Cine Sapa Groapa Altora...

Succesul motiunii de cenzura impotriva guvernului Boc II i-a luat prin surprindere pe liderii PDL, obisnuiti cu 19 motiuni anterioare care nu au intrunit pana ieri majoritatea necesara de voturi. Multi analisti dambovitzeni s-au grabit sa puna succesul motiunii pe seama setei de razbunare a celor din PNL si PSD. Presedintele in functiune a declarat, la randul lui, ca votul a fost constitutional si democratic, insa nu a tinut seama de interesul national.

In viziunea presedintelui si a PDL, interesul national ar fi fost salvgardat daca guvernul Boc II ar fi ramas in functie si ar fi organizat de unul singur campania electorala pentru prezidentiale din luna noiembrie. Adica, ce este bine pentru Basescu si partidul sau este bine si pentru natiune. Inafara domniei sale si a celor din PDL, toti politicienii romani sunt niste profitori ordinari, care sug sangele poporului si se preocupa numai de interesele lor personale sau de cele ale prietenilor sau colegilor de partid.

In realitate, succesul motiunii de cenzura este si firesc, si previzibil . Intre 2004 si 2007 , am asistat cu totii neputinciosi la incercarile esuate ale presedintelui de a se debarasa de colegii din coalitia DA. Nereusita i-a intaratat atat de mult pe Basescu si pe Elena Udrea incat acestia au provocat, cu ajutorul lui Stoica si Stolojan , cunoscuta ruptura in sanul PNL .

Dupa alegerile parlamentare din 2008, am respirat cu totii usurati cand s-a constituit coalitia de criza PSD-PDL, sperand ca aceasta va rezista pana dupa alegerile prezidentiale din noiembrie 2009. PDL a reusit insa performanta sa rupa si a doua coalitie, numai in speranta ca aceasta va contribui la victoria electorala a actualului presedinte. A gresit si atunci cand a provocat ruptura cu PSD, si cand s-a asteptat ca motiunea de cenzura sa cada la vot. Mai mult, ma aventurez sa sustin ca liderii PDL gresesc si atunci cand spera ca Basescu va castiga alegerile din noiembrie, bazandu-se in calculele lor pe prostia electoratului rural si pe rezultatele referendumului din mai 2007, care i-au fost favorabile. O victorie a lui Basescu in noiembrie, insa, nu ar face decat sa adanceasca criza politica si institutionala din Romania si sa o permanentizeze.

Succesul motiunii de cenzura demonstreaza dorinta unei mari parti a clasei politice din Romania de a scapa de Basescu si preferinta acesteia pentru o republica parlamentara, optiune care se bate cap in cap cu proiectele actualului presedinte si ale putinilor intelectuali care (inca ) il mai inconjoara.

Degringolada in PDL

Pe masura ce ne apropiem de data alegerilor prezidentiale, rateurile politice ale PDL devin tot mai frecvente. Demiterea ministrului PSD al Politiei, ruperea protocolului de guvernare si formarea unui guvern minoritar, supranumit in deradere "Boc II" , sunt gafe politice majore, incompatibile cu increderea acordata acestui partid cu ocazia alegerilor parlamentare din toamna 2008.

Rusinea racolarii "contra cost" a patru parlamentari PNL si poate unul sau doi de la PSD sunt tactici disperate, cu un profund iz securist. Racolarile fac in prezent deliciul marilor servicii internationale de stiri, care anunta cu dispret cat de usor este la noi sa cumperi constiinta unui parlamentar (70,000 de euro) si ce ipochimene au ajuns sa ne reprezinte. Fireste, vina nu apartine numai celor de la PDL : cei de la PNL au pretins multor candidati sa isi finanteze propria campanie, iar acum culeg roadele acestei metode de selectie, care implica privatizarea carierei de politician. Oamenii astfel selectati devin deseori veritabili mercenari politici, gata sa se vanda celui care da mai mult.

In conditiile nou-create, nu ne putem astepta ca Opozitia sa reactioneze altfel decat prin depunerea unei motiuni de cenzura. Mai mult, aceasta pare hotarata sa meaga pana la capat, oferindu-i in sfarsit sansa lui Traian Basescu sa isi expuna colegii la testul alegerilor anticipate.Scump, poate, dar se pare ca merita.

