Saturday, April 20, 2013

Despre magicul prag de trei la suta

 In urma crizei financiare din anii 30, economistii au dezvoltat disciplina macroeconomiei. In caz de recesiune economica, firmele, mari sau mici, renunta sa mai investeasca. Prin proiecte publice de investitii si/sau comenzi de stat, guvernele pot – daca sunt in fonduri sau isi maresc temporar deficitele bugetare – sa dopeze cererea de bunuri se servicii pana cand economia se relanseaza.


In luna ianuarie 1997 am participat in Londra la o conferinta dedicata apropiatei introduceri a monedei euro. Fireste, americanii, japonezii si englezii erau impotriva. Am depus pe masa conferintei un document de cateva pagini, ca din partea romanilor, in care sustineam ca ideea unei monede comune este buna in sine, insa ca aderarea la un prag de stabilitate rigid, de trei la suta, poate crea grave probleme in caz de criza economica  si optam pentru un prag flexibil, intre trei si sase la suta . Acesta ar fi permis , printre altele, ca in perioade de recesiune ca acum, statele UE sa poata continua sa functioneze fara a fi nevoite sa reduca cheltuielile pentru sanatate sau educatie, ca sa nu mai vorbim de cele pentru aparare. 

Desi  in decursul ultimilor sase ani au fost pompate sume impresionante de bani in sistemul financiar-bancar din SUA, UE, Anglia sau Elvetia,  fara interventia investitiilor de stat criza nu va putea fi depasita. Oamenilor de afaceri le este teama sa investeasca, exact ca in anii 1930, desi trezoreriile corpoatiilor americane sau europene dispun de lichiditati  de aproape 3 000 de miliarde de dolari  Spre deosebire de acea perioada,  bugetele statelor europene si SUA sunt  insa secatuite financiar dupa doua decenii de reduceri semnificative de taxe si politici corporate de evaziune fiscala masiva. In plus, Uniunea Europeana este afectata  si de  generalizarea pe continent a politicilor de austeritate bugetara impuse membrilor UE ... in numele pragului de stabilitate de trei la suta.



Am fost mirat atunci sa vad printre participanti pe italieni, cunoscuti in Europa pentru deficitul public mare si laxitate bugetara. Avusesem cu acea ocazie impresia ca numai sase sau sapte state UE sunt initial in masura sa intre intr-o uniune monetara, urmand ca statele aspirante din jur sa isi rezolve in prealabil problemele legate de datoria publica si cele de competitivitate. Nici prin gand nu mi-a trecut  insa ca unii politicieni ca Schroeder, Prodi sau Simitis vor reusi sa includa si tari ca Grecia sau Portugalia in uniunea monetara. Ce a urmat, stim cu totii foarte bine …



Like · · Promote · Share.

Write a comment.....Florian Pantazi

Wednesday, April 17, 2013

SE CLATINA MONARHIA SPANIOLA

 Duminica 14 aprilie mii de spanioli au demonstrat in Madrid, cerand abolirea monarhiei spaniole si instaurarea republicii . Scandalurile de coruptie care in care este implicat guvernul spaniol s-a extins la membri ai casei regale ( infanta Cristina, ginerele sportiv, etc) . Ziarele madrilene au publicat deasemenea detalii in legatura cu trei conturi secrete ale regelui Juan Carlos din Elvetia, intr-o tara unde somajul a depasit pragul de 25 % (somajul tinerilor depaseste 50 %)



Intr-o perioada  sociala si politica tulbure,  in care multi in vest se gandesc  daca nu este cazul asadar sa renunte la aceasta forma de guvernamant revoluta, exista inca in Romania membri ai clasei politice care fac lobby pentru reinstaurarea monarhiei ! Faptul dovedeste ca multi dintre intelectualii  implicati nu realizeaza cat de tensionat este contextul politic european si de ce putina incredere – ca sa nu mai vorbim de respect – se bucura elitele politice din tarile UE, inclusiv monarhii  aflati in  varful piramidei.


Manifestatiile anti-monarhice din Spania, oamenii care isi dau foc in semn de protest in Bulgaria, crizele politice  sau grevele din Belgia, Franta , Italia sau Grecia sunt de fapt forme locale de manifestare ale unei grave crize politice pan-europene , care are drept numitor comun rejectia in bloc de catre populatie a elitelor politice aflate astazi la putere , indiferent daca  acestea sunt de dreapta sau de stanga.

