Friday, April 3, 2009

Agenda Reunificarii cu Moldova

La 20 de ani de la evenimentele din 1989, a sosit in sfarsit momentul reintregirii nationale. Desi la inceputul anilor ’90 au existat forte politice care au cerut revenirea Basarabiei la Romania, eforturile lor au fost premature. Haosul si degringolada generate de tranzitia Romaniei la economia de schimb si democratie politica nu au oferit conditii favorabile pentru realizarea proiectului national. Toate energiile oamenilor politici romani au fost consumate in goana pentru agoniseala. Situatia a fost abil speculata in tot acest timp de Moscova, care a sustinut in Republica Moldova regimul comunist al lui Vladimir Voronin.

In plus, in ultimii 15 ani, singurele forte politice preocupate de reunificarea cu Republica Moldova, si asta mai ales la nivel declarativ, au fost national-comunistii din PRM-ul lui Corneliu Vadim Tudor si bardul ceausismului, Adrian Paunescu.

Astazi, desi parcurgem cea mai grava criza economica de la al doilea razboi mondial incoace, exista conditiile politice, diplomatice si militare pentru unirea Republicii Moldova cu Romania. Ca membra a NATO si a Uniunii Europene, Romania este potential capabila sa absoarba cele cateva milioane de moldoveni, dintre care 800.000 au cerut deja cetatenia romana, si sa le ofere protectia si oportunitatile necesare.

Desi din 2003 am devenit membri ai comunitatii euroatlantice, suntem din pacate mai putin pregatiti din punct de vedere economic pentru unire, dorita de majoritatea fortelor politice romanesti din Republica Moldova, de la Partidul Liberal Democrat la social-democrati. Ani de-a randul, s-a tergiversat constructia de autostrazi, s-a neglijat grava situatie din agricultura si s-a intarziat nepermis de mult restructurarea sau retehnologizarea cu ajutorul investitorilor straini a fostelor intreprinderi de stat.

Cu toate acestea, la proiectul national de unificare cu Moldova nu exista astazi nici alternative serioase, nici piedici majore.

Din punct de vedere intern, trecerea la moneda euro, reorganizarea administrativ-teritoriala si modificarea actualei Constitutii trebuie sa devina prioritare. Nu in ultimul rand, Romania trebuie sa faca eforturi serioase pentru depasirea efectelor crizei si pentru relansare economica.

Din punct de vedere extern, trebuie sa ajungem la un acord diplomatic cu Rusia in privinta Transnistriei si sa obtinem acordul Uniunii Europene pentru realizarea unirii. Dupa toate probabilitatile, diplomatii Uniunii sunt favorabili proiectului. Ramane doar ca politicienii nostri, indiferent de partidul din care fac parte, sa renunte la oportunism si sa sustina prin fapte, nu doar prin vorbe, eforturile de unificare cu romanii de peste Prut.

Monday, March 30, 2009

Basescu si Constitutia

S-a nimerit sa imi lansez cartea “Reconstructia Constitutionala in Romania” in acelasi timp cu arestarea lui Popoviciu si a complicilor lui de catre DNA. O sa va intrebati ce legatura exista intre una si alta. Popoviciu si altii asemenea sunt creatia deficientelor actualei Constitutii, cea elaborata in 1991 si poreclita „constitutia lui Iorgovan”. Pana in 2003, aceasta nu a garantat in mod expres proprietatea privata, si nu defineste nici acum cu claritate responsabilitatile presedintelui vizavi de institutiile statului, cum trebuiesc acestea exercitate, care sunt limitele autoritatii sale, samd. Modificarea (sau rescrierea) Constitutiei este subiectul cartii pe care v-o propun.

Este limpede astazi de ce, in ciuda protestelor investitorilor straini care au dorit sa investeasca in remodernizarea Romaniei dupa revolutie, PDSR a amanat cu 12 ani modificarea articolului din Constitutie referitor la garantarea proprietatii private. Amanarea si apoi modificarea Constitutiei si-au avut rostul lor. Cata vreme clientii politici ai PDSR nu reusisera sa se indestuleze din bunurile statului (cum a facut si domnul Popoviciu), nu s-a pus problema garantarii proprietatii. Modificarea din 2003 a devenit necesara numai dupa auto-improprietarire, ba chiar s-a facut in mare graba, noii oligarhi primind drepturi curat anglo-saxone : incalcarea proprietatilor luate cu japca de la stat poate atrage decesul violent al eventualilor faptasi ! Pana la urma, am reusit sa nu ne vindem tara, ci sa o dam pe mai nimic.

