Thursday, April 16, 2009

Circ politic dambovitean

In timp ce la est de Prut tinerii Moldovei se lupta cu indiferenta Europei si cu batausii lui Voronin, clasa politica damboviteana s-a cadorisit cu un nou candidat la alegerile europarlamentare si un altul la prezidentialele din noiembrie.



Aflat in arestul Politiei capitalei, Gigi Becali, descendentul intru suferinta a lui Iisus, a ingropat securea razboiului cu Vadim Tudor si spera intr-un fotoliu de europarlamentar, drept compensatie pentru ca este silit sa isi petreaca sarbatorile pascale in compania mostenitorilor lui Barabas. Marinimos ca intotdeauna, si-a introdus colegii de celula in tainele Bibliei si a reusit sa-i ierte pe cei care l-au privat de pretioasa libertate de a se substitui organelor statului, cu care a impartit pana recent privilegiul de a pedepsi mafiotii mai marunti din Bucuresti. Inafara lui Vadim, ne putem astepta sa primeasca sprijin electoral de la "luceafarul huilei", care-si toaca si el tot in Pipera pensia de 2500 de lei obtinuta cu atata truda in anii '90 ciomagind la intelectuali, prefecti si jandarmi. Marile spirite se intalnesc.



Mai aiuritoare si lipsita de logica aparenta este anuntarea candidaturii printului Radu Duda la prezidentialele din noiembrie. Gestul sau, sprijinit mediatic de Betsy Myers, directoarea de campanie a lui Obama, a provocat indigestie intelectuala printre specialistii si politicienii locali, care incearca si acum sa inteleaga ce cauta printul-consort in lupta pentru fotoliul de la Cotroceni. Desi Radu Campeanu, care in anii '90 i-a propus Regelui Mihai sa candideze la functia de presedinte, s-a declarat impotriva candidaturii princiare, in mod bizar Ion Iliescu considera optiunea principelui drept "constitutionala".



Tot acest circ balcano-americano-dambovitean are loc in plina criza economica si in timp ce moldovenii mor sau sunt stalciti in bataie de zbirii lui Voronin. Dar asa merge treaba la noi : mai intai circul, painea mai pe urma...

Tuesday, April 7, 2009

Avertisment anti-Libertas

In 2008, irlandezul Declan Ganley a creat Libertas, un partid pan-european dedicat luptei impotriva Tratatului de la Lisabona. In zona, este sprijinit de Vaclav Klaus. De atunci au fost lansate numeroase acuzatii impotriva lui, care sugereaza faptul ca avem de-a face cu activitati anti-europene sponsorizate de CIA, Pentagon si anumite think tank-uri foarte influente din Washington, cum ar fi Heritage Foundation.

Atat de serioase au fost aceste acuzatii, incat in septembrie anul trecut domnul Poettering a cerut in mod oficial investigarea acestora. La randul sau Daniel Cohn-Bendit, din partea Verzilor, a sustinut acuzatiile si cererea de investigatie a provenientei fondurilor partidului Libertas.

Duminica trecuta, Ganley s-a disputat la BBC cu europarlamentarul Corbett, care se ocupa cu reforma constitutionala in cadrul Parlamentului European. Ganley a fost introdus de BBC ca un posibil pion anti-UE al CIA/Pentagon-ului. "Performanta" televizata a acestuia a fost, in opinia mea, execrabila, lipsita de logica interna si plina de lozinci goale de continut.

Inca din 1997, am putut constata din interior cum anumiti experti si cercetatori americani prezenti in Londra incercau sa submineze lansarea monedei euro, in care vedeau un potential rival al dolarului american. Mai mult, in 1998 am fost surprins sa aflu ca mediile academice americane ii poluau intelectual pe militarii si politicienii lor cu ideea absurda ca America ar fi o noua Roma - ideologie care a devenit dominanta in politica externa si militara a Casei Albe in timpul presedintiei lui George W. Bush. Cu acea ocazie, am scris un editorial in Curentul, pe care cititorii romani il pot gasi online in cartea "Falimentul Republicii Inginerilor". Pentru cei familiari cu limba engleza, le recomand versiunea engleza, "De Nobis Fabula Narratur", inclusa in eBook-ul meu "Who's Afraid of the Euro?".

Nu tocmai intamplator, timp de doi ani nu am reusit sa public volumul respectiv in Romania, unde editurile importante sunt puternic influentate de universitari mediocri din SUA. Acestia reusesc sa inspire teama printre intelectualii nostri, care se simt obligati, pentru a fi sprijiniti, sa devina lingai de profesie...