Ce mai conteaza inca o criza ?

Daca ar fi sa dam crezare spuselor lui Traian Basescu si Ilie Sarbu, cei doi tatici grijulii care le-au asigurat fiicelor locuri caldute in politica, acestia si-au dorit intotdeauna sa puna de-o cumetrie intre PDL si PSD. Oportunitatea pentru realizarea acestori planuri politice marete a fost oferita de rezultatul alegerilor parlamentare din 2008. Si uite asa, pana mai ieri-alaltaieri, coalitia celor doua mari partide romanesti a functionat, cu poticnelile si certurile de rigoare.

Aceasta este, fireste, legenda politica. Realitatea pare sa fie alta. Scorul electoral neconcludent al PDL la parlamentare, precum si conflictele sale cu PNL l-au silit pe Basescu sa emuleze modelul consensual german, inaugurand in urma cu 9 luni o coalitie greu de imaginat in Romania post-decembrista, bantuita de stafia fostului FSN.

Ruperea acestei coalitii - pretextul nu mai conteaza - a survenit imediat dupa incheierea scrutinului din Germania. Rezultatele alegerilor de acolo au fost defavorabile ambilor parteneri de guvernare, crestin-democratii Angelei Merkel si social-democratii condusi de Steinmeyer. Desi coalitia a asigurat stabilitatea politica in Germania pe timp de criza, ea a nemultumit, se pare, profund electoratul german, care s-a orientat catre liberali, verzi sau partide de stanga nou-aparute cum ar fi Die Linke. Liberal democratii germani si-au dublat ponderea electorala de la 7 la 14 la suta, revenind in forta pe scena politica in calitate de noi (vechi) parteneri de coalitie ai CDU-CSU.

Alegerile prezidentiale din noiembrie si lectia germana privind erodarea sprijinului electoral pentru aliante de genul PDL-PSD pot explica, intr-o oarecare masura, dorinta PDL de a renunta la PSD. Emularea modelului german in continuare pare sa nu mai fie posibila dupa alegeri, insa, din cauza gravelor divergente dintre liberalii si PDL-istii nostri. Apoi, intre cele doua mari partide germane, pierderile electorale cele mai insemnate le-au suferit tocmai social-democratii germani, ceea ce ar fi trebuit sa ii dea un pic de gandit lui Boc inainte de ruperea coalitiei...

Intentia PDL de a controla ministerul de interne inainte de alegerile din noiembrie este, la randul ei, o sabie cu doua taisuri, care s-ar putea sa il coste pe Traian Basescu presedintia. De saptamana viitoare, PDL va deveni in mentalul colectiv singurul responsabil pentru situatia de criza din tara, pentru scaderea valorii leului, pentru somaj sau potentiale fraude electorale.

Spre deosebire de portocalii, PSD are relatii politice normale cu PNL si va iesi mai putin sifonat electoral decat ar fi fost cazul daca ar fi ramas la guvernare pana la alegerile prezidentiale. In plus, PSD-istii vor putea utiliza tactica PDL din 2004, care acuzau partidul la putere ca a organizat fraudarea alegerilor. Iata de ce ruperea coalitiei are toate sansele sa se intoarca, ca un bumerang, impotriva geniilor politice care conduc la ora actuala PDL-ul.

Postmodernismul Paraliei

De la un an la altul, statiunea Paralia Katerini din nordul Greciei atrage tot mai multi turisti romani. Daca in urma cu cinci-sase ani locul a fost vizitat de numai cateva zeci de familii de romani, in sezonul estival 2009 in Paralia si-au petrecut concediul mii de romani, de la posesorii de Porsche Cayenne pana la pensionarele din Resita care au facut o adevarata pasiune pentru cultura si religia greaca.

Lucrand in Paralia in ultimele trei luni, am discutat cu sute de concetateni, fie turisti, fie angajati sezonieri, incercand sa descopar motivatia celor care vin aici.

