PETRE ROMAN, UN GORBACIOV AL ROMĂNIEI

 Articolul de mai jos semnat de Petre Roman ilustrează încă o dată faptul că oricăt de bine educați ar fi, inginerii au totuși o găndire cantitativă și rareori pot surprinde esența marilor evoluții sau transformări sociale.

Conflictul dintre aripa reformistă a FSN reprezentată de Roman și conservatorii lui Iliescu, acest Yanaev al Romăniei, a fost - în absența unui lider naționalist ca Yelțin - tranșat cu ajutorul minerilor în favoarea lui Ilici.

Acum trebuie să îl contrazic pe Roman : nu, reforma nu poate asigura nici pe departe UNITATEA unei națiuni, nu acesta este rolul ei. În cazul Romăniei, cea care a asigurat - și va putea asigura în continuare - unitatea tuturor romănilor a fost și va rămîne MONARHIA.( PIB-ul mare al cehilor nu i-a ajutat. din păcate, să salveze unitatea țării, și nici reformele ...)

Este adevărat ce susține Roman că sub comuniști Romănia s-a industrializat rapid. Tot el recunoaște însă în același articol că atît industrializarea forțată, cît și modernizarea agriculturii au fost eșecuri de proporții.

Romănia este dominată din păcate încă de mentalități și /sau lideri de tip post-sovietic, și nu putem depăși realitatea asta ascunzăndu-ne după autori vestici celebri, povești despre reforme sau statistici :

https://www.cotidianul.ro/un-secol-al-lumii-romanesti-fata-in-fata-cu-europa/?fbclid=IwAR2vHy0GWsyXayM_XwfaZRPO-ZY_dIi0HDVOzWbvyBFwSumoJ8q7MaM6hWo

REPUBLICA LA ROMANI

Nu este nicio exagerare dacă afirmăm faptul că romănii au fost foarte atașați monarhiei pe tot parcursul existenței statului modern .

Spre deosebire de alte state europene - Elveția sau Franța, de exemplu - romănii nu au manifestat, cu o singură excepție, nicio preferință pentru instaurarea unei forme de guvernămînt republicane la noi.

Excepția la care mă refer este așa-numita republică de la Ploiești, cănd mulți dintre fruntașii liberali. majoritatea francofili, au încercat fără succes să îl detroneze pe regele Carol I în 1870, drept retribuție pentru invadarea Franței de trupele Prusiei ( în timpul războiului franco-prusac ) Comuna din Paris și excesele primului guvern comunist din istorie i-a potolit însă definitiv : unul din capii mișcării republicane, Alexandru Candiano Popescu, a ajuns chiar mai tîrziu aghiotantul regelui Carol.

:)

Comparați vă rog regatul Romăniei cu cel al Greciei în aceiași perioadă istorică. După obținerea independenței, Grecia a devenit regat din 1835 , fiind adus la tron Otto de Bavaria. Acesta a fost mazilit în 1863, fiind adusă la tron o dinastie daneză. Nici regii din această dinastie nu au avut parte de liniște : grecii au proclamat republica în 1924, numai pentru a reveni singuri la monarhie în 1935, după ce au schimbat nu mai puțin de 23 de guverne și au trecut prin 13 lovituri de stat. Monarhia constituțională a fost definitiv abolită în 1973 de către liderii puciului coloneilor, care au proclamat o nouă republică, acum insolventă.

Republica la romăni are așadar o reputație proastă, prima fiind impusă de sovietici și de Armata Roșie după 1945 și a doua, cea post-decembristă, de un om al sovieticilor, Iliescu. Regatul a rămas în schimb forma de guvernămînt preferată a romănilor care gîndesc, de istoria sa fiind legate cele mai mari realizări ale tinerei națiuni : democrația, regimul parlamentar, independența, marea unire, reforma agrară și o excelentă reputație internațională.

A SOSIT MOMENTUL SĂ RESTAURĂM MONARHIA

REPUBLICA SEMI-PREZIDENȚIALĂ DIN ROMĂNIA : UN EȘEC DE PROPORȚII. În 1995, cînd am formulat primele critici la adresa constituției din 1991, nici nu bănuiam căt de nefuncțională se va dovedi aceasta.

