Într-un articol publicat recent de Marga in ziarul Cotidianul - devenit gazeta de perete a filosofului clujean - acesta susține fără nicio rușine că " diagnozele date situației de cei mai buni istorici și economiști ai țării, care au consemnat că România ultimelor decenii a înregistrat cea mai gravă prăbușire din istoria ei în timp scurt și că jaful depășește epoca fanariotă. " Carevasăzică, deceniul opt al secolului trecut, cu foametea generalizată a românilor,cu lipsa căldurii și electricității, etc, a fost pasămite un deceniu ideal, urmat de " dezastrul" actual ? Cred și eu că au fost vremuri bune pentru securiști și informatorii lor, așa cum din păcate a fost și Marga ...
În 2024 " Niciun candidat, dintre cei în avanscenă, nu are cum scoate țara din situația actuală – nici prin capacitate, nici prin realizări în interes public, nici prin ceea ce propune. Niciunul nu a fost, profesional vorbind, în fruntea generației sale. ", susține Marga.
Chiar așa ?
Atunci ce este de făcut ? Aflam tot de la Marga că " Asumarea de sine” este cheia pentru cetățeni și națiuni, iar ea înseamnă din capul locului folosirea suveranității naționale. Aceasta are nevoie de elaborări juridice, economice, de politică făcute de oameni calificați, cu competență, care cunosc țara și configurațiile ce se pregătesc în lume. Chiar dacă mai pot induce în eroare, nici „suveranismul de complezență electorală” și nici „suveranismul folcloric” nu au cum să rezolve problemele României actuale. Ca prim pas, în România sunt de făcut democratizarea mai departe și unificarea democrației cu meritocrația."
Textul îmi aduce vag aminte de Ion Creangă și celebra lui poveste, "Moș Ion Roată și Unirea". Muncitorii și țăranii să treacă la treabă și să lase conducerea României pe mâna " meritocratilor" lui Marga, mai ales a filosofilor ca el - vechi ideal politic platonic...
Elucubrațiile lui Marga se încheie cu constatarea potrivit căreia " În orice caz, de vraiștea din statul actual nimeni nu răspunde. Destui profesioniști veritabili, care și-au făcut datoria, își dau seama că – în energetică, educație, diplomație etc. – în urma lor vine un dezastru."
Cum așa ? Dacă "destui profesioniști veritabili " și-au făcut datoria, de ce vine in urma lor dezastrul?
Ca toate celelalte state, România are și ea probleme politice și necazuri economice, deși Marga exagerează foarte mult severitatea acestora. Oricum, nu posesorii de doctorate vor salva România dacă se va afla in primejdie. În anii 1860, SUA a fost salvată de la disoluție de un președinte care avea numai un an de școală, fiind autodidact: Abraham Lincoln. Iată de ce eu cred că nu trebuie să lăsăm soarta României pe mâna "meritocratilor" lui Marga.
Adrian Severin comite și greșeala de a amesteca două principii – integritatea teritorială și autodeterminarea – care însă trebuie considerate separat, în funcție de context. Luate împreună, ele se bat cap în cap și fac negocierile de pace practic imposibile. Astfel, autodeterminarea pe criterii etnice are precedență atunci când se încearcă soluționarea unui conflict între două etnii, cum este cazul în Ucraina.
Deoarece lumea actuală este încă condusă de SUA, principiului integrității teritoriale i s-a acordat în ultimul secol o importanță ieșită din comun, pe care nu a avut-o niciodată în istorie, dimpotrivă. Astfel, pentru TOATE statele continentale, modificarea frontierelor și pierderile teritoriale au avut loc permanent în urma unor războaie, perdanții fiind obligați să accepte compensații teritoriale în favoarea puterilor victorioase ( vezi cazul Germaniei după 1918 sau al României și al Germaniei după 1945 ) sau modificări importante ale frontierelor ( vezi Serbia după 1999 ). Ucraina nu poate face nici ea excepție de la această regulă.
