ROMANIA HAOSULUI SECURITAR.

Regimuri post-decembriste succesive au creat noi instituții dedicate securității statului și a cetățeanului, care angajează un număr important de oameni, consumă resurse financiare serioase, dar rareori reușesc în practică să își atingă obiectivele atribuite lor.

În materie de siguranța cetățeanului, avem astăzi așa : poliția națională, poliția de frontieră, poliția locală ( care depinde direct de primării ) poliția de proximitate și Jandarmeria.

În plus, există și o multitudine de servicii private de pază, care sunt preferate cînd vine vorba de protecția unor instituții ca primăriile, gările sau mari întreprinderi celor de la poliția locală.

Astfel, multitudinea de servicii de poliție de stat sau private ( gen armata de 1800 de agenți privați de pază a lui Rădoi din Caracal ) nu au putut depista în timp util locul în care Dincă o sechestrase pe Alexandra, cu tragicele consecințe care se cunosc.

Infracționalitatea transfrontalieră, traficul de droguri și persoane, activitățile de spionaj, criminalitatea organizată, contraspionajul, spălarea de bani, contrabanda, terorismul, cad în sarcina serviciilor de intelligence : SRI la intern ,SIE și serviciul secret al armatei, la extern, plus DIICOT. 

Cum SRI și SIE se ocupă de cel puțin 10 ani de influențarea alegerilor de la noi , mai ales a celor prezidențiale, traficanții de fete, contrabandiștii, rețelele de clonări de carduri, etc, sunt rareori deranjate de aceste servicii și au înflorit ca niciodată înainte de 1989 . Așa se explică faptul că Romănia asigură astăzi 75% din femeile traficate anual originare din statele UE, fiind depășită ca număr numai de Nigeria ! De cele mai multe ori, treaba acestor instituții este făcută de FBI , Europol sau de polițiile naționale ale unor state membre UE ca Anglia, Franța, Italia sau Spania.

Prin comparație, înainte de 1989 toate aceste servicii erau centralizate, multe dintre ele nefiind necesare. Miliția nu avea nevoie de jandarmi pentru a menține ordinea publică și pentru a aresta infractorii iar securitatea era una singură, spionajul extern fiind doar o direcție ,alături de serviciile de securitate internă, în cadrul aceleiași instituții. Securitatea dispunea de propriile trupe USLA, pe care le putea folosi în caz de nevoie.

Aceste instituții au comis abuzuri, mai ales securitatea, însă nu am întîlnit încă pe nimeni care să se plîngă că nu s-a simțit în siguranță în Romănia dinainte de 1989. Concluziile le puteți trage singuri...