Eveniment gastronomic in Alcala

• si in Evenimentul Zilei
  

Saptamana aceasta a avut loc in Alcala de Henares,Spania, o noua editie a Saptamanii Gastronomice, organizata de asociatia locala de promovarea turismului, Fomentur.

Saptamana Gastronomica a devenit deja un succes, la acesta participand nu mai putin de 22 dintre cele mai cunoscute restaurante sau taverne locale. Printre maestrii bucatari care au participat la acest eveniment s-au numarat si doi romani. Este vorba de domnul Daniel Duca, bucatar-sef la Oliver´s, si doamna Doina Rosu, bucatar-sef la restaurantul La Galatea.

Doamna Doina Rosu a pregatit pentru acest festival un meniu fix care cuprinde antreuri (Canapé de Manzana al Cabrales, Rollitos de Salmon Crujiente con Caviar), felul principal (Capon Relleno con Peras y Ternera Brava) si un desert apetisant, toate reprezentand traditii culinare spaniole. Discutand cu doamna Rosu am aflat, insa, ca pentru romanii aflati in trecere prin localitate, meniul ofera si ciorbite romanesti traditionale, mititei, sarmalute in frunza de vita cu smantana sau tochitura moldoveneasca.

Preturile sunt moderate, ambele restaurante sunt decorate cu gust, ospatarii fiind deasemenea romani. Daca decideti sa vizitati orasul lui Cervantes in viitor, puteti apela cu toata increderea la serviciile gastronomice oferite de cei doi conationali ai nostri.

publicat in saptamanalul ACUM la adresa http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=9114

Diaspora in Franta

Este paradoxal faptul ca in timp ce 15 state membre UE au renuntat, incepand cu 1 ianuarie 2009, la restrictiile impuse romanilor si bulgarilor in cautare de lucru, tari cu economii puternice si o rata a somajului relativ scazuta - ca Franta, Germania sau Italia - au preferat sa le pastreze.

Alaturi de SUA, Franta a ramas destinatia favorita a intelectualilor romani. Parisul gazduieste in continuare un numar insemnat de scriitori si artisti care si-au facut un nume si o reputatie in capitala luminilor. Ma gandesc, in primul rand, la politologi tineri ca Bogdan Calinescu, care publica in mod regulat in coloanele ziarului Le Figaro (sub pseudonimul Nicolas Lecaussin), sau la economistul de renume international Florin Aftalion, profesor la inalta scoala de comert ESSEC si autor a mai multor volume de specialitate.

Timp de zece ani, Bogdan Calinescu a fost directorul unui influent think-tank francez, institutul IFRAP, si fondatorul revistei Société Civile, publicata de acelasi institut. Multe din cartile scrise de acesta, cum ar fi "Cet Etat qui tue la France" si lucrari dedicate fenomenului antiamericanismului din Franta, au devenit carti de referinta pentru colegii lui francezi. In urma publicarii unui volum despre presedintele Sarkozy, Calinescu a fost nevoit sa inceteze colaborarea cu institutul care l-a lansat, apropiindu-se de noul partid liberal democrat francez.

Profesorul Aftalion a publicat numeroase lucrari de economie, finante sau politica internationala, fiind indeosebi interesat de confruntarile dintre SUA si URSS in perioada Razboiului Rece. Pe timpul guvernarii Jospin, Florin Aftalion a luat atitudine impotriva introducerii saptamanii de lucru de 35 de ore, care a provocat o importanta reducere a productivitatii economiei franceze. Din toamna 2008, a devenit un obisnuit al talk-show-urilor franceze cu profil economic, care analizeaza cauzele si consecintele crizei actuale.

Acesti intelectuali si multi altii pot fi intalniti in cadrul dezbaterilor si conferintelor organizate la Paris de Casa Romaneasca, care se straduieste sa mentina legatura intre toti intelectualii stabiliti acolo sau aflati in trecere prin Franta. Acelasi lucru incearca sa-l faca si filiala pariziana a Institutului Cultural Roman care, ca si filiala Madrid, organizeaza expozitii de pictura, sculptura sau intalniri cu autori romani.