Constituția lui Iorgovan, croită pentru Iliescu, a creat un sistem politic hibrid, care împiedică buna funcționare a instituțiilor statului și care a condus în cele din urmă la blocaje instituționale periodice și la războaie permanente între palatul Cotroceni și palatul Victoria.

Mai mult, în ultimii ani Romănia nu a putut fi guvernată decăt cu sprijinul Curții Constituționale, care este permanent chemată să arbitreze conflictele dintre cele două ramuri ale executivului - președinție și guvern - sau între puterea legislativă și președinte.

Mai nou, alegerile prezidențiale au ajuns un teren fertil al jocurilor de putere dintre serviciile secrete și partide și au ajuns să atragă și indivizi lipsiți de pregătire politică sau integritate morală. Vă mărturisesc că pînă ieri, cînd am auzit că unul ca Alexandru Cumpănașu a ajuns să se viseze președintele Romăniei, am fost neutru în privința oportunitații restaurării monarhiei în Romănia.

Acum am ajuns să cred că nu avem o altă soluție viabilă pentru a scăpa țara de toți ambițioșii penibili care au ocupat fotoliul de la Cotroceni în ultimii 30 de ani, de la Iliescu și Băsescu la Iohannis și la cei care se pregătesc acum pe tușă : Barna. Dăncilă, Mircea Diaconu sau - cel mai grotesc dintre ei Cumpănașu..

Nu, nu avem nevoie de o femeie președintă, o petrolistă agramată și incapabilă, cînd avem o prințesă autentică, pe Margareta de Hohenzollern. Nici de un surogat de german ca Iohannis nu este nevoie, cînd avem o principesă germană ( după tată ) veritabilă. Cît despre alți aspiranți, actori ca Diaconu, oportunisti sinistri precum Cumpănașu , păcălici ca Paleologu sau Cataramă, ce să mai vorbesc ...

Revenirea la monarhia constituțională la noi ar elimina pe viitor pericolul ascensiunii politice a unor asemenea personaje și ar asigura stabilitatea instituțională de care nu am avut parte în ultimii 30 de ani. Dacă continuam însă pe drumul trasat de Iliescu la începutul anilor 90, Romănia nu poate ajunge decît într-o fundătură a istoriei, adică nicăieri.

Trebuie să îmi fac mea culpa ca istoric și să recunosc că nu am anticipat faptul că refuzînd colectiv să restaurăm monarhia după prăbușirea comunismului, nu am făcut altceva decît să creăm condițiile dezastrului instituțional și constituțional de astăzi din Romănia.

Din fericire, Romănia nu este o a doua Ucraină în Europa, are tradiții instituționale și constituționale care au funcționat în trecut și pot funcționa din nou. Iată motivul pentru care restaurarea monarhiei și revenirea la o versiune amendată a constituției de la 1923 s-ar putea dovedi singurele soluții viabile pentru problemele Romăniei de astăzi. 

Închei cu îndemnul ca francmasoneria romănă - cea care a și planificat aducerea familiei Hohenzollern pe tronul Romăniei la 1867 - să se trezească din letargie și să pună umărul acum la restaurarea acesteia.

ROMANIA HAOSULUI SECURITAR.

Regimuri post-decembriste succesive au creat noi instituții dedicate securității statului și a cetățeanului, care angajează un număr important de oameni, consumă resurse financiare serioase, dar rareori reușesc în practică să își atingă obiectivele atribuite lor.

În materie de siguranța cetățeanului, avem astăzi așa : poliția națională, poliția de frontieră, poliția locală ( care depinde direct de primării ) poliția de proximitate și Jandarmeria.

În plus, există și o multitudine de servicii private de pază, care sunt preferate cînd vine vorba de protecția unor instituții ca primăriile, gările sau mari întreprinderi celor de la poliția locală.

Astfel, multitudinea de servicii de poliție de stat sau private ( gen armata de 1800 de agenți privați de pază a lui Rădoi din Caracal ) nu au putut depista în timp util locul în care Dincă o sechestrase pe Alexandra, cu tragicele consecințe care se cunosc.