SUA (și Marea Britanie înaintea sa ) este in schimb o superputere maritimă, granițele acesteia fiind fixe, fiind vorba de granițe preponderent maritime, nu terestre. Asemenea state încearcă de regulă să impună principiul integrității teritoriale specific lor tuturor statelor lumii, fără ca în practică acesta să poată fi aplicat statelor continentale din Eurasia,Africa sau America de Sud.
MODELUL SANCȚIUNILOR ECONOMICE
În articol, Severin menționează și așa-zisul ” război economic ” – este vorba de sancțiunile economice adoptate SUA și UE împotriva Rusiei – analiza acestuia fiind superficială, vădind lipsă de profunzime în materie de cunoștințe istorice.
Puterea hegemonică actuală care este SUA s-a inspirat masiv din experiența altor puteri hegemonice, unele demult apuse. Astfel, organizarea NATO este tributară modelului ligii ateniene de la Delos. În ambele cazuri,foștii aliați împotriva unui dușman comun ( Persia, Germania nazistă) au ajuns să lupte între ei pentru hegemonie ( Atena și liga de la Delos cu Sparta și liga peloponeziaca, SUA și alianța NATO cu fosta URSS și statele din tratatul de la Varșovia și acum cu Rusia și China ).
Modelul sancțiunilor economice a fost preluat de americani de la Napoleon, un alt aspirant la hegemonie europeană. Europa a fost angrenată în secolul XIX într-un război economic axat pe sancțiuni economice . In 1806 Napoleon, care cucerise până la acea dată cea mai mare parte a Europei , a impus statelor europene celebra sa ” blocadă continentală” , îndreptată împotriva Angliei. Blocada a eșuat lamentabil, așa cum a eșuat de altfel și politica de sancțiuni impusă de SUA și UE împotriva Rusiei.
Este bizar faptul că Severin nu menționează nici măcar în treacăt numele lui Zelensky și uriașa sa contribuție la dezastrul actual din Ucraina. In fond, sutele de mii de victime înregistrate în acest război puteau foarte bine fi evitate dacă Zelensky ar fi acceptat propunerea americanilor de a evacua guvernul ucrainean din Kiev în februarie 2022 și ar fi acceptat propunerea constituirii unui guvern în exil, care să organizeze un război de gherilă împotriva Rusiei. In 2014, Rusia l-a exfiltrat pe Yanukovich din Ucraina, pentru a evita vărsările de sânge. Se pare că americanii nu s-au dovedit la fel de eficienți în 2022, deși au avut intenția să îl retragă pe Zelensky.
Ultimul paragraf din articol încearcă să acrediteze ideea unei legături între procesul de pace din Ucraina și evenimentele din fâșia Gaza, deși cele două zone geopolitice se confruntă cu probleme diferite. Există însă,este adevărat, unii reprezentanți ai evreilor europeni care par animați de un Zionism invers și care ar dori să se folosească de situația tulbure din Ucraina pentru a crea un stat pe care Zelensky l-a supranumit " Marele Israel ".
De regulă , atunci când lumea trece prin mari transformări geopolitice, ca în prezent, există grupuri etnice care încearcă să își impună agenda proprie, să creeze noi formațiuni statale, să reconstruiască unele existente sau să își obțină independența.
Astfel, este cunoscut de exemplu faptul că actualul stat Israel a apărut imediat după al doilea război mondial, în contextul destrămării hegemoniei britanice în Palestina și înlocuirii acesteia cu hegemonia americană. Ucraina a apărut în 1991, în contextul imploziei URSS, prilej folosit și de Letonia, Estonia sau Lituania pentru a-și obține independența.
In actualul context de tranziție hegemonică, se pare că Adrian Severin are probabil impresia că proiectul Marelui Israel, oricât de aberant este acesta, ar putea fi sprijinit de China, în calitate de putere hegemonică emergentă. Este însă greu de crezut că după ce au sacrificat zeci de mii de militari în razboiul cu Rusia, populația Ucrainei poate fi de acord cu o asemenea redefinire a proiectului lor de țară.