DE-OLIGARHIZAREA IN REPUBLICA MOLDOVA

Evenimentele actuale din republica Moldova depășesc cu mult ca semnificație granițele micii republici de la periferia UE.

Majoritatea statelor lumii au probleme cu influența nefastă a oligarhilor asupra liderilor sau instituțiilor lor, de la guverne la parlamente, la servicii secrete, mas-media sau justiție. Problema a ajuns atît de serioasă, încît acest mod de dominație oligarhică a societăților - în special a celor vestice - pune în pericol însăși existența acestora.

Tot evenimentele din Moldova dovedesc însă că procesul de de-oligarhizare a structurilor de stat, oricît de necesar și imperativ, este extrem de complex și de anevoios, ca să nu menționez extrem de periculos. De reușita lui sunt interesate toate statele importante ale lumii, de la SUA la Rusia sau majoritatea statelor membre UE. Nu întîmplător, toate marile state menționate mai sus au pus umărul pe 3 iunie a.c. la deblocarea crizei politice moldovenești, nășind formarea unei alianțe anti-oligarhice de partide cu doctrine politice foarte diferite.

De-oligarhizarea societăților vestice este însă extrem de problematică. Oligarhii vestici au acumulat averi timp de mai multe generații. Cele două războaie mondiale le-au distrus o bună parte din acestea, în special cele imobiliare. Au urmat apoi după 1945 mai bine de 30 de ani în care impozitarea progresivă a atins și cote de 90% în unele state. Din anii 1980 însă, cei 10% cei mai bogați oameni din vest au beneficiat constant de mari reduceri de impozite. Surplusul de bani astfel dobîndit a fost folosit și pentru a cumpăra influență politică sau pentru a-și subordona instituțiile statului intereselor lor.

Ca aproape întodeauna în asemenea perioade de tranziție, schimbările politice de mare anvergură sunt testate inițial - în absența unui laborator - în state minuscule cum sunt Moldova sau Cehia. Ce se întîmplă în prezent acolo este însă atent monitorizat de experții mai multor state, co-interesate în succesul măsurilor adoptate de noile autorități de la Chișinău.

Este firește mult mai ușor de acceptat sacrificareva cîtorva oligarhi recent îmbogățiți din centrul și estul Europei decît subminarea pozițiilor oligarhilor vestici, mult mai bazați financiar și mai bine organizați. Este deasemenea de așteptat ca oligarhii aflați la butoanele statelor vestice să evite să se compromită oferind sprijin oligarhilor recent apăruți după prăbușirea comunismului : acestora le lipsește pedigree-ul pentru a fi salvați . Să sperăm că totul se va termina totuși cu bine pentru populația Moldovei...

MODIFICAREA CONSTITUȚIEI

Oricît ar fi ele de legi fundamentale, constituțiile au nevoie de modificări din cînd în cînd, pentru a le menține relevanța.

Se poate, desigur, proceda și așa cum au făcut francezii, care au adoptat pînă în prezent 5 constituții. Prin prisma experienței acumulate în ultimii 30 de ani, mie unul mi se pare că o modificare viitoare a constituției Romaniei ar trebui să ajute la eliminarea definitivă a conflictului dintre palate, dintre guvern și președinție.

Actualele prevederi constituționale - care au creat la noi o republică semi-prezidențială , unde rolul președintelui este mai important decît ar fi normal într-un sistem parlamentar - au afectat în permanență buna funcționare a statului romăn în ultimii 12 ani, blocajele fiind numeroase și foarte periculoase.

O republică parlamentară autentică,cum ar fi normal să fie și Romănia ar trebui să lase parlamentului țării - nu populației - decizia alegerii președintelui , așa cum a fost cazul pînă acum. Experiența a dovedit că președinția poate fi și a fost deja în două rînduri capturată prin tehnici electorale sofisticate de interese politice externe, care numai binele Romăniei nu îl au în vedere.

Majoritatea republicilor parlamentare din UE așa își aleg președinții, aceștia avînd mai mult un rol ceremonial, ca în Germania - pe care romănii o admiră așa de mult - nu acela de arbitri ai vieții politice, cum se întîmplă în prezent la noi. Modificările propuse de Iohannis sunt așadar triviale și au un puternic iz electoral, ele neputînd conduce la eliminarea tensiunilor actuale din viața politică autohtonă .

