Cine Sapa Groapa Altora...

Succesul motiunii de cenzura impotriva guvernului Boc II i-a luat prin surprindere pe liderii PDL, obisnuiti cu 19 motiuni anterioare care nu au intrunit pana ieri majoritatea necesara de voturi. Multi analisti dambovitzeni s-au grabit sa puna succesul motiunii pe seama setei de razbunare a celor din PNL si PSD. Presedintele in functiune a declarat, la randul lui, ca votul a fost constitutional si democratic, insa nu a tinut seama de interesul national.

In viziunea presedintelui si a PDL, interesul national ar fi fost salvgardat daca guvernul Boc II ar fi ramas in functie si ar fi organizat de unul singur campania electorala pentru prezidentiale din luna noiembrie. Adica, ce este bine pentru Basescu si partidul sau este bine si pentru natiune. Inafara domniei sale si a celor din PDL, toti politicienii romani sunt niste profitori ordinari, care sug sangele poporului si se preocupa numai de interesele lor personale sau de cele ale prietenilor sau colegilor de partid.

In realitate, succesul motiunii de cenzura este si firesc, si previzibil . Intre 2004 si 2007 , am asistat cu totii neputinciosi la incercarile esuate ale presedintelui de a se debarasa de colegii din coalitia DA. Nereusita i-a intaratat atat de mult pe Basescu si pe Elena Udrea incat acestia au provocat, cu ajutorul lui Stoica si Stolojan , cunoscuta ruptura in sanul PNL .

Dupa alegerile parlamentare din 2008, am respirat cu totii usurati cand s-a constituit coalitia de criza PSD-PDL, sperand ca aceasta va rezista pana dupa alegerile prezidentiale din noiembrie 2009. PDL a reusit insa performanta sa rupa si a doua coalitie, numai in speranta ca aceasta va contribui la victoria electorala a actualului presedinte. A gresit si atunci cand a provocat ruptura cu PSD, si cand s-a asteptat ca motiunea de cenzura sa cada la vot. Mai mult, ma aventurez sa sustin ca liderii PDL gresesc si atunci cand spera ca Basescu va castiga alegerile din noiembrie, bazandu-se in calculele lor pe prostia electoratului rural si pe rezultatele referendumului din mai 2007, care i-au fost favorabile. O victorie a lui Basescu in noiembrie, insa, nu ar face decat sa adanceasca criza politica si institutionala din Romania si sa o permanentizeze.

Succesul motiunii de cenzura demonstreaza dorinta unei mari parti a clasei politice din Romania de a scapa de Basescu si preferinta acesteia pentru o republica parlamentara, optiune care se bate cap in cap cu proiectele actualului presedinte si ale putinilor intelectuali care (inca ) il mai inconjoara.

Degringolada in PDL

Pe masura ce ne apropiem de data alegerilor prezidentiale, rateurile politice ale PDL devin tot mai frecvente. Demiterea ministrului PSD al Politiei, ruperea protocolului de guvernare si formarea unui guvern minoritar, supranumit in deradere "Boc II" , sunt gafe politice majore, incompatibile cu increderea acordata acestui partid cu ocazia alegerilor parlamentare din toamna 2008.

Rusinea racolarii "contra cost" a patru parlamentari PNL si poate unul sau doi de la PSD sunt tactici disperate, cu un profund iz securist. Racolarile fac in prezent deliciul marilor servicii internationale de stiri, care anunta cu dispret cat de usor este la noi sa cumperi constiinta unui parlamentar (70,000 de euro) si ce ipochimene au ajuns sa ne reprezinte. Fireste, vina nu apartine numai celor de la PDL : cei de la PNL au pretins multor candidati sa isi finanteze propria campanie, iar acum culeg roadele acestei metode de selectie, care implica privatizarea carierei de politician. Oamenii astfel selectati devin deseori veritabili mercenari politici, gata sa se vanda celui care da mai mult.

In conditiile nou-create, nu ne putem astepta ca Opozitia sa reactioneze altfel decat prin depunerea unei motiuni de cenzura. Mai mult, aceasta pare hotarata sa meaga pana la capat, oferindu-i in sfarsit sansa lui Traian Basescu sa isi expuna colegii la testul alegerilor anticipate.Scump, poate, dar se pare ca merita.

Ce mai conteaza inca o criza ?

