din nefericire, nu este prima data cand Romania este condusa politic de un lider cu tendinte autoritare. In anii ’80, imediat dupa succesul revolutiei islamice din Iran, Ceausescu si-a abandonat fostii aliati comunisti si a inaugurat statul autoritar de tip arab la romani. Tara s-a umplut de agenti sirieni, palestinieni, libieni, iar vizitele lui Ceausescu la Cairo sau Tripoli s-au inmultit. Cu alte cuvinte, chiar daca geografic Romania apartine sud-estului european, si ideologic se pretindea un stat comunist (sau socialist, in fine), in realitate, din punct de vedere geopolitic ea a fost aliniata de Ceausescu la traditiile politice autoritare ale lumii arabe. Tot el a incercat sa inaugureze la romani republica monarhica, adica o forma de guvernamant in cadrul careia seful statului incearca sa lase mostenire fotoliul prezidential si puterea politica membrilor familiei sale. Metodele folosite pentru atingerea acestui scop i-au adus, atat pe el cat si pe sotia lui, in fata plutonului de executie, inaugurand astfel seria dictatorilor arabi care au fost executati in conditii asemanatoare, de la Saddam la Gaddafi.

Cu ajutorul unei parti a Securitatii, cea mai loiala clanului, Ceausescu a transformat practic Romania intr-un desert politic si o ruina economica. Nu trebuie sa ne miram astazi ca Ungaria, Cehia sau Polonia au societati civile puternice, iar noi nu. Situatia din Romania este similara cu cea a tarilor din Maghrebul arab, unde dictatorii executati sau exilati au distrus cu impunitate orice opozitie la planurile lor demente, invrajbindu-i pe oameni unii impotriva altora. Asemenea lucruri nu s-ar fi putut petrece fara ajutorul acestor instrumente ticaloase, adica elemente ale Securitatii care au cuplat la planurile de succesiune dinastica ale liderului si i-au reprimat pe oponentii regimului in mod sistematic. Nu de putine ori, asa cum evenimentele recente din Libia si Tunisia au demonstrat, acesti declasati profesional au fost ajutati de catre omologii lor din serviciile vestice, si chiar echipati de ei, in scopul obtinerii unei iluzorii "stabilitati politice".

Iata de ce mi se pare grav faptul ca au fost reactivati in timpul lui Basescu - si sunt folositi in pozitii cheie - indivizi care au continuat sa ramana in preajma lui Ceausescu si a fiului sau pana la disparitia acestora. Personal, ma deranjeaza nu atat prezenta unui om ca Basescu in fruntea statului, ci reaparitia acestor indivizi la guvern, la Cotroceni si in cadrul serviciilor noastre de securitate interna sau externa. Nu dau nume, ca se stie foarte bine despre cine este vorba.Mentalitatea lor servila, afirmata deja in perioada Ceausescu, ii face sa isi ofere si acum serviciile actualului detinator al functiei prezidentiale de la noi, din jurul caruia s-au retras in ultimii ani specialisti integri. Sunt «recuperati» deci azi, cei care l-au servit pe fostul dictator sau indivizi care l-ar fi servit daca li s-ar fi dat prilejul. Ei, nu-i nimic, n-au reusit atunci, reusesc acum…

Este nefast ce se intampla in politica noastra romaneasca. Avem milioane de romani pe drumuri si suntem condusi in continuare de politicieni pe care ii intereseaza mai mult puterea personala decat problemele tarii, si de foste instrumente ale dictaturii sau de copiii lor. Problema ar trebui sa fie in vizorul mai tuturor politologilor romani care isi merita acest nume, de la care asteptam sa aflam si ce solutii ar exista pentru a evita asemenea evolutii negative pe viitor.

O lovitura de teatru "contondenta"

Intr-unul din posting-urile mele de acum cateva luni, «Diplomatia romaneasca la rascruce», deploram faptul ca fostul ministru de externe Baconschi nu stie sa-si tina diplomatic gura atunci cand se afla peste hotare. Evenimentele ulterioare au dovedit ca nici inauntrul tarii nu scapa de acest defect, fiind in final silit sa demisioneze.

Din pacate, tarele diplomatiei romanesti nu au luat sfarsit odata cu numirea in functie a domnului Cristian Diaconescu. Contraperformanta sa in legatura cu blocarea acordarii statutului de candidat UE al Serbiei ne-a atras eticheta de «nationalisti de secol XIX» din partea unor diplomati vestici. Pana de curand, se considera la noi ca Serbia a fost si a ramas un prieten traditional al Romaniei. Iata ca talentele combinate ale presedintelui Basescu si ministrului Diaconescu au reusit sa anuleze si acest avantaj de care ne-am bucurat mai bine de o suta de ani.

Noua linie diplomatica inaugurata de Cristian Diaconescu are si un nume. Intr-un interviu acordat Romaniei libere, asemenea gen de politica externa este una «contondenta». Adica, sa-i dai la cap si ultimului vecin cu care te mai saluti inca, dar pe la spate daca se poate, ca sa nu aiba careva impresia ca poti avea incredere in romani ! Imi imaginez cu ingrijorare cum poate fi aplicata politica contondenta in relatia cu vecinii bulgari si mai ales cu cei maghiari, si ce instrumente de politica externa vor fi utilizate…

Domnul Diaconescu face parte din categoria de oameni politici care au fost ejectati din partidul de origine, la fel ca si actualul prim ministru, domnul Ungureanu. Primul a fost alungat din PSD, cel de-al doilea din PNL. Este meritul presedintelui Basescu ca, in disperare de cauza, a transformat institutia prezidentiala, ministerul de externe si serviciile secrete in aspiratoare de indezirabili politici ai altor partide. Numind la carma guvernului pe fostul sef SIE, una din marile ex-sperante politice ale CC al UTC din Romania, presedintele Basescu s-a aliniat practicilor politice recente din societatea rusa. Inainte de incheierea celui de-al doilea mandat, un alt alcoolic notoriu, Boris Eltin, l-a numit in functia de prim ministru pe marea speranta a serviciilor secrete rusesti. Asemanarea dintre cele doua situatii nu se opreste aici. Fostul consilier prezidential Sebastian Lazaroiu si altii au inceput deja sa ii faca platforma actualului prim ministru pentru a candida la functia de presedinte la alegerile viitoare. Pai, de ce nu ?

Enormele gafe politice prezidentiale isi au, fireste, explicatia lor. La randul meu, ca absolvent al unor facultati politice, as fi provocat tot atatea dezastre daca mi s-ar fi incredintat prin absurd comanda unui petrolier… Vina pentru ca se afla in fruntea statului roman, insa, nu este a dumisale, ci a noastra, celor care am votat. Intr-o oarecare masura, este si vina masoneriei romane, care a uitat ca este urmasa de drept a fondatorilor statului si a permis ascensiunea politica a acestuia .