Exista deasemenea in Franta un numar mare de medici - recrutati recent mai ales pentru a suplini lipsa medicilor francezi din zonele rurale. Televiziunea franceza a transmis recent un reportaj despre criza acuta de medici din sistemul sanitar francez, prezentand elogios rolul medicilor romani expatriati in rezolvarea acesteia. Cu toata bunavointa si rabdarea francezilor, exista inca conationali de-ai nostri care au aparut la televizor fara cunostinte minime de limba franceza, cum este cazul unei doctorite din zona Bacaului. Aceasta s-a vazut in imposibilitatea de a scrie o simpla trimitere, in franceza, pentru o pacienta catre un medic specialist, fiind rugata sa invete intensiv limba timp de sase saptamani inainte de a primi autorizatia necesara.

Cei mai dezavantajati sunt in Franta romanii care nu cunosc limba si au un nivel de educatie scazut. Acestia reusesc sa-si gaseasca de lucru sezonier, cu prilejul culesului viilor in zone ca Bordeaux, Roussillon sau in alte zone viticole din sud. In domeniul constructiilor, romanii nostri sunt mai putin prezenti, cei mai multi gasind cate ceva de lucru mai ales in jurul Parisului. Pentru a inregistra un contract de munca in Franta, angajatorul potential trebuie sa plateasca in avans intre 168 si 1300 de euro catre ANAEM (Agentia pentru Migratie), in functie de durata acestuia. Din aceasta cauza, foarte putini romani isi gasesc de lucru cu forme legale, devenind in consecinta clientii sistemului de protectie sociala care se ocupa de adapostirea si hrana celor fara venituri. In aceasta privinta, trebuie recunoscut faptul ca statul francez este unul dintre cele mai bine organizate state europene. Persoanele ramase fara adapost in Franta, francezi sau straini, sunt adapostite si hranite in conditii relativ corespunzatoare, daca apeleaza la un numar gratuit de telefon, acelasi in toate orasele tarii. Fata de Romania, unde subiectul este inca tabu, mass-media franceza se preocupa zilnic de situatia persoanelor ramase fara adapost, facand apeluri regulate pentru implicarea morala si materiala a populatiei si guvernului in ajutorarea acestora.

Din cauza crizei, insa, serviciile sociale fac numai cu mare dificultate fata numarului sporit de solicitari pentru colete cu alimente sau pentru un loc de cazare. In mod ironic, situatia cea mai grea se intalneste in orase unde primarii sunt socialisti, ca Paris sau Lille, adevarati stalpi ai partidului. Alte orase, cum este Marseille, refuza accesul cetatenilor romani la serviciile sociale ale orasului, din cauza unor incidente violente care au avut loc intre romani si marocani.

Un alt mare handicap pentru romanii care isi cauta de lucru in Franta il constituie absenta unei infrastructuri de asociatii neguvernamentale sau semi-guvernamentale fondate si operate de romani, in folosul romanilor. In Spania, unde exista un numar important de asemenea asociatii (Centrul Hispano-Roman din Alcala si altele), romanii nou-veniti pot urma cursuri de limba, sunt ajutati sa-si redacteze un curriculum vitae, sunt orientati profesional si pot chiar gasi o gazda cu ajutorul asociatiilor. Or, asa ceva nu se gaseste in Franta, desi pe hartie - dar numai formal si in beneficiul membrilor fondatori - ele exista. In Paris, Asociatia Femeilor Ortodoxe Romane se mai ocupa cu ajutorarea romanilor aflati in dificultate, insa cu o floare...

Sa luam exemplul orasului Toulouse. Acolo exista cateva sute de cetateni romani aflati in dificultate, care locuiesc prin paduri, squat-uri sau adaposturi de stat. Exista si o asociatie "franco-romana", cu un tanar informatician la conducere, care lucreaza in Franta de 12 ani. Asociatia organizeaza excursii prin munti pentru membri si apare cu literatura in limba romana la standurile in aer liber ocazionate de sarbatorile cu caracter multi-cultural ale orasului. De ce in aer liber ? Pentru ca, pur si simplu, organizatia nu mai are nici sediu, aceeasi soarta lovindu-l si pe unicul proprietar de restaurant cu specific romanesc din Toulouse ! Solutii ar exista, iar primarul din Toulouse, domnul Pierre Cohen, este un om cu deschidere si dornic sa-i ajute pe numerosii emigranti din oras sa se integreze. Dar acolo unde interes nu este, nimic nu este, asa ca romanii nostri mai putin educati, care nu stiu cui sa se adreseze pentru rezolvarea problemelor lor, isi injura, pe buna dreptate si pe mai multe voci, intelectualii care nu se pot mobiliza sa faca ceva pentru ei.