Daca ar fi sa dam crezare spuselor lui Traian Basescu si Ilie Sarbu, cei doi tatici grijulii care le-au asigurat fiicelor locuri caldute in politica, acestia si-au dorit intotdeauna sa puna de-o cumetrie intre PDL si PSD. Oportunitatea pentru realizarea acestori planuri politice marete a fost oferita de rezultatul alegerilor parlamentare din 2008. Si uite asa, pana mai ieri-alaltaieri, coalitia celor doua mari partide romanesti a functionat, cu poticnelile si certurile de rigoare.

Aceasta este, fireste, legenda politica. Realitatea pare sa fie alta. Scorul electoral neconcludent al PDL la parlamentare, precum si conflictele sale cu PNL l-au silit pe Basescu sa emuleze modelul consensual german, inaugurand in urma cu 9 luni o coalitie greu de imaginat in Romania post-decembrista, bantuita de stafia fostului FSN.

Ruperea acestei coalitii - pretextul nu mai conteaza - a survenit imediat dupa incheierea scrutinului din Germania. Rezultatele alegerilor de acolo au fost defavorabile ambilor parteneri de guvernare, crestin-democratii Angelei Merkel si social-democratii condusi de Steinmeyer. Desi coalitia a asigurat stabilitatea politica in Germania pe timp de criza, ea a nemultumit, se pare, profund electoratul german, care s-a orientat catre liberali, verzi sau partide de stanga nou-aparute cum ar fi Die Linke. Liberal democratii germani si-au dublat ponderea electorala de la 7 la 14 la suta, revenind in forta pe scena politica in calitate de noi (vechi) parteneri de coalitie ai CDU-CSU.

Alegerile prezidentiale din noiembrie si lectia germana privind erodarea sprijinului electoral pentru aliante de genul PDL-PSD pot explica, intr-o oarecare masura, dorinta PDL de a renunta la PSD. Emularea modelului german in continuare pare sa nu mai fie posibila dupa alegeri, insa, din cauza gravelor divergente dintre liberalii si PDL-istii nostri. Apoi, intre cele doua mari partide germane, pierderile electorale cele mai insemnate le-au suferit tocmai social-democratii germani, ceea ce ar fi trebuit sa ii dea un pic de gandit lui Boc inainte de ruperea coalitiei...

Intentia PDL de a controla ministerul de interne inainte de alegerile din noiembrie este, la randul ei, o sabie cu doua taisuri, care s-ar putea sa il coste pe Traian Basescu presedintia. De saptamana viitoare, PDL va deveni in mentalul colectiv singurul responsabil pentru situatia de criza din tara, pentru scaderea valorii leului, pentru somaj sau potentiale fraude electorale.

Spre deosebire de portocalii, PSD are relatii politice normale cu PNL si va iesi mai putin sifonat electoral decat ar fi fost cazul daca ar fi ramas la guvernare pana la alegerile prezidentiale. In plus, PSD-istii vor putea utiliza tactica PDL din 2004, care acuzau partidul la putere ca a organizat fraudarea alegerilor. Iata de ce ruperea coalitiei are toate sansele sa se intoarca, ca un bumerang, impotriva geniilor politice care conduc la ora actuala PDL-ul.

Postmodernismul Paraliei

De la un an la altul, statiunea Paralia Katerini din nordul Greciei atrage tot mai multi turisti romani. Daca in urma cu cinci-sase ani locul a fost vizitat de numai cateva zeci de familii de romani, in sezonul estival 2009 in Paralia si-au petrecut concediul mii de romani, de la posesorii de Porsche Cayenne pana la pensionarele din Resita care au facut o adevarata pasiune pentru cultura si religia greaca.

Lucrand in Paralia in ultimele trei luni, am discutat cu sute de concetateni, fie turisti, fie angajati sezonieri, incercand sa descopar motivatia celor care vin aici.

Paralia este in multe privinte o statiune postmoderna, ea avand ca punct principal de atractie o catedrala ortodoxa construita in chiar centrul statiunii, la malul marii. Pe treptele ei se intalnesc zilnic sute de tineri turisti din toata lumea ortodoxa - romani, sarbi, rusi, bulgari sau macedoneni. Acestia socializeaza cu alti tineri din lumea catolica a Europei - polonezi, cehi sau maghiari - intr-o maniera inedita, nemaiintalnita in nicio alta statiune litorala din Europa. Din pacate, Paraliei ii lipsesc deocamdata cateva parcuri decente, precum si toalete publice.Spatiile de parcare, mai ales in cazul hotelurilor din centrul statiunii, lipsesc, turistii fiind fortati sa-si abandoneze autoturismele la mari distante de locul unde au fost cazati.

