Escroci strecurați in politica din Romania

 

In politica din România sunt multe asemenea caractere, dacă nu chiar majoritatea !

Primul astfel de individ pe.care îl am în vedere este firește Iohannis. Escroc dovedit ca atare de Tribunalul Brașov ( fals, uz de fals, fraudă,etc ) românii l-au ales totuși președinte în 2014 și din nou în 2019.

După ce a furat 2 case statului cu acte false, plus 250,000 de euro din chirii pe spații care nu îi aparțineau, Iohannis a decis să dea un tun mai consistent. Așa se face că din 2023 încoace,președintele a cheltuit câteva milioane de euro pe avioane private, călătorind în stil în UE și în lume pe banii amărâților de contribuabili români. Încolțit de reporteri, Iohannis a secretizat pentru 10 ani notele de plată pentru inutilele sale deplasări pe mapamond.

In fine, la sfârșit de mandat a instruit serviciile secrete să producă dovezi compromițătoare despre câștigătorul primului tur al scrutinului prezidențial, furând și voturile a peste 2 milioane de români. Vorba zicalei, " azi un ou, mâine un bou " ...

In timpul campaniei electorale din 2014, echipa lui Iohannis a tras tare pe diaspora. Am încercat să contracarez campania pe cele 20 sau 30 de site-uri ale comunităților de români din Germania, Franța,Italia,Spania, etc Contra-campania mea a fost stopată brusc de Facebook, care mi-a dat o interdicție la postări de 3 luni. Iohannis a fost ales, devenind cunoscut drept " președintele FB " ...

Un alt escroc a fost și Adrian Năstase, care spre deosebire însă de Iohannis a făcut pușcărie pentru matrapazlâcurile lui. Pe lângă Iohannis, fostul prim-ministru apare numai ca un biet găinar.

Umblă vorba că și actualul prim-ministru PSD Ciolacu este implicat până în gât în afacerea Nordis. Sunt curios să aflu dezvăluirile de presă care vor urma cu siguranță.

Lista poate continua la nesfârșit cu zeci de nume de foști miniștri, senatori, parlamentari, primari ( ca Clotilde Armand sau Sorin Oprescu ) care și-au dat cinstea pe rușine și au fost eliminați din politică românească. Afacerile necurate puse la cale de aceștia se pot compara numai cu ceea ce auzim că se întâmplă în Ucraina vecină, din păcate. Justiția l-a ocolit până acum pe Iohannis, mă întreb de ce și până când.

CE SE MAI ÎNTÂMPLĂ ÎN GRUPUL DE STATE DIN SPATIUL EX-SOVIETIC. ?

 In GEORGIA, președinta Salome Zourabichvili, al cărei mandat în fruntea statului a expirat, refuză să recunoască rezultatul alegerilor parlamentare din acest an și să își părăsească postul, cu sprijinul Ursulei și al Kajei Kallas ;

In UCRAINA, președintele Zelensky, al cărui mandat a expirat din primăvară, refuză sub pretextul legii marțiale să organizeze alegeri sau să își părăsească postul, deși CIA pare să vrea să scape de el . Între timp, continuă prigoana împotriva partidelor de opoziție și a Bisericilor ortodoxe neafiliate la biserica ortodoxă ucraineană;

In ROMANIA, președintele Iohannis a ordonat serviciilor să producă dovezi fake idespre o masivă interferență rusă în favoarea candidatului Călin Georgescu, primul clasat la alegerile prezidențiale. Pe baza unor discuții în CSAT, Curtea constituțională a anulat alegerile. Iohannis a anunțat imediat că va rămâne președinte încă câteva luni, până la alegerea unui nou președinte, care să fie pe placul actualului sistem..

MIZA GEOPOLITICĂ A SCRUTINULUI PREZIDENȚIAL DIN 8 DECEMBRIE

 Turul 2 al alegerilor prezidențiale din România a încins spiritele politicienilor de la Washington,Bruxelles sau București , culminând  în ultimele zile cu o serie de atacuri legale și mai puțin legale la adresa unuia dintre cei doi candidați. Astfel, Călin Georgescu este acuzat, nici mai mult, nici mai puțin, că este candidatul Rusiei și că își propune ca în caz de victorie să scoată Romania din UE și NATO.

În realitate, România este de două decenii membră în NATO și de 17 ani membră a UE. Șansele pierderii calității de membru în cele două organizații sunt nule, pericolul fiind deci inexistent.

Din punct de vedere geopolitic, însă, victoria unuia sau altuia dintre candidați va avea consecințe majore. Astfel, în cazul în care alegerile vor fi câștigate de Călin Georgescu, România va deveni parte integrantă din grupul democrațiilor danubiene, din care mai fac parte Austria, Croația , Slovacia, Ungaria, Serbia și Bulgaria . Înafara de Austria sau Serbia, toate celelalte sunt membre ale alianței NATO și - cu excepția Serbiei - membre ale UE. 

Acest grup de state au lideri politici care mai au șira spinării , fiind  împotriva războiului din Ucraina sau al sancțiunilor impuse Rusiei, din motive economice, nicidecum ideologice. Majoritatea se opun deasemenea directivelor Bruxellului in materie de emigrație ilegală sau al amestecului birocraților comunitari în  legislația referitoare la educația tineretului din statele lor. Nu este așadar de mirare că șefii NATO sau UE nu privesc cu ochi buni posibilitatea ca prin victoria lui Georgescu, România să devină - așa cum este și firesc din punct de vedere geopolitic -  parte a grupului de democrații danubiene.