Revenind la Declan Ganley, acesta este partener de afaceri al armatei americane (cu o cifra de afaceri de 200 de milioane de euro), ca furnizor de aparatura de avertizare a dezastrelor. Este mai prezent in Washington D.C. decat la Bruxelles si traieste in Irlanda cu sotia lui de origine americana.

Din 1980 incoace s-au inmultit episoadele care dovedesc ca Statele Unite trateaza Uniunea Europeana mai mult ca pe un concurent, decat ca pe un partener. Acest tip de viziune politica aberanta se va intoarce in timp impotriva promotorilor, SUA numarand milioane de emigranti proveniti din tari UE, care s-ar putea desolidariza de tara adoptiva, cu rezultate catastrofale pentru viitorul acesteia.

Pana se lamuresc lucrurile, ii sfatuiesc pe toti cei care ar putea fi atrasi in mrejele Libertas sa reziste tentatiei si sa mearga inainte pe drumul integrarii europene, pe care au pornit in 2007.

Friday, April 3, 2009

Agenda Reunificarii cu Moldova

La 20 de ani de la evenimentele din 1989, a sosit in sfarsit momentul reintregirii nationale. Desi la inceputul anilor ’90 au existat forte politice care au cerut revenirea Basarabiei la Romania, eforturile lor au fost premature. Haosul si degringolada generate de tranzitia Romaniei la economia de schimb si democratie politica nu au oferit conditii favorabile pentru realizarea proiectului national. Toate energiile oamenilor politici romani au fost consumate in goana pentru agoniseala. Situatia a fost abil speculata in tot acest timp de Moscova, care a sustinut in Republica Moldova regimul comunist al lui Vladimir Voronin.

In plus, in ultimii 15 ani, singurele forte politice preocupate de reunificarea cu Republica Moldova, si asta mai ales la nivel declarativ, au fost national-comunistii din PRM-ul lui Corneliu Vadim Tudor si bardul ceausismului, Adrian Paunescu.

Astazi, desi parcurgem cea mai grava criza economica de la al doilea razboi mondial incoace, exista conditiile politice, diplomatice si militare pentru unirea Republicii Moldova cu Romania. Ca membra a NATO si a Uniunii Europene, Romania este potential capabila sa absoarba cele cateva milioane de moldoveni, dintre care 800.000 au cerut deja cetatenia romana, si sa le ofere protectia si oportunitatile necesare.

Desi din 2003 am devenit membri ai comunitatii euroatlantice, suntem din pacate mai putin pregatiti din punct de vedere economic pentru unire, dorita de majoritatea fortelor politice romanesti din Republica Moldova, de la Partidul Liberal Democrat la social-democrati. Ani de-a randul, s-a tergiversat constructia de autostrazi, s-a neglijat grava situatie din agricultura si s-a intarziat nepermis de mult restructurarea sau retehnologizarea cu ajutorul investitorilor straini a fostelor intreprinderi de stat.

Cu toate acestea, la proiectul national de unificare cu Moldova nu exista astazi nici alternative serioase, nici piedici majore.

Din punct de vedere intern, trecerea la moneda euro, reorganizarea administrativ-teritoriala si modificarea actualei Constitutii trebuie sa devina prioritare. Nu in ultimul rand, Romania trebuie sa faca eforturi serioase pentru depasirea efectelor crizei si pentru relansare economica.

Din punct de vedere extern, trebuie sa ajungem la un acord diplomatic cu Rusia in privinta Transnistriei si sa obtinem acordul Uniunii Europene pentru realizarea unirii. Dupa toate probabilitatile, diplomatii Uniunii sunt favorabili proiectului. Ramane doar ca politicienii nostri, indiferent de partidul din care fac parte, sa renunte la oportunism si sa sustina prin fapte, nu doar prin vorbe, eforturile de unificare cu romanii de peste Prut.

Monday, March 30, 2009

Basescu si Constitutia

S-a nimerit sa imi lansez cartea “Reconstructia Constitutionala in Romania” in acelasi timp cu arestarea lui Popoviciu si a complicilor lui de catre DNA. O sa va intrebati ce legatura exista intre una si alta. Popoviciu si altii asemenea sunt creatia deficientelor actualei Constitutii, cea elaborata in 1991 si poreclita „constitutia lui Iorgovan”. Pana in 2003, aceasta nu a garantat in mod expres proprietatea privata, si nu defineste nici acum cu claritate responsabilitatile presedintelui vizavi de institutiile statului, cum trebuiesc acestea exercitate, care sunt limitele autoritatii sale, samd. Modificarea (sau rescrierea) Constitutiei este subiectul cartii pe care v-o propun.