Constitutia actuala nu ne poate lumina nici daca recentele comentarii ale presedintelui Basescu in favoarea lui Popoviciu sunt o incercare de influentare a Justitiei, sau nu, daca avea dreptul sa se amestece, fie si-asa, de pe gard. Opinia mea este ca nu a avut de ales, dar asta este o alta poveste, care tine de felul in care sunt propulsati inca la putere politicienii nostri.

Cateva raspunsuri la dilemele constitutionale actuale le puteti afla citind „Reconstructia Constitutionala in Romania”, lansata vineri. Este mai scurta, mai la obiect, si mai usor de parcurs decat Raportul comisiei prezidentiale, asa cum ii sade bine unei carti scrise in plina epoca a Internetului... Mai greu o sa fie cu reconstructia morala a societatii romanesti, daca nu chiar imposibil. Dum spiro, spero.

Citeste comunicat in ziare.ro

Thursday, March 26, 2009

Klaus, omul Moscovei ?


Ne-am obisnuit in ultimii ani sa credem ca instabilitatea politica este ceva care ii afecteaza mai mult pe romani decat pe maghiari, polonezi sau cehi. Rasturnarile politice de saptamana aceasta dovedesc insa contrariul.

Demisia premierului maghiar Gyurcsany si votul de neincredere care l-a doborat pe primul ministru ceh Topolanek au provocat o mare ingrijorare in Uniunea Europeana, care parcurge cea mai serioasa criza economica de la al doilea razboi mondial incoace.

Daca premierul maghiar poate fi considerat o victima sigura a agravarii crizei economice din Ungaria, mandatul premierului ceh a fost abrupt intrerupt, se pare, pentru ca a sprijinit in parlament adoptarea Tratatului de la Lisabona. Transformarea sa din eurosceptic in suporter al Tratatului a displacut cu siguranta atat presedintelui Vaclav Klaus, cat si unora dintre colegii sai de partid.

In urma cu o luna, incriminam pe blogul meu in limba engleza atacurile presedintelui Klaus la adresa Tratatului si a monedei euro, sustinand ca acesta are tendinta sa confunde structurile politice ale Uniunii cu cele ale defunctei URSS (“EU and the Soviet Syndrome”). Potrivit unui analist ceh intervievat recent de EurActiv, insa, exista suspiciunea in Praga ca domnul Klaus este eurosceptic nu intamplator, ci la comanda Moscovei.
Lukas Pachta, cercetator la think tank-ul praghez Europeum, sustine ca publicarea uneia din cartile lui Klaus a fost partial finantata de Lukoil, si ca acesta a fost recent numit presedintele unei firme din Cehia care urmeaza sa fie cumparata de Gazprom. Mai mult, Pachta afirma ca tot rusii ar fi si inspiratorii din umbra ai partidului anti-european Libertas, sustinut activ de presedintele ceh. Daca afirmatiile acestea sunt adevarate, inseamna ca presedintele ceh nu este altceva decat colegul lui Iliescu de pe Vltava !


Mai ingrijorator este insa faptul ca in plina criza si inainte de reuniunea G20 de la Londra, Uniunea Europeana este condusa de un presedinte eurosceptic de profesie, ca la Praga s-a instalat instabilitatea politica, iar semnarea Tratatului de la Lisabona ramane deocamdata incerta.

Saturday, March 21, 2009

Romania, codasa UE


Ne-a lovit si a doua criza, una mai rea decat cea din 1998, si tot nepregatiti ne-a gasit. Poate sa zica Tariceanu ce-o vrea : o crestere economica care ne-a lasat mostenire un deficit de cont curent record, ca sa nu mai vorbim de deficitul bugetar, nu este prilej de lauda, nici capital electoral.

Politicienii romani din ultimii zece-cincisprezece ani au refuzat sa accepte orice masura care ar fi putut ajuta in criza actuala. Renuntarea la rata de schimb fluctuanta ar fi fost una dintre ele. Imi aduc aminte cum, prin 1998, in plina criza, am participat la o sedinta condusa de premierul de atunci, Radu Vasile, la ICA Ghimbav. L-am intrebat cu acea ocazie de ce nu stabilizam si noi cursul leului prin adoptarea unui consiliu monetar. Desi Radu Vasile este de formatie economist, s-a lasat convins de bancherii Bancii Nationale ca bulgarii au consiliu monetar pentru ca sunt mai prosti ca romanii, nestiind sa opereze cu instrumentele de credit de „ultima generatie”, pe care vezi-Doamne BNR le avea la degetul mic !

In plus, ori de cate ori exporturile Romaniei stagnau, exportatorii apelau pur si simplu la serviciile BNR, care saracea prompt populatia, devalorizand leul in favoarea lor (am scris despre toate acestea in articolele cuprinse in „Falimentul Republicii Inginerilor”, nu mai revin acum).