ANTI-MERITOCRATIA LA ROMANI

Cazul Laurei Kovesi agita spiritele in Romania. Multi jurnalisti importanti, de la Nistorescu si Cristoiu, la Andronic, incearca sa explice cum de a fost posibila o asemenea ascensiune profesionala meteorica pentru o persoana cu rezultate academice sub-mediocre si fara prea multa experienta profesionala.

Comparatia lui Dan Andronic dintre Kovesi si Frank, procurorul general al Germaniei, nu reuseste decat sa ilustreze imensul decalaj care exista intre Romania si Germania si in domeniul selectiei inaltilor functionari de stat, fara sa explice cauzele acestuia.

In realitate, relele tratamente la care a fost supusa elita intelectualilor din Romania este poate cea mai grea mostenire a cuplului Elena-Nicolae Ceausescu.

Cei doi s-au comparat intodeauna, pe ei si uneltele lor din guvern sau partid, cu guvernantii si inaltii functionari ai Romaniei interbelice. Or, asa cum se stie, acestia erau selectati din randurile unei intelectualitati cu rezultate academice solide, in cele mai multe cazuri. Poate exista comparatie intre un prim ministru de talia lui Armand Calinescu sau un ministru de externe ca Nicolae Titulescu - care au obtinut unul sau chiar doua doctorate in strainatate - si plagiatori ca Elena Ceausescu, Gabriel Oprea sau Victor Ponta ?

Kovesi a fost numita in functiile sale de Basescu si apoi Ponta. Amandoi au avut rezultate academice cam la fel de slabute. Una mai proasta ca ei la Parchetul General sau DNA le-a convenit probabil de minune .Este foarte probabil ca insasi Elena Ceausescu sa fi facut o numire similara, daca ar mai fi avut ocazia. In ultimul timp, erorile celor de mai sus sunt expuse reflectoarelor internationale iar scandalul Kovesi se rostogoleste prin Berlin, pe la Bruxelles si chiar pe la BBC...Asta se intampla deoarece politicienii actuali au ignorat proverbul "unde arunca prostul o piatra n-o pot scoate o mie de destepti".

Anti-meritocratia la romani este asadar veche de peste 70 de ani. Sponsorizata initial de sovietici, ea a fost exacerbata de regimul Ceausescu, cand intelectuali cu bune rezultate academice s-au trezit marginalizati, urmariti, defaimati sau impinsi inafara tarii pentru a face loc mediocritatilor diferitelor profesii. Falsul doctorat al Elenei isi gaseste astazi expresia in doctoratele plagiate cu zecile, de la Kovesi la Victor Ponta. Actualii politicieni sau inalti functionari romani sunt asadar o imitatie jalnica a intelectualitatii si clasei politice interbelice, pe care incearca fara succes sa o emuleze.

Sa nu ne mai comparam deci cu Germania . Nu ne putem compara nici cu China comunista, unde principiul meritocratiei functioneaza. Nici cu Ungaria sau Polonia, care au stiut sa isi protejeze intelectualii de excesele comunismului de tip sovietic. In Bulgaria lui Jivkov, intelectualii au fost bine tratati, cu foarte putine exceptii. Daca exista posibilitatea depasirii acestei grave crize, trebuie sa incetam sa ne mai ascundem dupa deget, sa blamam forte externe - care au vina lor - si sa trecem la treaba.

Esecul politicilor economice basesciene

O analiza comparativa a dezastrului politicii economice basesciene intre 2008-2010. Studiul in cauza apartine expertului bancar Mahmut Kutlucaya, angajat al serviciului de supraveghere si reglementare a bancilor, agentie a statului turc. Acesta si-a prezentat analiza in 2012, cu prilejul unui seminar care a avut loc la Londra.

Mahmut apreciaza faptul ca revenirea Turciei dupa criza din 2008 a fost mai rapida decat cea a Romaniei, in principal deoarece guvernul turc a refuzat incheierea unui acord cu FMI, spre deosebire de Romania, care s-a imprumutat 20 de miliarde de dolari si a redus cu 25% salariile bugetarilor.

