Acum câteva zile Adrian Severin - fost ministru de externe al României în anii 1990 - a publicat un articol despre condițiile care trebuiesc îndeplinite pentru a se ajunge la pace în Ucraina care frizează absurdul.
Severin consideră conflictul din Ucraina ca având doar aparent caracterul unui război civil . Acesta se datorează faptului că exact asta și este ! In plus, razboiul mai are și caracterul unui război fratricid, așa cum a mai avut loc între nordul și sudul SUA între 1862 și 1865. Atunci, sudiștii au fost ajutați împotriva Nordului cu bani și prin furnizarea de armament de Marea Britanie, care a evitat însă să se implice militar și diplomatic în conflict. SUA procedează astăzi într-o manieră similară, chiar dacă nu identică, via NATO și UE ( una din consecințele nefaste ale războiului din Ucraina constă în faptul că UE a fost redusă la statutul de simplu agent economic al NATO.)
Refuz să accept însă ideea lui Severin că pacea în Ucraina trebuie condiționată în prealabil de schimbarea ordinii politice internaționale și realizată numai în același timp cu aceasta . Propunerea este aberantă,cum este și aceea a formării unui FSN ucrainean, care să negocieze condițiile păcii cu rușii. Debarcarea lui Zelensky cu prilejul alegerilor prezidențiale din primavara 2024 este cred eu acea condiție absolut necesară pentru declanșarea negocierilor de pace. Ucrainenii nu vor să mai moară în luptă și nu au nevoie de un așa-zis ” guvern de uniune națională” pentru a înțelege că dacă măcelul continuă,Ucraina riscă pur și simplu să dispară ca stat, oricât de mare este dorința lor de independență și oricât de mult ajutor ar primi de la SUA și UE. Este de necontestat astăzi faptul că ucrainenii au pornit cu stângul în 1991 în edificarea statului lor și au avut o politică de alianțe greșită.
Adrian Severin comite și greșeala de a amesteca două principii – integritatea teritorială și autodeterminarea – care însă trebuie considerate separat, în funcție de context. Luate împreună, ele se bat cap în cap și fac negocierile de pace practic imposibile. Astfel, autodeterminarea pe criterii etnice are precedență atunci când se încearcă soluționarea unui conflict între două etnii, cum este cazul în Ucraina.
Deoarece lumea actuală este încă condusă de SUA, principiului integrității teritoriale i s-a acordat în ultimul secol o importanță ieșită din comun, pe care nu a avut-o niciodată în istorie, dimpotrivă. Astfel, pentru TOATE statele continentale, modificarea frontierelor și pierderile teritoriale au avut loc permanent în urma unor războaie, perdanții fiind obligați să accepte compensații teritoriale în favoarea puterilor victorioase ( vezi cazul Germaniei după 1918 sau al României și al Germaniei după 1945 ) sau modificări importante ale frontierelor ( vezi Serbia după 1999 ). Ucraina nu poate face nici ea excepție de la această regulă.
SUA (și Marea Britanie înaintea sa ) este in schimb o superputere maritimă, granițele acesteia fiind fixe, fiind vorba de granițe preponderent maritime, nu terestre. Asemenea state încearcă de regulă să impună principiul integrității teritoriale specific lor tuturor statelor lumii, fără ca în practică acesta să poată fi aplicat statelor continentale din Eurasia,Africa sau America de Sud.
MODELUL SANCȚIUNILOR ECONOMICE
În articol, Severin menționează și așa-zisul ” război economic ” – este vorba de sancțiunile economice adoptate SUA și UE împotriva Rusiei – analiza acestuia fiind superficială, vădind lipsă de profunzime în materie de cunoștințe istorice.
Puterea hegemonică actuală care este SUA s-a inspirat masiv din experiența altor puteri hegemonice, unele demult apuse. Astfel, organizarea NATO este tributară modelului ligii ateniene de la Delos. În ambele cazuri,foștii aliați împotriva unui dușman comun ( Persia, Germania nazistă) au ajuns să lupte între ei pentru hegemonie ( Atena și liga de la Delos cu Sparta și liga peloponeziaca, SUA și alianța NATO cu fosta URSS și statele din tratatul de la Varșovia și acum cu Rusia și China ).
Modelul sancțiunilor economice a fost preluat de americani de la Napoleon, un alt aspirant la hegemonie europeană. Europa a fost angrenată în secolul XIX într-un război economic axat pe sancțiuni economice . In 1806 Napoleon, care cucerise până la acea dată cea mai mare parte a Europei , a impus statelor europene celebra sa ” blocadă continentală” , îndreptată împotriva Angliei. Blocada a eșuat lamentabil, așa cum a eșuat de altfel și politica de sancțiuni impusă de SUA și UE împotriva Rusiei.
Este bizar faptul că Severin nu menționează nici măcar în treacăt numele lui Zelensky și uriașa sa contribuție la dezastrul actual din Ucraina. In fond, sutele de mii de victime înregistrate în acest război puteau foarte bine fi evitate dacă Zelensky ar fi acceptat propunerea americanilor de a evacua guvernul ucrainean din Kiev în februarie 2022 și ar fi acceptat propunerea constituirii unui guvern în exil, care să organizeze un război de gherilă împotriva Rusiei. In 2014, Rusia l-a exfiltrat pe Yanukovich din Ucraina, pentru a evita vărsările de sânge. Se pare că americanii nu s-au dovedit la fel de eficienți în 2022, deși au avut intenția să îl retragă pe Zelensky.
Ultimul paragraf din articol încearcă să acrediteze ideea unei legături între procesul de pace din Ucraina și evenimentele din fâșia Gaza, deși cele două zone geopolitice se confruntă cu probleme diferite. Există însă,este adevărat, unii reprezentanți ai evreilor europeni care par animați de un Zionism invers și care ar dori să se folosească de situația tulbure din Ucraina pentru a crea un stat pe care Zelensky l-a supranumit " Marele Israel ".
De regulă , atunci când lumea trece prin mari transformări geopolitice, ca în prezent, există grupuri etnice care încearcă să își impună agenda proprie, să creeze noi formațiuni statale, să reconstruiască unele existente sau să își obțină independența.
Astfel, este cunoscut de exemplu faptul că actualul stat Israel a apărut imediat după al doilea război mondial, în contextul destrămării hegemoniei britanice în Palestina și înlocuirii acesteia cu hegemonia americană. Ucraina a apărut în 1991, în contextul imploziei URSS, prilej folosit și de Letonia, Estonia sau Lituania pentru a-și obține independența.
In actualul context de tranziție hegemonică, se pare că Adrian Severin are probabil impresia că proiectul Marelui Israel, oricât de aberant este acesta, ar putea fi sprijinit de China, în calitate de putere hegemonică emergentă. Este însă greu de crezut că după ce au sacrificat zeci de mii de militari în razboiul cu Rusia, populația Ucrainei poate fi de acord cu o asemenea redefinire a proiectului lor de țară.