Paralia este in multe privinte o statiune postmoderna, ea avand ca punct principal de atractie o catedrala ortodoxa construita in chiar centrul statiunii, la malul marii. Pe treptele ei se intalnesc zilnic sute de tineri turisti din toata lumea ortodoxa - romani, sarbi, rusi, bulgari sau macedoneni. Acestia socializeaza cu alti tineri din lumea catolica a Europei - polonezi, cehi sau maghiari - intr-o maniera inedita, nemaiintalnita in nicio alta statiune litorala din Europa. Din pacate, Paraliei ii lipsesc deocamdata cateva parcuri decente, precum si toalete publice.Spatiile de parcare, mai ales in cazul hotelurilor din centrul statiunii, lipsesc, turistii fiind fortati sa-si abandoneze autoturismele la mari distante de locul unde au fost cazati.

In schimb, faleza este impodobita din loc in loc cu troite emblematice pentru lumea ortodoxa. Am intalnit patroni greci care atarna capatani de usturoi in localurile lor, in speranta ca vor preveni deochiul strainilor si proteja astfel utilajele si angajatii firmei. De multe ori, preotii parohiei sunt invitati sa sfinteasca in avans hotelurile nou construite. Dupa o astfel de ceremonie, unul dintre proaspetii proprietari de hoteluri nu a beneficiat de protectie divina, dimpotriva : a doua zi dupa sfintire i-au fost furati toti banii din seif...

In ciuda acestor mici inconveniente, exista astazi un adevarat "nucleu dur" format din turisti romani care revin in Paralia an de an, unde par sa se simta mai bine ca acasa. Clima favorabila este principalul atu al intreprinzatorilor greci care au investit in dezvoltarea si promovarea statiunii. In acest sezon, spre exemplu, a plouat scurt doar 4-5 zile, temperaturile mentinandu-se ridicate chiar si in luna septembrie.

Preturile pentru cazare sunt in general moderate, exista pachete promotionale ieftine, oferta culinara este rezonabila, iar statiunea este curata si linistita, discotecile pentru cei tineri fiind amplasate la extremitatile acesteia. In plus, patronii greci au avut grija sa angajeze romani si romance in magazine, restaurante sau agentii de turism, inlesnind astfel comunicarea dintre localnici si oaspetii lor estivali.

Fireste, nu toti turistii care viziteaza Paralia sunt entuziasmati de conditiile de cazare si masa, mai ales aceia care si-au facut concediul in alte regiuni din Grecia mai putin aglomerate, mai frumoase sau mai ieftine. Cu toate acestea, puterea de atractie a statiunii ramane surprinzator de mare, daca luam in considerare toate alternativele estivale pe care le au la dispozitie turistii nostri. Succesul promotional al operatorilor greci din acest fost sat de pescari ar putea constitui un model si pentru intreprinzatorii din turismul romanesc, ca sa nu mai vorbim de specialistii ministerului de resort, in masura in care acestia mai exista...

"Falimentul Sistemului Politic"

Recent, prietenul si colegul meu de suferinta Liviu Antonesei deplangea, intr-un articol publicat in Cotidianul, slaba participare la vot cu ocazia alegerilor parlamentare. Liviu este convins ca fenomenul absenteismului masiv la urne se datoreaza sindromului de greva electorala, declansat in urma cu doi ani. Faptul ca in urma acestor alegeri trimitem la Bruxelles europarlamentari care nu ne reprezinta este, in opinia sa, de rau augur pentru democratia post-decembrista, considerata de el ca muribunda :

"Este un semn clar al falimentului sistemului politic clădit pe Constituţia din 1991, anemic remaniată în 2003. În loc să se vaite ori să se bată cu pumnii în piept, partidele noastre ar trebui să analizeze cu atenţie semnalele pe care un electorat dezgustat, care a început să respingă în bloc politica şi pe politicieni, i le adresează de mai bine de doi ani încoace. Revenirea în forţă, ca „revanşă“, a PRM ori succesul unei candidate precum EBA ar trebui să le dea serios de gândit." (sursa: Cotidianul, 8 iunie 2009)

Aceleasi constatari le-am facut, in alt context politic, in multe din editorialele sau articolele cuprinse in cartea online "Falimentul Republicii Inginerilor". In deplin acord cu Liviu, cred la randul meu ca actuala clasa politica nu va sti si nu va reusi sa intreprinda actiunile corective necesare. Deoarece la noi s-a impamantenit obiceiul, cand ceva nu merge in politica sa dam vina pe popor, sansele unei reforme a sistemului politic actual sunt intr-adevar minime.