Comparatia performantelor celor doua state nu este intamplatoare. In cei cinci ani (2003-2008) dinaintea crizei financiare, Romania a inregistrat o crestere economica anuala de 6.5%, Turcia de 6% anual ( prim-ministru in perioada in cauza a fost Tariceanu). Sistemele bancare aveau un numar apropiat de banci ( 42 si 50) samd.

Desi ambele state au inregistrat o crestere economica negativa in 2009, in anul urmator Turcia a crescut economic cu 9.1%, in timp ce Romania a inregistrat inca un an de crestere economica negativa, urmat de inca cativa ani de crestere economica anemica ( in timpul guvernului Boc ).

Pe langa citarea lui Florin Georgescu, actualul vice-guvernator al BNR, Mahmut citeaza extensiv (p 25 - 26) si critica mea din postul "Romania's Autumn of Discontent" publicat pe blogul meu in limba engleza.

DIPLOMATIA ROMANEASCA SI SPIONAJUL EXTERN

Am mostenit din pacate o traditie nenorocita din vremea razboiului rece si a comunismului, aceea a diplomatului-spion.

Pe plan european, diplomatia romaneasca a ajuns la o reputatie deosebita in perioada interbelica, cand la conducerea acesteia s-a aflat Nicolae Titulescu. Neavand o economie dezvoltata sau o armata puternica, Romania a impus aplicarea tratatelor internationale si a castigat respectul statelor din jur ca urmare a eforturilor diplomatilor ei.

O revenire partiala la traditiile diplomatiei interbelice s-a produs in anii 70, cand la conducerea externelor s-au aflat oameni ca Manescu Corneliu. Imi amintesc ca in perioada studentiei mele, diplomatii romani trebuiau inca sa urmeze un curs postuniversitar de 2 ani, autorul manualului de diplomatie fiind Mircea Malita.

In anii 80 insa ultimele vestigii ale unui serviciu diplomatic respectabil au disparut, majoritatea diplomatilor fiind recrutati de DIE si trebuind sa dea in primul rand socoteala sefilor spionajului extern, mai putin ministrului de externe. De multe ori, unii ambasadori erau ei insisi spionati de oamenii serviciului de spionaj extern.

Dupa revolutie, SIE a continuat traditia nefericita a DIE, diplomatii romani de cariera , cu studii solide de specialitate, fiind treptat inlocuiti de "acoperiti" ai serviciului extern. La ora actuala, este imposibil de stabilit linia de demarcatie care separa ofiterii acoperiti din ambasadele Romaniei sau din ministerul de externe de diplomatii de cariera ,daca mai avem asa ceva...

Aceasta veritabila inlocuire a diplomatilor romani cu oamenii serviciilor externe s-a accentuat in ultimul deceniu. De altfel, ultimii doi directori ai SIE , Mihai Razvan Ungureanu si Teodor Melescanu, au indeplinit fie inainte, fie dupa incetarea mandatului de directori ai SIE functia de ministri de externe. Departe de a considera calitatea de director SIE incompatibila cu aceea de ministru de externe, se pare ca dimpotriva, o functie de conducere in SIE garanteaza succesul in cariera de diplomat.

Constatam deasemenea ca fosti sefi ai SIE (Catalin Harnagea) sau SRI (George Maior) au fost numiti ambasadori dupa incheierea mandatelor acestora in fruntea serviciilor, fara insa a avea nicio experienta prealabila ca diplomati si/sau studii de specialitate in relatii internationale.

Cu toate acestea, exista o incompatibilitate clara intre statutul de diplomat si acela de om al serviciilor externe, care ar trebui sa preocupe pe deputatii romani, daca ii mai intereseaza cumva reputatia corpului diplomatic roman si performantele acestuia. Principiul de baza valabil in multe state cu traditii diplomatice indelungate este fireste acela potrivit caruia un om recrutat de serviciile externe de spionaj - cu exceptia atasatilor militari - nu poate deveni diplomat de cariera .