Despre (ne)amestecul in treburile interne

Va mai amintiti de fraza preferata a lui Ceausescu ? Indiferent de context, acesta nu uita sa mentioneze in discursurile lui, la modul imperativ, obligatia celorlalte natiuni de a nu se amesteca in "treburile interne" ale Romaniei.



Daca nu ar fi fost impuscat in graba, Ceausescu ar fi astazi socat de masura in care alte natiuni, institutii sau organisme suprastatale se "amesteca" sau chiar hotarasc cursul evenimentelor din Romania postdecembrista. Sa nu credeti cumva ca am dat in boala lui Adrian Severin si vad in mai toti membrii guvernului sau ai parlamentului numai spioni ai CIA, Rusia sau Ukraina. Sa fim seriosi ! In fond, Severin este el insusi un fost reprezentant Comecon care nu vede cu ochi buni imixtiunea colegilor americani in bucataria politicii romanesti...



Amestecul Uniunii Europene in treburile interne ale Romaniei, spre exemplu, este legiferat, aprobat de parlamentul Romaniei, respecta anumite reguli si nu depaseste anumite limite. Din 2007, de cand a devenit membra a Uniunii, Romania trebuie sa se supuna acestori reguli si conditii de aderare, chiar daca o face fara tragere de inima sau fara convingeri profunde. Cum altfel am putea explica faptul ca nu reusim sa absorbim fonduri europene la nivelul ofertei comunitare, sau ca ramanem in urma in domeniile reformei, justitiei sau eliminarii coruptiei ?



Mai exista, din nefericire, si forme nelegiferate de amestec in treburile interne ale Romaniei, care fac ca viata politica din tara sa se transforme intr-o lupta de transee, spre scarba si disperarea populatiei. Taberele in chestiune sunt cea pro-rusa, in frunte cu Ion Iliescu, care a condus Romania pana in 2004, si cea pro-americana, avandul ca sef pe actualul presedinte Traian Basescu. Ca promotor al revolutiei portocalii in Romania, acesta din urma nu a reusit in primul mandat sa isi tina nicio promisiune electorala majora. In schimb, cu ajutorul "expertilor" de peste ocean, a transformat Romania in camp de lupta ideologica, promovand un anti-comunism pagubos care a dus la blocajul institutional al tarii din 2007 si la o lupta acerba intre presedintie si parlament. In toiul luptei, suporterii anti-americani, adica rusii, si-au trimis "fratii" la Bucuresti, unde au fost primiti cu mare caldura la Palatul Victoria de catre premierul de atunci, Calin Popescu Tariceanu.



Din prelungirea acestui conflict ruso-american din vremea Razboiului Rece, Romania nu are decat de pierdut. Este destul sa aruncam o privire la vecinii nostri in Ucraina pentru a intelege mai bine ce s-a intamplat in ultimii 20 si la noi si de ce nu reusim sa ne integram in Uniunea Europeana decat in mod formal. In pragul alegerilor prezidentiale din Ucraina, care vor avea loc peste cateva zile, Mark Medish, fost director pentru Rusia, Ucraina si Afaceri Asiatice din cadrul Consiliului National de Securitate al presedintelui Clinton, recunostea faptul ca : "Rusia si SUA au tendinta sa considere Ucraina ca un camp de lupta - cheie intr-un razboi cosmic, prin intermediari, intre Est si Vest. Amandoua au prostul obicei de a sustine proprii favoriti in politica ucraineana. Aceste interventii, naive in felul lor, au efect de bumerang, victima fiind Ucraina." (sursa: International Herald Tribune)



Cu ocazia alegerilor prezidentiale de la noi, marketingul politic de peste ocean si mobilizarea electorala a diasporei au asigurat al doilea mandat pentru Traian Basescu. Contracandidatul sau, Mircea Geoana, a fost demonizat ca fiu de general securist si ca "agent al Kremlinului", probabil spre deliciul sefului sau de altadata, Ion Iliescu. Victoria electorala a lui Basescu, din pacate, nu va produce rezultate spectaculare si nu va ajuta Romania sa isi indeplineasca mai bine obligatiile de membru al Uniunii Europene. In realitate, Basescu este omul americanilor in Romania, asa cum o demonstreaza presa diasporei din SUA, care s-a implicat in alegerile prezidentiale romanesti de partea acestuia.



Din amestecul "fratilor" americani in afacerile politice interne ale Romaniei nu are deci de castigat nici Romania, nici Uniunea Europeana, cu atat mai putin romanii de acasa. Iata de ce cred ca este mare nevoie sa primenim clasa politica romaneasca, promovand lideri politici sau de opinie care nu au lucrat cu Securitatea in trecut si nu sunt influentati in deciziile sau optiunile lor nici de Kremlin nici de Washington, dar care acorda autoritatilor comunitare de la Bruxelles ascultarea si respectul necesare. Dificil, dar nu imposibil, daca dorim intr-adevar ca Romania sa progreseze si sa inceteze a fi un camp de lupta ideologica intre Rusia si SUA si pionii acestora din politica romaneasca.