http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Neimplinirile%20diasporei%20romanesti%20in%20Franta%20de%20Florian%20Pantazi.htm

Criza ca oportunitate

In cursul anului trecut, reprezentantii guvernului si patronatului roman care s-au deplasat in Spania si Italia pentru a-i convinge pe romani sa lucreze in tara, aveau la dispozitie o jumatate de milion de posturi vacante. Chiar daca astazi cele mai multe posturi s-au evaporat din cauza crizei, pentru romanii cu spirit antreprenorial exista in urmatoarea perioada suficiente oportunitati la ei acasa.

Potrivit domnului Jesus Fernandez Pascual, consilier local si presedinte al departamentului pentru integrarea emigrantilor din Alcala de Henares, prin recenta aderare la UE, Romania dispune de un avantaj economic considerabil fata de Spania. Domnul Pascual a fost prezent anul trecut la intalnirile dintre delegatia romana si oficialii guvernamentali, dar nu crede ca nivelul salariilor din Romania este, deocamdata, in masura sa genereze entuziasmul celor de aici. De altfel, autoritatile locale spaniole au investit timp si bani pentru integrarea emigrantilor romani, numiti de catre el "noii nostri vecini". Saptamana aceasta domnul Bartolomé Gonzales, primarul din localitate, a anuntat ca "in Alcala de Henares se vor crea peste o mie de slujbe datorita celor 70 de proiecte elaborate de primarie", care privesc refacerea sau renovarea infrastructurii scolilor si colegiilor. Spre deosebire de Italia, care se confrunta cu grave atacuri indreptate impotriva romanilor, campania initiata de guvernul Romaniei "Hola, soy rumano !" a contribuit in mod efectiv la detensionarea relatiilor dintre spanioli si romani.

Din pacate, nu toti romanii se vor putea reangaja curand. Potrivit prognozelor, somajul din Spania, care a depasit 3 milioane de persoane, ar putea creste in anii urmatori la 4 sau chiar 5 milioane de oameni. Pentru cei concediati exista, insa, alternative. Incepand cu 2009 si pana in 2013, statul roman - la fel ca Spania, Portugalia sau Grecia in anii ´80 - va primi sume importante de la bugetul Uniunii Europene, in cadrul programului FEADR (Fondul European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala) care stimuleaza crearea de IMM-uri in mediul rural.

Intr-adevar, pentru a prospera economic sau pentru a depasi actuala criza, Romania are nevoie de cat mai multe proiecte de investitii si de un numar cat mai insemnat de intreprinzatori capabili sa absoarba fondurile puse la dispozitie de UE in acest scop. Asa cum sublinia recent si domnul Ionel Scrofan, presedintele asociatiei oamenilor de afaceri romani din Castillon, "Romania este un teritoriu foarte atractiv pentru investitii" atat pentru romani cat si pentru firmele straine interesate - o realitate care este imuna la efectele crizei.

Romanii din UE pot reveni, asadar, fie in calitate de salariati ai unor firme cu activitate in tara, fie ca proprietari de mici intreprinderi, ferme, ateliere de reparatii, internet café-uri, exploatari viticole, piscicole sau forestiere. Uniunea Europeana ofera pentru toate aceste activitati insemnate fonduri nerambursabile, care incep de la 5.000 de euro pana la cateva milioane de euro. Spre deosebire de programul SAPARD, noul program FEADR este mult mai accesibil, criteriile de selectie fiind mai putin stringente iar perioada de aprobare a proiectelor mai scurta decat inainte. De masurile acestui program pot beneficia in egala masura persoanele fizice, asociatiile familiale, tinerii, femeile, dar si cei varstnici, limita de varsta fiind de 62 de ani.

