Care este agenda globală a BRICS?

BRICS este pe cale să creeze cel mai mare mecanism de echilibru al puterii din lume cunoscut în prezent.

De acum știm cu toții cine a fost „nașul” BRICS. În 2001, ca economist șef la Goldman Sachs, Jim O’Neill, a folosit acronimul BRICS într-o lucrare de cercetare. La acea vreme, gruparea Braziliei, Rusiei, Indiei, Chinei și Africii de Sud avea foarte mult sens, deoarece capitalele occidentale erau dornice să investească în economii în curs de dezvoltare cu creștere mai rapidă.

Lansarea BRICS a coincis, din păcate, cu lansarea imperiului informal în stil atenian al Americii, care urmărește să devină singurul hegemon global din punct de vedere economic, politic și militar.

Astfel de ambiții absurde au alarmat foarte mult majoritatea puterilor economice emergente, precum China și Brazilia, dar și India sau Rusia. Două decenii mai târziu, ponderea combinată a BRICS din PIB-ul global este deja mai mare decât cea a țărilor din G7. SUA, liderul G7 ,are în prezent o pondere de doar 16% din PIB-ul global, foarte departe de cele 50% de care se bucura în 1945.

Nesăbuiți, americanii sunt dispuși acum să riște un război  cu doi dintre liderii BRICS,    China și Rusia, în speranța că se pot agăța de poziția  de hegemon global pe care si-au atribuit-o singuri acum 3 decenii, după implozia URSS. Având în vedere acest obiectiv, SUA trage atât G7, cât și pe membrii alianței NATO după sine, fapt care sporește și mai mult importanța BRICS, potrivit aceluiași Jim O’Neill:

„Cred că dacă mă întorc direct la lucrarea mea inițială, nu-mi vine să cred cât de îngusti sau naivi sunt liderii din țările G7. Întreaga idee că acest grup de șapte țări „industrializate” sau „mai dezvoltate” sau „dezvoltate mai devreme” poate conduce lumea este jenantă. Pentru că, în primul rând, ponderea lor în PIB-ul mondial a scăzut. Japonia nu a înregistrat nicio creștere netă a PIB-ului său timp de 20 de ani. Italia practic nu crește niciodată. Așadar, această idee că sunt un fel de lucruri pe care să le urmeze întreaga lume este eronată.

Și apoi, pe deasupra, G7 este efectiv un ostatic pentru orice vrea Washington. Deci, cum rezolvi problemele globale mamut ale vremurilor noastre doar cu acei tipi? Adică, este jenant și destul de deprimant, pentru că întregul motiv pentru care am creat BRICS a fost acela de a sugera că avem nevoie de o formă mai bună de guvernare globală decât G7.” (interviu în African Business, 1 iunie 2023). După mai bine de 20 de ani, dintr-o grupare economică menită să rivalizeze cu G7, BRICS s-a transformat într-o alianță de țări hotărâte să zădărnicească, în orice mod posibil, planurile SUA de hegemonie globală.

Nu prea mulți experți sunt conștienți în acest sens și, foarte posibil, nici măcar cei mai mulți membri ai BRICS nu realizează faptul că ei au contribuit de fapt la crearea unui mecanism clasic de echilibru de putere în stil european, menit să tempereze ambițiile de leadership global ale Americii.

Sigur, există multe diferențe și chiar fricțiuni între principalele țări BRICS. Acestea, însă, nu interferează cu elementul principal de pe Agenda BRICS, și anume acela de a pune capăt hegemonismului american.

Aceasta este cheia pentru a înțelege de ce peste 20 de țări de pe toate continentele și-au exprimat dorința de a se alătura grupului la recentul summit BRICS de la Johannesburg. Obosite să fie hărțuite de SUA și să le fie diminuată suveranitatea, aceste țări aspirante au decis să se alăture BRICS în încercarea sa de a pune capăt planurilor hegemonice ale Americii.

Cu siguranță, dimensiunea acestui mecanism de echilibru al puterii pus la punct de BRICS sub  ochii noștri este și uriașă și globală, deasemenea. Acesta include nu numai Rusia și China – cea mai mare și cea mai populată țară din lume -ci și state importante economic din Africa și America de Sud sau India.

Cu resursele sale economice și umane mari, BRICS este pe deplin capabil - din punct de vedere economic și militar - să încline definitiv balanța în favoarea țărilor în curs de dezvoltare și, astfel, să pună capăt ambițiilor hegemonice absurde ale SUA și ale aliaților săi occidentali.

•