Este limpede astazi de ce, in ciuda protestelor investitorilor straini care au dorit sa investeasca in remodernizarea Romaniei dupa revolutie, PDSR a amanat cu 12 ani modificarea articolului din Constitutie referitor la garantarea proprietatii private. Amanarea si apoi modificarea Constitutiei si-au avut rostul lor. Cata vreme clientii politici ai PDSR nu reusisera sa se indestuleze din bunurile statului (cum a facut si domnul Popoviciu), nu s-a pus problema garantarii proprietatii. Modificarea din 2003 a devenit necesara numai dupa auto-improprietarire, ba chiar s-a facut in mare graba, noii oligarhi primind drepturi curat anglo-saxone : incalcarea proprietatilor luate cu japca de la stat poate atrage decesul violent al eventualilor faptasi ! Pana la urma, am reusit sa nu ne vindem tara, ci sa o dam pe mai nimic.

Constitutia actuala nu ne poate lumina nici daca recentele comentarii ale presedintelui Basescu in favoarea lui Popoviciu sunt o incercare de influentare a Justitiei, sau nu, daca avea dreptul sa se amestece, fie si-asa, de pe gard. Opinia mea este ca nu a avut de ales, dar asta este o alta poveste, care tine de felul in care sunt propulsati inca la putere politicienii nostri.

Cateva raspunsuri la dilemele constitutionale actuale le puteti afla citind „Reconstructia Constitutionala in Romania”, lansata vineri. Este mai scurta, mai la obiect, si mai usor de parcurs decat Raportul comisiei prezidentiale, asa cum ii sade bine unei carti scrise in plina epoca a Internetului... Mai greu o sa fie cu reconstructia morala a societatii romanesti, daca nu chiar imposibil. Dum spiro, spero.

Citeste comunicat in ziare.ro

Thursday, March 26, 2009

Klaus, omul Moscovei ?


Ne-am obisnuit in ultimii ani sa credem ca instabilitatea politica este ceva care ii afecteaza mai mult pe romani decat pe maghiari, polonezi sau cehi. Rasturnarile politice de saptamana aceasta dovedesc insa contrariul.

Demisia premierului maghiar Gyurcsany si votul de neincredere care l-a doborat pe primul ministru ceh Topolanek au provocat o mare ingrijorare in Uniunea Europeana, care parcurge cea mai serioasa criza economica de la al doilea razboi mondial incoace.

Daca premierul maghiar poate fi considerat o victima sigura a agravarii crizei economice din Ungaria, mandatul premierului ceh a fost abrupt intrerupt, se pare, pentru ca a sprijinit in parlament adoptarea Tratatului de la Lisabona. Transformarea sa din eurosceptic in suporter al Tratatului a displacut cu siguranta atat presedintelui Vaclav Klaus, cat si unora dintre colegii sai de partid.

In urma cu o luna, incriminam pe blogul meu in limba engleza atacurile presedintelui Klaus la adresa Tratatului si a monedei euro, sustinand ca acesta are tendinta sa confunde structurile politice ale Uniunii cu cele ale defunctei URSS (“EU and the Soviet Syndrome”). Potrivit unui analist ceh intervievat recent de EurActiv, insa, exista suspiciunea in Praga ca domnul Klaus este eurosceptic nu intamplator, ci la comanda Moscovei.
Lukas Pachta, cercetator la think tank-ul praghez Europeum, sustine ca publicarea uneia din cartile lui Klaus a fost partial finantata de Lukoil, si ca acesta a fost recent numit presedintele unei firme din Cehia care urmeaza sa fie cumparata de Gazprom. Mai mult, Pachta afirma ca tot rusii ar fi si inspiratorii din umbra ai partidului anti-european Libertas, sustinut activ de presedintele ceh. Daca afirmatiile acestea sunt adevarate, inseamna ca presedintele ceh nu este altceva decat colegul lui Iliescu de pe Vltava !


Mai ingrijorator este insa faptul ca in plina criza si inainte de reuniunea G20 de la Londra, Uniunea Europeana este condusa de un presedinte eurosceptic de profesie, ca la Praga s-a instalat instabilitatea politica, iar semnarea Tratatului de la Lisabona ramane deocamdata incerta.