Diagnosticul de mai sus, la care subscriu, nu apartine poetului, ci profesorului si psiho-sociologului Antonesei. Din acest motiv, consider ca starea de putrefactie in care se afla sistemul nostru politic, care a luat proportii interbelice, este extrem de periculoasa pentru viitorul democratiei romanesti si trebuie sa ne dea tuturor de gandit, inclusiv politicienilor de ieri, de azi si de maine.

UE: Extrema Dreapta Castiga Teren

Daca alegerile europarlamentare din Olanda anunta un trend pentru restul tarilor europene, inseamna ca partidele de dreapta si extrema dreapta sunt pe cale sa isi intareasca controlul asupra Parlamentului european. In alegerile de joi, partidul extremist zis "al Libertatii" a castigat 15.3 % din sufragii in Olanda. Acest partid militeaza impotriva admiterii Turciei in UE si pentru excluderea Romaniei si Bulgariei din structurile Uniunii.

Aceasi radicalizare spre dreapta a politicii europene este observabila si in Marea Britanie. Acolo, se asteapta ca partidul eurosceptic al conservatorilor condusi de David Cameron sa prevaleze in alegerile europarlamentare. Impreuna cu partide ca Libertas - si de ce nu, Romania Mare de la noi - fortele politice de dreapta, cu exceptia Popularilor europeni, se pronunta pentru stoparea procesului de integrare politica in interiorul Uniunii si impotriva continuarii extinderii.

Dupa toate probabilitatile, nu se va ajunge, insa, la excluderea Romaniei si Bulgariei din structurile europene. In schimb, ne putem astepta la o incetinire a negocierilor de aderare a tarilor din Balcanii de Vest si la amanarea negocierilor de aderare cu Turcia.

Castigurile electorale obtinute de partidele extremiste de dreapta speculeaza o situatie reala, si anume tensiunile etnice existente in multe societati europene. In Uniunea Europeana traiesc astazi peste 15 milioane de musulmani din tarile Africii de Nord, Turcia sau Asia, care nu s-au asimilat culturii europene, formand adevarate insule de islamism in interiorul unor tari-gazda ca Franta, Germania sau Marea Britanie.

Multi analisti considera ca aceasta situatie poate deveni exploziva oricand, tensiunile etnice fiind abil speculate electoral atat de dreapta si extrema dreapta europeana, cat si de social-democrati, favorabili integrarii Turciei in structurile Uniunii. Spre deosebire de SUA, care au numai aproximativ 2 milioane de islamici, pentru UE costurile sociale sunt incomensurabil mai mari. In asemenea conditii, nu este de mirare ca in marile tari ale Uniunii, sau chiar in state mici ca Olanda, propaganda anti-islamica de dreapta castiga teren in dauna partidelor moderate si pro-europene.

Prezidentiale 2009 : Disparitia Candidatului-Locomotiva

In 2009, pentru prima data, alegerile prezidentiale sunt decalate fata de cele parlamentare. In eseul "Romania in Mileniul III" (1995), mi-am exprimat de altfel preferinta pentru introducerea la noi a mandatului prezidential de cinci ani. Prin modificarea Constitutiei in 2003, aceasta a devenit realitate, durata mandatului prezidential crescand de la patru la cinci ani.

Ultima data cand alegerile parlamentare au coincis cu cele prezidentiale a fost deci in 2004. Potrivit Constitutiei de la 1991, rolul presedintelui, si anume acela de locomotiva electorala, a fost pana recent unul exceptional. De reusita presedintelui a depins, de regula, si succesul electoral al formatiunii politice din care provenea acesta. Mai mult, cu toate ca pierduse scrutinul parlamentar, coalitia PNL-PD a ajuns sa guverneze Romania pana in 2008 datorita mandatului incredintat de catre presedintele Basescu, castigatorul alegerilor prezidentiale din 2004.