Saturday, April 13, 2013

Stafia lui Tepes la Paris

Duminica 24 martie a avut loc la Paris o masa rotunda pe tema Dracula/Vlad Tepes si adevarul despre acesta. In prealabil, Courrier International a publicat un articol despre Vlad Tepes semnat de Marius Diaconescu de la universitatea Bucuresti si un interviu cu Matei Cazacu, cercetator la CNRS in Franta si autorul unei carti despre Dracula. Nu sunt in masura sa stiu daca masa rotunda de la Salonul de Carte a contribuit la "reabilitarea" lui Tepes, pentru ca nu am participat. (Pentru mine ca istoric evul mediu nu este perioada favorita de studiu)

Nu doresc deci sa adaug ceva la controversele mai mult sau mai putin stiintifice legate de personalitatea istorica a lui Tepes sau de importanta acestuia in contextul luptelor anti-otomane. Cateva observatii pot contribui insa la corectarea unor exagerari la care suntem inclinati, fiind vorba, nu-i asa, de un domnitor valah.

Astfel, Marius Diaconescu isi incepe articolul din HISTORIA cu o concluzie : "Vlad Tepes este fara indoiala romanul (?!) cel mai celebru din Evul Mediu. Numele sau era cunoscutdin Imperiu Otoman pana in tarile germanice ". Trec peste faptul ca 'romanii' nu existau in secolul XV . Cred insa ca la vremea respectiva Stefan cel Mare a fost mult mai bine cunoscut (si recunoscut) din Turcia pana in Rusia, din Budapesta si Viena pana in Polonia sau la Roma . Autorul articolului fiind insa din Bucuresti, deformeaza la randul lui - pai ce, numai nemtii sau irlandezii ? - realitatea istorica . Cruzimea era in epoca norma, nu exceptia, daca este sa ne amintim numai de portretul literar deloc magulitor facut lui Stefan de Neculce. ( "la ospete omora fara judetu") Alexandru Lapusneanu apare si mai insetat de razbunare impotriva boierilor decat Tepes, samd. Cred ca ar fi fost mai realist sa il introduca pe Tepes ca pe unul dintre precursorii razboiului psihologic, cei cinci mii de turci trasi in teapa si expusi la Targoviste determinand retragerea trupelor otomane din Valahia in 1462 fara ca acestia sa poata obtine o victorie impotriva lui Tepes, in ciuda superioritatii lor numerice .

Matei Cazacu explica bine in interviul din Courrier ca mitul lui Dracula vampirul este rezultatul unui amalgam intre credinte primitive despre mortii care bantuie printre noi si Dracula, un domnitor insetat de sange cu o reputatie infecta printre sasii din Brasov (reputatie in mare masura meritata, tinand cont de devastarile si crimele comise de Vlad in Tara Barsei). Curioasa mi s-a parut asertiunea ca la credinta localnicilor in vampiri a contribuit patriarhia din Constantinopol, care ar fi sustinut ca mortii blestemati care nu au primit iertarea pacatelor ajung sa bantuie. Occidentul catolic, sustine Cazacu , a beneficiat din secolul XIII de inventarea Purgatoriului de catre biserica catolica. Deci pacatosii catolici morti aveau unde sa astepte judecata de apoi, fara sa mai bantuie, in timp ce ortodocsii au continuat sa bantuie dupa moarte :

" In secolul XIII, Biserica catolica a inventat purgatoriul, un loc unde toate sufletele puteau astepta dupa moarte Resurectia si Judecata de Apoi., si nimeni nu a mai crezut de atunci in Europa Occidentala in existenta sufletelor ratacitoare in genul vampirilor. In schimb, aceasta credinta s-a perpetuat in Europa crestin-ortodoxa , care nu a cunoscut purgatoriul ".

Iata deci o teza interesanta, care insa nu  face decat sa perpetueze printre intelectualii vestici ideea ca noi, cei din est, facem parte dintr-o civilizatie aparte, nu numai diferita de cea vestica, dar si inferioara acesteia. Pai daca n-au reusit popii sa inventeze un amarat de purgatoriu, cum sa fim in stare de progres stiintific sau prosperitate economica ?

Saturday, April 6, 2013

Scandalul Offshore Leaks

Am fost obisnuiti sa credem in ultimii ani ca fenomene grave precum coruptia sau neplata taxelor sunt cumva "specialitati" romanesti, ca politicienii si oamenii de afaceri din restul Uniunii sunt corecti, nu delapideaza, fiind modele de urmat de catre noi, balcanici pacatosi ...

Scandalurile J. Cahuzac din Franta si Offshore Leaks dovedesc contrariul. Politicienii europeni, francezi dar si germani, conservatori sau socialisti, sunt si ei corupti, au conturi nedeclarate in paradisuri fiscale, favorizeaza functional si legislativ evaziunea fiscala in beneficiul marilor contribuabili, aplicand in schimb masuri dure de austeritate si lasand fara munca zeci de milioane de cetateni europeni care nu au privilegiul de a detine conturi in Cipru, Luxemburg, Elvetia, Cayman Island sau alte asemenea raiuri financiare.