Masura 312, de pilda, sprijina crearea micilor intreprinderi in industria pielariei, tricotajelor, procesarii lemnului, mecanicii fine, sau a serviciilor ca reparatii auto, transport, frizerii sau ateliere mestesugaresti, la sate. Pentru demararea unor asemenea afaceri, intreprinzatorii potentiali trebuie sa depuna un proiect, insa nu au nevoie initial sa aiba in proprietate terenuri, constructii, sau utilaje. Masura 112 sprijina financiar instalarea in mediul rural a tinerilor fermieri, in timp ce Masura 141 sprijina dezvoltarea fermelor agricole de semi-subzistenta.

Venind in intampinarea doritorilor, firma TEIA din Alcala de Henares este una din firmele care pot oferi servicii de consultanta si management de proiect, pentru obtinerea fondurilor comunitare necesare. Astfel, potrivit domnului director Suciu, procesul de pregatire a proiectului are doua mari etape. In prima, este pregatit proiectul de investitie sau dosarul necesar obtinerii finantarii nerambursabile. In faza a doua, firma se implica in managementul si implementarea proiectului, pentru ca intreprinzatorul potential sa nu fie pus in situatia de a pierde finantarea din cauza unor probleme care pot aparea pe durata derularii acesteia. In plus, TEIA este in masura sa ofere si asistenta in obtinerea cofinantarii necesare demararii proiectului, stiut fiind faptul ca fondurile nerambursabile ale Uniunii Europene acopera de regula numai 50 la suta din costul total al proiectului. Daca proiectul de investitie vizeaza o zona defavorizata din tara, finantarea de la Uniunea Europeana poate reprezenta chiar si 70 la suta din valoarea proiectului. Pana in prezent, conform spuselor domnului Suciu, aceasta varianta a programului "Intoarce-te acasa" a atras numai cateva zeci de doritori, numarul acestora fiind asteptat sa creasca in lunile care urmeaza.

Fireste, nu oricine poate deveni intreprinzator, chiar daca exista fonduri disponibile sau dorinta de a initia o afacere pe cont propriu. Cei care contempleaza o asemenea optiune trebuie sa aiba capacitatea profesionala si de afaceri necesara pentru a duce proiectul pana la capat. Consultantii pot asista cu experienta tehnica pe care au acumulat-o, insa nu se pot substitui niciodata potentialilor intreprinzatori, care trebuie sa aiba obiective bine determinate si sa fie foarte motivati pe toata durata derularii proiectelor.

Romanii din strainatate...

de Florian Pantazi
in Evenimentul Zilei, editia online
Miercuri, 28 Ianuarie 2009
Pentru cei care trăiesc şi muncesc în ţară, mai ales cei care nu au părăsit-o nici măcar în vacanţă, românii plecaţi la muncă în străinătate sunt, de regulă, subiect de invidie. Salariile lor plătite în euro, maşinile în care se întorc acasă de Sărbători, renovările pe care unii le fac la casele pe care le deţin în ţară, alimentează şi întreţin gelozia conaţionalilor.

În realitate, foarte mulţi români care muncesc în ţările Uniunii Europene plătesc chirii piperate, între 700 de euro pentru un apartament în apropiere de Madrid şi 1.200 de euro în oraşe ca Milano sau Roma. În asemenea condiţii, o bună parte a veniturilor realizate de ei pe şantierele de construcţii se duce pe chirie şi hrană, iar restul, pe plata ratelor pentru maşină şi susţinerea financiară a rudelor din ţară. Pentru a face faţă cheltuielilor, mulţi români îşi sacrifică propriul confort, locuind câte opt sau nouă persoane în apartamente de două sau trei camere. Această metodă de a economisi bani se întâlneşte până la emigranţii vietnamezi sau chinezi din Australia, care o folosesc timp de câţiva ani pentru a acumula capitalul necesar deschiderii propriilor afaceri.

În ultimele luni, mii de români din Franţa, Spania şi Italia sunt nevoiţi să trăiască din ajutor de şomaj sau mai grav, prin adăposturi sociale, organizate de statele-gazdă sau de Biserica Catolică. Localnicii, afectaţi şi ei de criză, au început să-i privească cu ostilitate nedisimulată pe emigranţi, întrucât aceştia reprezintă o competiţie pe piaţa locurilor de muncă, care le limitează posibilitatea de a semna contracte prin care să-şi asigure veniturile.