Realegerea actualului presedinte, care starneste pasiuni dintre cele mai diverse, si-a pierdut in realitate importanta avuta inainte de 2004. Succesul PDL-ului la alegerile parlamentare a fost asigurat inca din toamna 2008. Aceasta formatiune nu este deci motivata sa cheltuiasca prea mult capital politic pentru realegerea presedintelui Basescu, care a suferit o importanta pierdere de popularitate in ultimii doi ani. Candidatura sa nu mai este sustinuta nici macar de intelectualii care l-au aparat in 2007, cum ar fi Mircea Cartarescu, care isi declara recent dezamagirea ca Basescu nu si-a putut realiza agenda cu care a venit la guvernare.

Castiga sau pierde, soarta actualului presedinte nu mai este legata de cea a formatiunii pe care a condus-o pana in 2004. Reusita sau esecul PDL-ului va depinde in viitor de modul in care va gestiona actuala criza economica si de buna functionare a coalitiei PDL-PSD, nicidecum de favorurile sau capitalul electoral acumulat de presedinte.

Pentru prima data in istoria politica post-decembrista a Romaniei, asadar, presedintele nu mai joaca rolul de locomotiva electorala pentru partidul sau. O situatie de genul celei din 2000, cand retragerea lui Emil Constantinescu din cursa prezidentiala a dus la disparitia PNTCD-ului din parlament, nu se mai poate - din fericire - repeta. Fireste, multi analisti se intreaba acum, in preajma alegerilor actuale, daca nu ar fi mai potrivit pentru Traian Basescu sa renunte la o a doua candidatura. Raspunsul la aceasta intrebare nu poate insa veni decat de la presedintele in functiune, dupa un examen serios si candid al performantelor sale politice din primul mandat.

De acum inainte, partidele noastre politice vor fi judecate de catre alegatori numai in functie de capacitatea lor de a guverna eficient Romania, ceea ce din pacate nu a fost cazul pana recent.

Coreea de Nord ameninta

Saptamana a debutat furtunos in peninsula coreeana. Agasat de restrictiile comerciale impuse de Japonia, de cantitatea insuficienta de energie electrica primita de la Vest si de initiativa americano-coreeana de a controla proliferarea exporturilor primejdioase din zona, regimul de la Phenian a renuntat la diplomatie si a trecut la fapte. Simtindu-se amenintat, Kim Jong-il si-a pus generalii sa detoneze luni o incarcatura nucleara subterana de puterea celei folosite la Nagasaki si sa lanseze cateva zile la rand rachete balistice cu raza mica si medie de actiune.

Riposta Vestului a fost prompta, atat testul cat si lansarile fiind unanim condamnate in Consiliul de Securitate ONU. Drept raspuns la oprobiul international, liderul nord coreean a plusat, in maniera stalinista cunoscuta. Potrivit mass-mediei nord coreene, acesta a decis sa anunte ca a renuntat la armistitiul vechi de 50 de ani si sa declare tara in stare de razboi cu vecinul de la sud.

Belicozitatea subita a nord coreenilor mascheaza de fapt o teama intensa de schimbare. Ca romani, suntem constienti de faptul ca Nicolae Ceausescu ar fi procedat identic, daca ar fi avut la dispozitie armele nucleare necesare. Spre nesansa Phenianului, insa, China nu mai doreste sa sprijine stalinismul dinastic din Coreea de Nord, dimpotriva. Populatia tarii, la randul ei, este cel putin la fel de nemultumita de lipsurile cotidiene si slabele performante economice ale tarii, in timp ce vecinii din sud tolereaza tot mai greu excesele si belicozitatea militarilor nord coreeni.

La 20 de ani de la caderea regimului Ceausescu, iata ca regimul nord coreean actioneaza asemanator, ca si cand ar simti ca sfarsitul se apropie. In viitorul imediat tot ce putem spera este ca statul totalitar nord coreean sa nu dispara din istorie asa cum a aparut, adica pe calea razboiului.

Cutremur Politic la Londra

Cea mai veche institutie democratica a Vestului, Parlamentul de la Westminster, este zguduita de o saptamana incoace de un scandal fara precedent in istoria sa. Acesta a fost declansat de revelatiile privind decontarile exotice ale parlamentarilor britanici, aparute in ziarul The Daily Telegraph. Reporterii sai au reusit sa obtina documente care, odata publicate, au scandalizat publicul britanic greu incercat de criza si au pus capat carierelor politice ale ministrului justitiei Shahid Malik, speakerului Camerei Comunelor Michael Martin, precum si ale altor parlamentari.

