DIPLOMATIA ROMANEASCA SI SPIONAJUL EXTERN

Am mostenit din pacate o traditie nenorocita din vremea razboiului rece si a comunismului, aceea a diplomatului-spion.

Pe plan european, diplomatia romaneasca a ajuns la o reputatie deosebita in perioada interbelica, cand la conducerea acesteia s-a aflat Nicolae Titulescu. Neavand o economie dezvoltata sau o armata puternica, Romania a impus aplicarea tratatelor internationale si a castigat respectul statelor din jur ca urmare a eforturilor diplomatilor ei.

O revenire partiala la traditiile diplomatiei interbelice s-a produs in anii 70, cand la conducerea externelor s-au aflat oameni ca Manescu Corneliu. Imi amintesc ca in perioada studentiei mele, diplomatii romani trebuiau inca sa urmeze un curs postuniversitar de 2 ani, autorul manualului de diplomatie fiind Mircea Malita.

In anii 80 insa ultimele vestigii ale unui serviciu diplomatic respectabil au disparut, majoritatea diplomatilor fiind recrutati de DIE si trebuind sa dea in primul rand socoteala sefilor spionajului extern, mai putin ministrului de externe. De multe ori, unii ambasadori erau ei insisi spionati de oamenii serviciului de spionaj extern.

Dupa revolutie, SIE a continuat traditia nefericita a DIE, diplomatii romani de cariera , cu studii solide de specialitate, fiind treptat inlocuiti de "acoperiti" ai serviciului extern. La ora actuala, este imposibil de stabilit linia de demarcatie care separa ofiterii acoperiti din ambasadele Romaniei sau din ministerul de externe de diplomatii de cariera ,daca mai avem asa ceva...

Aceasta veritabila inlocuire a diplomatilor romani cu oamenii serviciilor externe s-a accentuat in ultimul deceniu. De altfel, ultimii doi directori ai SIE , Mihai Razvan Ungureanu si Teodor Melescanu, au indeplinit fie inainte, fie dupa incetarea mandatului de directori ai SIE functia de ministri de externe. Departe de a considera calitatea de director SIE incompatibila cu aceea de ministru de externe, se pare ca dimpotriva, o functie de conducere in SIE garanteaza succesul in cariera de diplomat.

Constatam deasemenea ca fosti sefi ai SIE (Catalin Harnagea) sau SRI (George Maior) au fost numiti ambasadori dupa incheierea mandatelor acestora in fruntea serviciilor, fara insa a avea nicio experienta prealabila ca diplomati si/sau studii de specialitate in relatii internationale.

Cu toate acestea, exista o incompatibilitate clara intre statutul de diplomat si acela de om al serviciilor externe, care ar trebui sa preocupe pe deputatii romani, daca ii mai intereseaza cumva reputatia corpului diplomatic roman si performantele acestuia. Principiul de baza valabil in multe state cu traditii diplomatice indelungate este fireste acela potrivit caruia un om recrutat de serviciile externe de spionaj - cu exceptia atasatilor militari - nu poate deveni diplomat de cariera .