Cum ar trebui priviţi de autorităţile de la Bucureşti românii care sunt nevoiţi să muncească în străinătate? Până acum câţiva ani, aceştia au fost ignoraţi de autorităţi, interesate mai mult de valuta trimisă acasă, necesară pentru echilibrarea balanţei de plăţi a României şi în reducerea ratei şomajului. În 2008, românii "stranieri" au început să fie curtaţi de politicienii aflaţi în campanie electorală, în speranţa obţinerii mandatelor parlamentare. Alegerile parlamentare din noiembrie 2008 au introdus, pentru prima oară, mandate în Parlament pentru reprezentarea diasporei, respectiv patru în Camera Deputaţilor şi două în Senat. Cu toate acestea, puţini politicieni au o imagine corectă asupra locului şi rolului diasporei.

Dintre toţi guvernanţii care au articulat cel mai bine acest rol, se distinge figura de excepţie a lui D.A. Sturdza, prim ministru al României de la începutul secolului XX. Sturdza susţinea, pe bună dreptate, că românii din străinătate sunt nici mai mult, nici mai puţin decât "contraforţii care susţin România dinafară". Acest rol aduce în discuţie importanţa ca în perioade de criza, similară situaţiei actuale, guvernul de la Bucureşti să instituie o celulă de criză, fără să mai aştepte ca situaţia să se deterioreze în continuare. Această celulă ar trebui să includă sociologi, economişti şi reprezentanţi majori ai firmelor private, care să găsească soluţii problemelor românilor din străinătate.

publicat si de RomBel (Bruxelles)

Drama romanilor din Spania

de Florian Pantazi

in Evenimentul Zilei, editia online Marţi, 27 Ianuarie 2009

Criza economică nu i-a afectat pe toţi românii în mod egal. Situaţia cea mai gravă o trăiesc cei din Spania. În comparaţie cu alte ţări europene, mai puternic industrializate, rata şomajului se apropie în Peninsula Iberică de 16%, confruntându-se şi cu prăbusirea pieţei imobiliare. O soluţie este oferită de o companie românească, ce oferă contracte în ţară pentru românii din Spania.

Pentru operatorii de autocare cu destinaţia Spania, ca "Tabita Tours", "Lyod Travel" sau "Ro-Tur", criza pare a fi un fenomen economic de mai mică importanţă. Rezervările de bilete din şi spre România au rămas la acelaşi nivel ca anul trecut. Mai mult de jumătate dintre călători sunt de etnie romă care vin în Spania, în principal, pentru cerşit , o activitate practicată, în egală măsură, de tineri şi vârstnici, femei şi copii, pentru sume cuprinse între 15-30 de euro pe zi.

Românii care ajung acum în Spania pentru a munci sunt însă întâmpinaţi cu răceală, dacă nu chiar cu ostilitate, de conaţionalii lor stabiliţi de câţiva ani. Aceştia încearcă să se stabilească în cele câteva aglomeraţii dominate de români, fie din jurul Madridului, în Coslada, Alcala de Henares sau Mostoles, fie în zone precum Castillon, Valencia sau Huelva.

Criza imobiliara a făcut mii de victime printre români, întrucât majoritatea bărbaţilor care lucrează în Spania sunt în sectorul construcţiilor. În centrul oraşului Coslada pot fi văzuţi, zilnic, sute de români îngrijoraţi, care se adună în "parcul românilor" pentru a încerca să găsească, împreună, soluţii. Înaine de izbucnirea crizei, aceştia câştigau în jur de 1.200 de euro pe lună, câteodată mai mult dacă lucrau la negru. Comunitatea din Coslada numără aproximativ 16.000 de români, care dispun de magazine alimentare, restaurante şi cofetării ce aparţin întreprinzătorilor români. Cei care au avut contracte de muncă şi au cotizat cîţiva ani la bugetul asigurărilor sociale spaniole, primesc un ajutor de somaj cuprins între 800-900 de euro lunar, timp de patru luni pentru fiecare an lucrat. Cu alte cuvinte, pentru cineva care a lucrat legal timp de cinci ani, perioada de plată a ajutorului de şomaj va fi de 20 de luni. La expirarea acesteia, românii care rămân în Spania pot primi în jur de 400 de euro pe lună, timp de un an, sub forma unui ajutor social.

