CRIZA DIPLOMATIEI II : " MAKE LOVE, NOT WAR " ☺

 Pe zi ce trece, statele vestice se indreapta tot mai sigur si cu pasi repezi catre irelevanta.

Ideologia woke, feminismul de stanga, teoria critica a rasei sapa la baza unei civilizatii care pare decisa sa isi abandoneze realizarile si rolul istoric avut pana mai ieri.

State mult mai putin dezvoltate economic sau mai primitive din punct de vedere social sau politic devin, ca urmare, mult mai insolente si sigure ca vor prelua in curand conducerea lumii.

O gaselnita de ultima ora este si asa-zisa " politica externa feminista ", care va da cu siguranta lovitura de gratie profesiei de diplomat, si asa grav afectata de schimbarile din ultimii 30 de ani.

Feministele care se auto-propun ca diplomate nu inteleg faptul ca rolul esential al diplomatilor consta in semnarea unor tratate de pace, in aplanarea conflictelor dintre state, nu in catalizarea acestora. Premisele de la care pleaca feministele fiind total gresite, si "realizarile" acestora in materie sunt pe masura, numai daca ne referim la exemple recente ca acelea oferite de Albright, Hillary Clinton sau Nuland.

Daca Albright ar fi temperat dorinta statelor baltice de a deveni membre NATO, spre exemplu, acum Rusia nu ar avea un casus belli impotriva vestului. Nu mai vorbim aici de dezastrul din Libia patronat de sefa diplomatiei amercane de atunci, Hillary Clinton, ca sa nu mai vorbim de " contributia " la haosul actual din Ucraina marca Nuland...

Pana in prezent, asadar, prezenta femeilor in diplomatie nu a demonstrat ca acestea ar fi mai bune negociatoare, ca sunt mai putin agresive decat barbatii sau mai bine pregatite profesional. Si atunci, de unde pretentiile exagerate pe care le au astazi feministele germane ?

UCRAINA SI CRIZA DIPLOMATIEI

 Va propun sa privim criza actuala dintr-un unghi inedit, acela al crizei profesiei de diplomat.

In urma cu 200 de ani, intr-un context european tulbure, marcat de razboaiele napoleoniene, aparea pe harta continentului un stat neutru, o republica in mijlocul regatelor vremii : Elvetia.

Faptul a fost posibil datorita sprijinului Rusiei tariste si a geniului diplomatic a lui Ioannis Kapodistria, ministrul afacerilor externe rus. Datorita talentului si eforturilor sustinute ale acestuia, independenta si neutralitatea Elvetiei au fost recunoscute si garantate de toate marile puteri europene.

Fast forward in secolul XXI, cand traditia unor servicii diplomatice competente a disparut aproape cu desavarsire. Cauza majora pentru situatia aceasta a fost , fara indoiala, uzurparea competentelor specifice profesiei de diplomat de catre sefii statelor occidentale, dornici sa apara ca mari rezolvitori de crize internationale ( nu sunt ! ) in lumina reflectoarelor si in fata camerelor de luat vederi. Acest fapt a delegitimat domeniul diplomatiei si i-a marginalizat pe diplomatii de cariera, care acum ar fi fost singurii capabili sa negocieze un statut de neutralitate pentru Ucraina si sa ajute la rezolvarea impasului politico-militar la care s-a ajuns.

Mai grav este faptul ca diplomatii de mare calibru gen Kennan sau Kissinger au fost inlocuiti cu femei militante , fie feministe ca Hillary Clinton , fie neoconservatoare ca Victria Nuland, care au agravat enorm situatia geostrategica din tot estul Europei. Asemenea " diplomate " nu numai ca nu au contribuit la aplanarea tensiunilor geostrategice, dar chiar le-au catalizat ( vezi actiunile Victoriei Nuland din piata Maidan din 2014 ). Or este stiut faptul ca in diplomatie nu pot functiona efectiv persoanele pentru care primeaza optiunile ideologice, indiferent de natura acestora.

Este interesant de constatat faptul ca rolul diplomatilor in negocierile internationale, care s-a erodat puternic in ultima suta de ani, nu a fost atat de complet afectat nici de dictatorii interbelici, gen Hitler sau Stalin. Acesta din urma nu s-a interesat deloc de politica externa sovietica pana in 1936, lasand domeniul aproape exclusiv in grija lui Litvinov, comisarul pentru politica externa al URSS. Inlocuirea lui Litvinov din functie in 1939 a fost urmata de unul din marile esecuri ale diplomatiei sovietice: semnarea pactului Ribbentrop-Molotov. Cu toate acestea, tratatul in cauza a fost negociat si semnat in numele celor doua state de Ribbentrop si respectiv Molotov din partea URSS.

Moda intalnirilor la varf dintre sefii celor mai importante state ale lumii a debutat in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand au avut loc intalnirile de la Teheran si Yalta dintre Churchill, Rosevelt si Stalin. Aceasta moda a fost reluata in 1989 cand s-au intalnit la Malta presedintii GH Bush si M. Gorbaciov, si care continua si in prezent.