J. Cahuzac a declarat timp de luni de zile in parlament, la radio sau televiziune ca nu poseda conturi nedeclarate in banci dinafara Frantei. Fortat de presa si de procuratura franceza, martea trecuta a declarat ca da, are un cont in valoare de 600 000 de euro (specialistii francezi cred ca este vorba de minimum 10 milioane de euro) in Singapore, bani transferati din contul sau din Elvetia . De contul in cauza au stiut autoritatile franceze din 2008, dar omul si-a continuat ascensiunea politica fara probleme. Desi medic (?!), a fost promovat ministru al Bugetului, cu sarcina - printre altele - de lua masuri impotriva evaziunii fiscale, care se cifreaza in Franta la 60 de miliarde pe an, adica aproximativ doua treimi din cuantumul deficitului bugetar. Pai cine sa fie mai potrivit ca el in postul respectiv ? Trei zile dupa scandalul enorm pe care l-a provocat, acesta a telefonat, spre stupoarea colegilor, presedintelui parlamentului, pentru a sti cand poate reveni.Pai, de ce nu ?

Saturday, March 23, 2013

Cu rufele murdare la Paris

Sunt plecat din Brasov de treizeci de ani. Indiferent de tara in care ma gasesc, compatriotii nostri reusesc sa faca in asa fel incat cei din jur sa ma intrebe : " ce parere aveti de ce-au mai facut romanii pe la noi in ultima vreme ?" In Australia, ai nostri tineri au pus pe picioare una dintre cele mai mari retele de distributie de  droguri, mai ales heroina ( chiar Frank Timis, cel cu mina de aur din Apuseni, a petrecut o perioada dupa  gratii in Western Australia pentru posesie si vanzare de stupefiante in anii 80). In UE sunt multe cazuri de furturi din bancomate,  in Anglia si Olanda, dar nu numai. Periodic, televiziunile europene avertizeaza telespectatorii impotriva fraudelor pe Internet, difuzand documentare cu echipele de "experti" in materie din Ramnicu Valcea. Romii au umplut Franta cu echipe de cersetori, fiind practic imposibil sa nu gasesti cate trei-patru la fiecare intersectie sau pe arterele mai importante din Paris si provincie. Romii ai mici se ocupa cu furtul de portofele din metrouri sau autobuze, si tot asa ...

Ar fi gresit sa credeti ca ne spala rusinea in afara tarii politicienii nostri. Scadalurile provocate de Basescu au ajuns legendare pana la Bruxelles , mentinerea sa in fotoliul de la Cotroceni fiind o chestiune in care au fost atrasi, rand pe rand, pana si cancelara Germaniei sau seful Comisiei Europene.

Desigur, imi veti replica, oamenii nostri de cultura raman  totusi cei mai importanti ambasadori ai Romaniei. Da de unde ! Frunzarind ziarul local saptamana asta, am gasit un articol despre participarea Romaniei la Salonul de carte din Paris. In pamfletul de prezentare editat de ICR pentru Salonul de Carte, " intelectualii lui Basescu " sunt introdusi in termeni elogiosi  ( "  Cartarescu este autorul celebrei trilogii  'Orbitor', recompensata cu premii prestigioase in mai multe tari[ ...] ", Gabriel Liiceanu este una dintre cele mai importante personalitati ale vietii intelectuale romanesti [...]" sau "Andrei Plesu [...] este, fara indoiala, un exemplu de ceeea ce a produs mai puternic cultura europeana in domeniul gandirii". ) Profitand de eveniment, domnii Cartarescu  Liiceanu si Plesu au facut  insa cunoscut presei franceze ca ei nu au participat, din cauza ca nu  il au la inima pe actualul director al Institutului Cultural Roman, Andrei Marga. Nu sunt fan al acestuia, insa ideea de a tarnosi un fost rector de universitate si profesor de filosofie prin presa pariziana mi-a facut greata . Pai cum ? Un fizician cu veleitati de scriitor ca Patapievici a fost un director mai potrivit pentru ICR ? S-a uitat oare controversa poneiului roz de la New York ? In fine, daca exista frictiuni intre unii dintre scriitorii romani si Marga, merita stricata imaginea tarii la Paris, nu puteau sa se razboiasca cu el in presa de acasa ?  Ce sa-i faci, absenta bunului simt este si ea o sechela mostenita din vremea comunismului ...