Documentele se refera la obiceiul multor parlamentari britanici - deopotriva de dreapta sau de stanga, conservatori, liberal-democrati sau laburisti - de a pretinde sa li se deconteze de catre institutia parlamentului sume cheltuite in scop personal, cum ar fi cele pentru decoratiuni interioare, achizitionarea de televizoare flat-screen, curatarea santurilor din jurul castelului, sau pur si simplu pentru reparatia masinii de tuns iarba.

Ceea ce a ingrijorat publicul britanic a fost constatarea ca asemenea pretentii din partea parlamentarilor nu sunt in sine ilegale. Cine imparte parte-si face, o situatie familiara si in Romania, unde parlamentarii nostri sunt in mod regulat criticati pentru risipa banilor publici si pentru unele cheltuieli, considerate extravagante.

Parlamentul de la Westminster este insa "mama tuturor parlamentelor", iar abuzurile alesilor britanici nu puteau ramane nesanctionate politic. In ultimele trei secole, niciun alt speaker al Parlamentului nu a mai fost silit sa demisioneze, in urma presiunii combinate din partea colegilor, opiniei publice si a presei. Speakerul a fost acuzat, printre altele, ca a intentionat sa acopere gravitatea practicilor contabile ale colegilor, incercand in acelasi timp sa afle cum si-au procurat ziaristii informatiile referitoare la cheltuielile parlamentarilor.

In urma scandalului, premierul Gordon Brown a anuntat astazi ca parlamentarilor britanici nu li se va mai ingadui sa isi stabileasca singuri nivelurile salariilor si ale cheltuielilor, acestea urmand sa fie decise de catre o comisie statutara independenta. Deasemenea, se preconizeaza ca rolul viitorilor speakeri sa fie unul preponderent ceremonial. Masurile au devenit cu atat mai necesare cu cat intreaga clasa politica britanica este profund afectata de scandal, foarte multi parlamentari fiind pusi in situatia de a declara in mod public ca nu se vor mai prezenta la urmatorul scrutin. Unii analisti vorbesc chiar de o veritabila implozie a actualei legislaturi, liderul Opozitiei din Anglia, David Cameron, cerand organizarea de alegeri anticipate.

Pe termen lung, va fi interesant de urmarit daca si in ce masura reformele parlamentare din Anglia vor fi emulate si de alte parlamente europene unde au aparut in ultimele decenii situatii asemanatoare.

Biografii neautorizate ??

Recent, cunoscutul istoric Marius Oprea a anuntat ca va lansa in aceasta toamna o biografie a presedintelui Basescu. Intre acesta din urma si Marius Oprea au existat in ultimii ani relatii tensionate. Iata de ce anuntul privind lansarea unei biografii neoficiale a presedintelui in preajma alegerilor prezidentiale a generat panica printre principalii suporteri ai acestuia. Unii au mers intr-atat de departe incat sa sugereze ca publicarea controversatei biografii ar fi un gest nepotrivit din partea lui Oprea, deoarece Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului pe care il conduce este finantat de Guvernul Romaniei.

Analogia cu directorul Muzeului Holocaustului din New York care nu s-ar incumeta sa scrie o biografie a presedintelui SUA, lansata pe blogul sau de Vladimir Tismaneanu, mi s-a parut, insa, deplasata.

Traditia romaneasca in materie de libertatea expresiei a fost extrem de liberala, prin comparatie cu alte tari din Europa si din lume. Pe de alta parte, Romania fiind construita de istorici (M. Kogalniceanu), acestui grup de profesionali - din care se intampla sa fac si eu parte - ii revin responsabilitati sporite fata de alti intelectuali romani, fie ei filosofi, juristi, literati sau politologi.

Iata de ce consider ca incercarea de a i se pune pumnul in gura lui Marius Oprea in legatura cu cartea sa despre Basescu este absurda. Mai mult, metodele folosite nu fac decat sa sporeasca interesul publicului cititor pentru aceasta. Personal nu sunt interesat in opiniile lui Oprea despre presedinte, ci in dreptul fundamental al autorului de a si le exprima liber si fara a fi intimidat cu pierderea finantarii guvernamentale pentru institutul pe care l-a creat.