Coşmarul românilor este că dacă această criză nu va lua sfârşit în 2010-2011, ramânând fără niciun venit. Mulţi dintre ei şi-au făcut rate pentru a-şi cumpară o locuinţă, iar acum riscă să rămână în stradă. Astfel, domnul Litu, un constructor originar din Câmpina, nu este convins că actuala criză va lua sfârşit în curând, cel puţin pentru emigranţii români. "Românii s-ar întoarce şi mâine în ţară, însă nu au încredere că vor primi vreun ajutor din partea cuiva, odată ajunşi acolo". În Spania, sunt mii de muncitor români trecuţi de 45 de ani care, deşi au multa experienţă profesională, sunt convinşi că nu vor mai găsi de lucru odată întorşi acasă. Alţii, cum este cazul unui inginer român cu 10 ani de experienţă acumulată în mai multe ţări, inclusiv Israel, şi are încă serviciu în Spania, se simt înşelaţi de consilierii care i-au sfătuit să se îndatoreze la bancă pentru a-şi cumpăra locuinţe aici. Locuinţele pe credit pot fi pierdute uşor în cazul pierderii locului de muncă, iar valoarea lor de piaţă a scăzut dramatic din cauza crizei. Cu o rată dublă a şomajului, dacă o comparăm cu Germania sau Franţa, Spania a încetat, practic, să mai reprezinte un El Dorado pentru potenţialii emigranţi români.

Reîntoarcerea acasă, atât de insistent încurajată de Ministerul Muncii, pe vremea guvernării Tăriceanu, ar putea reprezenta o posibilă ieşire din această situaţie. Astfel, grupul imobiliar "Teia", cu sediul în Alcala de Henares, oraşul natal al lui Cervantes, pune la dispoziţia românilor interesaţi un pachet special de servicii în cadrul unui program promoţional, "Întoarce-te acasă". Concret, firma promite să ofere doritorilor o casă şi un loc de muncă remunerat cu 800 de euro lunar, în oraşe ca Sibiu, Cluj, Timişoara, Ploieşti sau Iaşi. Potrivit lui Nicu Dendiu şi Doru Suciu, directori "Teia", "salariul oferit beneficiarilor acestui program este unul corect şi, potrivit analizelor economice, veniturile unei familii compuse din soţ (800 de euro pe lună) şi soţie (aproximativ 400 euro pe lună) duc la un nivel de trai mai bun în România, decât în Spania. Pe toată durata contractului de muncă salariul menţionat va fi cel consemnat în acte, astfel încât, şansele de creditare pentru cumpărarea unei locuinţe să fie maxime. În plus, oferim condiţii de muncă la standarde europene", au mai precizat reprezentanţii "Teia". Altfel spus, firma propune celor selectaţi contracte de muncă în România pe şantierele proprii, şi salarii care să permită celor care se reîntorc acasă să-şi achite ratele la casele construite pentru ei, tot de către firma "Teia". În opinia lui Doru Suciu, din luna noiembrie 2008 şi până în prezent, şi-au manifestat interesul pentru acest program peste 600 de români, discuţiile continuând cu aproximativ jumătate dintre aceştia.

Cu toate acestea, mulţi români ar prefera să rămână în Spania, mai ales familiştii care au copiii înscrişi la şcoală. Din nefericire, criza a lovit comunitatea româneasca din Alcala, păstorită de preotul Adrian Pintea, tocmai când aceasta a primit un teren din partea primăriei locale pentru construcţia unei noi biserici, cea veche dovedindu-se neîncăpătoare. În plus, Alcala de Henares a intrat in cursa pentru a fi aleasa Capitala Culturală Europeană pentru 2016, fiind astfel nevoie de o forţă de muncă însemnată pentru restaurarea monumentelor oraşului.

* in Romanian Tribune Chicago