In schimb, faleza este impodobita din loc in loc cu troite emblematice pentru lumea ortodoxa. Am intalnit patroni greci care atarna capatani de usturoi in localurile lor, in speranta ca vor preveni deochiul strainilor si proteja astfel utilajele si angajatii firmei. De multe ori, preotii parohiei sunt invitati sa sfinteasca in avans hotelurile nou construite. Dupa o astfel de ceremonie, unul dintre proaspetii proprietari de hoteluri nu a beneficiat de protectie divina, dimpotriva : a doua zi dupa sfintire i-au fost furati toti banii din seif...

In ciuda acestor mici inconveniente, exista astazi un adevarat "nucleu dur" format din turisti romani care revin in Paralia an de an, unde par sa se simta mai bine ca acasa. Clima favorabila este principalul atu al intreprinzatorilor greci care au investit in dezvoltarea si promovarea statiunii. In acest sezon, spre exemplu, a plouat scurt doar 4-5 zile, temperaturile mentinandu-se ridicate chiar si in luna septembrie.

Preturile pentru cazare sunt in general moderate, exista pachete promotionale ieftine, oferta culinara este rezonabila, iar statiunea este curata si linistita, discotecile pentru cei tineri fiind amplasate la extremitatile acesteia. In plus, patronii greci au avut grija sa angajeze romani si romance in magazine, restaurante sau agentii de turism, inlesnind astfel comunicarea dintre localnici si oaspetii lor estivali.

Fireste, nu toti turistii care viziteaza Paralia sunt entuziasmati de conditiile de cazare si masa, mai ales aceia care si-au facut concediul in alte regiuni din Grecia mai putin aglomerate, mai frumoase sau mai ieftine. Cu toate acestea, puterea de atractie a statiunii ramane surprinzator de mare, daca luam in considerare toate alternativele estivale pe care le au la dispozitie turistii nostri. Succesul promotional al operatorilor greci din acest fost sat de pescari ar putea constitui un model si pentru intreprinzatorii din turismul romanesc, ca sa nu mai vorbim de specialistii ministerului de resort, in masura in care acestia mai exista...

"Falimentul Sistemului Politic"

Recent, prietenul si colegul meu de suferinta Liviu Antonesei deplangea, intr-un articol publicat in Cotidianul, slaba participare la vot cu ocazia alegerilor parlamentare. Liviu este convins ca fenomenul absenteismului masiv la urne se datoreaza sindromului de greva electorala, declansat in urma cu doi ani. Faptul ca in urma acestor alegeri trimitem la Bruxelles europarlamentari care nu ne reprezinta este, in opinia sa, de rau augur pentru democratia post-decembrista, considerata de el ca muribunda :

"Este un semn clar al falimentului sistemului politic clădit pe Constituţia din 1991, anemic remaniată în 2003. În loc să se vaite ori să se bată cu pumnii în piept, partidele noastre ar trebui să analizeze cu atenţie semnalele pe care un electorat dezgustat, care a început să respingă în bloc politica şi pe politicieni, i le adresează de mai bine de doi ani încoace. Revenirea în forţă, ca „revanşă“, a PRM ori succesul unei candidate precum EBA ar trebui să le dea serios de gândit." (sursa: Cotidianul, 8 iunie 2009)

Aceleasi constatari le-am facut, in alt context politic, in multe din editorialele sau articolele cuprinse in cartea online "Falimentul Republicii Inginerilor". In deplin acord cu Liviu, cred la randul meu ca actuala clasa politica nu va sti si nu va reusi sa intreprinda actiunile corective necesare. Deoarece la noi s-a impamantenit obiceiul, cand ceva nu merge in politica sa dam vina pe popor, sansele unei reforme a sistemului politic actual sunt intr-adevar minime.

Diagnosticul de mai sus, la care subscriu, nu apartine poetului, ci profesorului si psiho-sociologului Antonesei. Din acest motiv, consider ca starea de putrefactie in care se afla sistemul nostru politic, care a luat proportii interbelice, este extrem de periculoasa pentru viitorul democratiei romanesti si trebuie sa ne dea tuturor de gandit, inclusiv politicienilor de ieri, de azi si de maine.