Mai problematică din punct de vedere geopolitic ar fi  însă victoria Elenei Lasconi. Puternic sprijinită de neoconservatorii americani din administrația Biden,de Bruxelles și de ONG-urile  sorosiste din Europa de Est, aceasta se prezintă alegătorilor români ca singura garanție a păstrării României pe orbita  NATO/ UE. 

Paradoxal însă, victoria lui Lasconi ar scoate de facto Romania din spațiul geopolitic euroatlantic actual - din care fac parte și toate democrațiile danubiene - și ar încadra-o în spațiul geopolitic ex-sovietic, din care fac parte state care nu sunt nici membre NATO, nici UE . Vorbim aici de Ucraina, Moldova sau Georgia, aflate fie în plin război cu Rusia ( Ucraina ) , fie într-o permanentă criză politică internă ( Moldova și Georgia ). Nu întâmplător, două din aceste state , Moldova și Georgia, au la președinție două femei, care s-au grăbit să sprijine public candidatura Elenei Lasconi la alegerile  prezidentiale din 8 decembrie. In caz de victorie, Lasconi ar fi a treia...

Firește, alegătorii români vor vota duminică pe cine doresc . Cred însă că este esențial ca aceștia să cunoască exact care este miza reală a acestor alegeri și ce consecințe geopolitice profunde va avea rezultatul scrutinului din 8 decembrie.

IN RĂZBOI CU SEFII ARMATEI

 Există momente în istoria națiunilor militarizate - ca Turcia sau SUA astazi - când apar conflicte grave între conducerea politică civilă a națiunii și șefii militari ai acesteia.

Exemplul cel mai cunoscut este cel al Turciei condusă de Erdogan, care a intrat în conflict cu elita militară kemalsta încă de la începutul anilor 2000. Conflictul a culminat cu eșuata tentativă de lovitură de stat militară din 2016, care a pecetluit soarta pucistilor și a condus la un val de arestări printre generalii kemalisti, vinovați sau nu de participare la puci.

Mai puțin gravă deocamdată decât revolta militarilor turci , tensiunea dintre noua administrație Trump și conducerea armatei americane este însă la fel de serioasă. Faptul explică intenția noii administrații de epurarea acelor șefi militari care s-au dovedit lipsiți de fidelitate față de ( fostul ) viitorul șef politic al SUA .

Scrupulele lui Maurer

V-ați gândit vreodată că soarta României, și înainte de 1989, și după,ar fi fost mult mai bună dacă Ion Gheorghe Maurer ar fi acceptat propunerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej de a-i succeda în funcția de lider al României comuniste? Dacă nu, ar fi timpul să o faceți.

Maurer a făcut o mare greșeală la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, când a refuzat să preia conducerea partidului de la acesta. Iată ce declara Maurer pe tema asta într-un interviu acordat istoricului Marius Oprea:

 "Când Dej, înainte de a muri, mi-a spus să iau eu conducerea, am refuzat. Conducerea trebuia să o ia altcineva. Astfel, împreună cu Dej, am ajuns la concluzia să vină Ceaușescu la conducere. Eu i-am zis atunci că pentru a face acest lucru trebuie ca părerea lui să fie discutată mai întâi în conducerea de partid. Dej i-a chemat pe toți și, după o bucată de vreme, mi-a zis că a vorbit și toți au fost de acord (…)”L-am propus pe Ceaușescu văzându-l tânăr, mai prostuț și, în închipuirea mea, controlabil. Omenește vorbind, eu am iubit trei lucruri: femeile, vânătoarea și vinurile bune”. 

Ion Gheorghe Maurer ( născut Jean Georges Maurer în 1902 ) a fost fiul a doi profesori, tatăl german și mama franțuzoaică. A studiat dreptul și și-a luat doctoratul la Sorbona in 1925. Era bun vorbitor al limbii române și al francezei. În perioada interbelică s-a convertit la marxism și a devenit avocatul unor lideri comuniști arestați, ca Gheorghe Gheorghiu-Dej, viitorul lider al comuniștilor români după 1945. 

După preluarea puterii de către comuniști, Maurer a devenit mâna dreaptă a lui Dej, fiind promovat ministru de externe ( 1957 ), șef al statului ( 1958-1960 ) și prim-ministru (  1961-1974 ),devenind cel mai longeviv prim ministru al României din toate timpurile.

In perioada în care a fost prim-ministru, creșterea economică a României a fost în medie de 9% anual. Maurer a introdus reforme economice care au favorizat economia de piață ( așa au apărut mandatarii, precursorii întreprinzătorilor post-decembristi) și a întreținut legături strânse cu Germania sau Franța. 

Maurer a  crezut, în mod greșit, că partidul " muncitoresc " român trebuia condus de un român provenit din clasa muncitoare .  Maurer era în un  intelectual subțire, de etnie franco-germana. Scrupulele lui au fost indirect la originea deceniului groazei din anii 1980 și a reprimării sângeroase a protestatarilor din timpul revoluției de la 1989.

În realitate, românii erau obișnuiți cu lideri germani la conducerea statului încă din 1866. Regilor din dinastia Hohenzollern i-au urmat după revoluție,între 2014 și 2024 ,un președinte sas, Klaus Iohannis, deci Maurer nu ar fi întâmplat cine știe ce rezistență dacă accepta propunerea lui Dej.