Sa vedem ce crede, insa, reprezentantul FMI pentru Romania si Bulgaria, domnul Juan Fernandez Ansola, despre „prostii” de bulgari si „desteptii” de romani:

Bulgaria are o rata fixa de schimb ancorata la euro, precum si surplusuri fiscale. Romania are o rata de schimb variabila, si mari deficite bugetare. Amandoua vor fi testate in curand [de criza, nn], dar Bulgaria este poate intr-o situatie mai buna pentru a face fata furtunii actuale. Romania va trebui sa isi reduca deficitul intr-o perioada de criza – ceea ce este greu pentru orice tara. Bulgaria are ceva marja de manevra, pentru ca si-a sporit in mod inteligent rezervele in ultimii ani si pentru ca a pastrat pe toata perioada [adica din 1998 pana in 2008,nn] un consiliu monetar puternic”.

Intrebat daca Bulgaria nu va avea de suferit din cauza devalorizarilor competitive de moneda practicate in mod regulat de Romania pentru a sprijini exporturile, domnul Fernandez Ansola a adaugat:

Experienta mondiala demonstreaza ca efectele economice ale devalorizarilor de moneda sunt de scurta durata, si ca deci tarile trebuie sa se concentreze pe cresterea reala a productivitatii muncii” (sursa: ziarul Echo, Sofia)

Pentru a nu fi siliti sa „negociem in genunchi” cu FMI, trebuie sa mai lasam cate ceva in visterie, nu-i asa domnule Tariceanu ? In plus, poate si populatia ar fi multumita, pana la introducerea euro, cu o moneda ceva mai stabila, macar in ceasul al doisprezecelea ! Sau poate asteptam a treia criza, cea finala ?


foto: Assen Tonev

Wednesday, March 18, 2009

Republica Parlamentara

Ca istoric si initiator, inca din 1995, al dezbaterilor privind modificarea actualei Constitutii, sunt constient de imensa responsabilitate care revine intelectualilor societatii civile in privinta recomandarii unei noi forme de guvernamant in Romania.

Republica parlamentara, in care executivul este o emanatie a legislativului, este una din optiunile care ne stau la dispozitie. Un asemenea aranjament presupune alegerea ministrilor si a presedintelui de catre parlamentari.

Regimul parlamentar din Romania secolului XIX si inceputul secolului XX s-a bazat pe prevederile Constitutiei de la 1866, de inspiratie belgiana. Aceasta a servit Romania fara probleme pana in 1923. In perioada interbelica, regimul parlamentar din Romania a fost distrus prin eforturile combinate ale regelui Carol II si ale legionarilor, care au dorit fiecare sa-si instaureze dictatura personala sau de tip totalitar.

Revenirea la un regim parlamentar de tip Westminster in Romania este posibila, insa numai in anumite conditii.

In primul rand, o republica parlamentara are nevoie de o Justitie puternica si independenta, ceea ce nu este cazul la noi deocamdata. Recentul Raport al Comisiei Europene critica tocmai Justitia din Romania, considerata ineficienta si probabil aservita politic.

In al doilea rand, asa cum a demonstrat-o deja puciul parlamentar din 2007, Parlamentul poate submina atat Justitia, cat si democratia. O republica parlamentara, insa, nu isi poate permite luxul sa accepte ca deputati sau senatori persoane certate cu morala, cu legea sau aflati in solda unor oameni de afaceri cu apucaturi anti-democratice sau lipsiti de scrupule.

Ca sa fiu si mai clar, consider ca democratia este amenintata in Romania atat de o putere executiva care urmareste sa-si intareasca atributiile in dauna legislativului, cat si de grupuri de oameni de afaceri care, asa cum au dovedit-o, pot submina cu succes institutiile statului, de la Presedintie la Justitie. Domnul Dinu Patriciu, spre exemplu, isi doreste chiar, mai in gluma mai in serios, sa privatizeze insasi Justitia din Romania.

In al treilea rand, o presa eliberata de „mogulism” este esentiala pentru a fi siguri ca ziaristii nostri nu se afla in solda oligarhilor, nu scriu la comanda, ci sunt veritabili „gardieni ai democratiei” si ai statului de drept.

Fireste, votul uninominal poate rezolva o parte din problema accesului unor persoane grav compromise, la demnitatea de parlamentar. Campanii de tipul „Coalitia pentru un parlament curat” initiate de SAR, pot contribui la primenirea clasei politice actuale. Pana nu vom rezolva, insa, problema influentei oligarhilor asupra acesteia, nu ne putem permite sa adoptam modelul republicii parlamentare fara a pune democratia in primejdie.