Infracționalitatea transfrontalieră, traficul de droguri și persoane, activitățile de spionaj, criminalitatea organizată, contraspionajul, spălarea de bani, contrabanda, terorismul, cad în sarcina serviciilor de intelligence : SRI la intern ,SIE și serviciul secret al armatei, la extern, plus DIICOT. 

Cum SRI și SIE se ocupă de cel puțin 10 ani de influențarea alegerilor de la noi , mai ales a celor prezidențiale, traficanții de fete, contrabandiștii, rețelele de clonări de carduri, etc, sunt rareori deranjate de aceste servicii și au înflorit ca niciodată înainte de 1989 . Așa se explică faptul că Romănia asigură astăzi 75% din femeile traficate anual originare din statele UE, fiind depășită ca număr numai de Nigeria ! De cele mai multe ori, treaba acestor instituții este făcută de FBI , Europol sau de polițiile naționale ale unor state membre UE ca Anglia, Franța, Italia sau Spania.

Prin comparație, înainte de 1989 toate aceste servicii erau centralizate, multe dintre ele nefiind necesare. Miliția nu avea nevoie de jandarmi pentru a menține ordinea publică și pentru a aresta infractorii iar securitatea era una singură, spionajul extern fiind doar o direcție ,alături de serviciile de securitate internă, în cadrul aceleiași instituții. Securitatea dispunea de propriile trupe USLA, pe care le putea folosi în caz de nevoie.

Aceste instituții au comis abuzuri, mai ales securitatea, însă nu am întîlnit încă pe nimeni care să se plîngă că nu s-a simțit în siguranță în Romănia dinainte de 1989. Concluziile le puteți trage singuri...

DE-OLIGARHIZAREA IN REPUBLICA MOLDOVA

Evenimentele actuale din republica Moldova depășesc cu mult ca semnificație granițele micii republici de la periferia UE.

Majoritatea statelor lumii au probleme cu influența nefastă a oligarhilor asupra liderilor sau instituțiilor lor, de la guverne la parlamente, la servicii secrete, mas-media sau justiție. Problema a ajuns atît de serioasă, încît acest mod de dominație oligarhică a societăților - în special a celor vestice - pune în pericol însăși existența acestora.

Tot evenimentele din Moldova dovedesc însă că procesul de de-oligarhizare a structurilor de stat, oricît de necesar și imperativ, este extrem de complex și de anevoios, ca să nu menționez extrem de periculos. De reușita lui sunt interesate toate statele importante ale lumii, de la SUA la Rusia sau majoritatea statelor membre UE. Nu întîmplător, toate marile state menționate mai sus au pus umărul pe 3 iunie a.c. la deblocarea crizei politice moldovenești, nășind formarea unei alianțe anti-oligarhice de partide cu doctrine politice foarte diferite.

De-oligarhizarea societăților vestice este însă extrem de problematică. Oligarhii vestici au acumulat averi timp de mai multe generații. Cele două războaie mondiale le-au distrus o bună parte din acestea, în special cele imobiliare. Au urmat apoi după 1945 mai bine de 30 de ani în care impozitarea progresivă a atins și cote de 90% în unele state. Din anii 1980 însă, cei 10% cei mai bogați oameni din vest au beneficiat constant de mari reduceri de impozite. Surplusul de bani astfel dobîndit a fost folosit și pentru a cumpăra influență politică sau pentru a-și subordona instituțiile statului intereselor lor.

Ca aproape întodeauna în asemenea perioade de tranziție, schimbările politice de mare anvergură sunt testate inițial - în absența unui laborator - în state minuscule cum sunt Moldova sau Cehia. Ce se întîmplă în prezent acolo este însă atent monitorizat de experții mai multor state, co-interesate în succesul măsurilor adoptate de noile autorități de la Chișinău.

Este firește mult mai ușor de acceptat sacrificareva cîtorva oligarhi recent îmbogățiți din centrul și estul Europei decît subminarea pozițiilor oligarhilor vestici, mult mai bazați financiar și mai bine organizați. Este deasemenea de așteptat ca oligarhii aflați la butoanele statelor vestice să evite să se compromită oferind sprijin oligarhilor recent apăruți după prăbușirea comunismului : acestora le lipsește pedigree-ul pentru a fi salvați . Să sperăm că totul se va termina totuși cu bine pentru populația Moldovei...