Cele mai importante succese din timpul razboiului rece, insa, cum ar fi politica de detente sau semnarea tratatelor de reducerea armamentelor strategice, sunt atribuite diplomatiei conduse de ministrul de externe Andrei Gromyko, nu lui Leonid Brejnev. Semnarea tratatului de pace care a incheiat razboiul din Vietnam a fost negociata de Henry Kissinger, nu de Richard Nixon, samd

Sa fim seriosi, SUA ( si de o vreme si Rusia, Franta sau Marea Britanie ) nu mai are diplomati bine pregatiti , care sa participe esential la reducerea tensiunilor dintre state sau blocuri de state. In situatii de criza, ca acum la granita Ucrainei, nu Blinken sau Lavrov sunt cei chemati sa rezolve impasul, ci direct presedintele Biden sau Vladimir Putin.

Concluzia la cele de mai sus este clara. In absenta unor diplomati competenti si responsabili nemijlociti pentru politica externa a statelor lor, crizele dintre blocuri pot degenera in conflicte militare, care pun in pericol pacea din Europa sau pacea mondiala. Absenta tamponului reprezentat de diplomatie este asadar de foarte rau augur pentru toate partile implicate in conflicte de natura economica sau militara. Pana nu se va reveni insa la reabilitarea rolului diplomatilor in relatiile internationale, situatii de acest gen nu pot decat sa se agraveze in continuare.

Ucraina vrea sa forteze intrarea in NATO

Subscriu la opinia autorului articolului de mai jos cand afirma clar ca de la o forta a pacii si stabilitatii in Europa, NATO a ajuns in ultimii 20 de ani sa contribuie la destabilizarea continentului pe care a reusit sa il pacifice secolul trecut. La randul meu, am exprimat vederi similare pe blogul meu dedicat geopoliticii inca din 2014.

Ucrainienii nu inteleg deloc consecintele pentru membrii Aliantei in cazul includerii ei in NATO. Degeaba incearca presedintele Biden sa le domoleasca elanul, ei nu si nu, vor in NATO, chiar daca asta ar declansa aproape instantaneu un razboi cu Rusia, pe tema Crimeei, sa zicem. Mai exista si potentialul declansarii unui razboi civil intre nationalistii ucrainieni si rusofonii din estul tarii,samd

Solutiile geopolitice la asemenea probleme spinoase nu sunt niciodata simple sau usor de implementat. In ce ma priveste, insa, eu cred ca integritatea teritoriala a Ucrainei si pacea Europei impun nevoia adoptarii unui statut de neutralitate pentru aceasta tara, garantat in egala masura de SUA si statele NATO , cat si de Rusia.

Eu unul nu am reusit sa inteleg cum de niciunul dintre asa-zisii oameni de stat vestici nu a remarcat pana acum similaritatea dintre situatia federatiei elvetiene si Ucraina.

Ambele state s-au format intr-un context geopolitic tensionat, marcat de implozia unor imperii : cel al Frantei lui Napoleon sau implozia URSS.

Si Elvetia si Ucraina au profitat de situatie si si-au rotunjit teritoriile pe seama statelor vecine, unele mult mai puternice decat ele ( Elvetia a alipit teritorii de la Franta, Austria,, Germania sau Italia. Ucraina a mostenit sau a luat teritorii de la Rusia, Polonia, Romania - tinutul Herta - sau Ungaria )Ambele state au un caracter multi-etnic desi Ucraina incearca o formula statala nationalista inadecvata , chiar periculoasa.

Formula cea mai potrivita , singura care poate asigura integritatea si viabilitatea unui asemenea stat este numai neutralitatea, garantata de statele din jur, asa cum a dovedit-o deja Elvetia. In conditiile actuale, includerea Ucrainei in Uniunea Eurasiatica initiata de Rusia in 2014 sau in UE si NATO nu ar rezolva situatia Ucrainei, ci ar agrava-o.

"The West must stay out of Ukraine"

UE, GROPARUL NATIUNILOR ?

 Pentru Marx, rolul istoric al proletariatului era acela de gropar al capitalismului.

Pentru presedintele francez, rolul UE si al institutiilor sale - comisie, parlament - este acela de gropar al natiunilor uniunii. Propunerile avansate ieri de acesta, vizand intarirea rolului parlamentului european, sunt ilustrative in acest sens.

DE CE PNL ?

 

Pentru ca este, a fost si sper eu, va ramane cel mai important partid politic din Romania si unul dintre cele mai respectabile partide de orientare conservatoare din UE si din lume.

De PNL si de liberali se leaga toate realizarile majore ale Romaniei : unirea Principatelor, modernizarea statului roman, transformarea tarii in Regat si aducerea unei dinastii straine pe tronul nou-creat, independenta, intrarea tarii in primul razboi mondial de partea Antantei,  desavarsirea unitatii Romaniei de la 1 decembrie 1918, reformele agrare, elaborarea Constitutiei din 1923. Practic, niciun alt partid din istoria politica a Romanie  - nici socialistii, nici taranistii, nici comunistii - nu a avut importanta covarsitoare pe care a avut-o PNL. 

Romania a fost in perioada sa de glorie o monarhie constitutionala, in care politica statului roman si componenta guvernelor au fost decise cu foarte rare exceptii de PNL. Cu alte cuvinte, nu PNL asculta de rege, ci invers. Ceea ce se intampla in prezent, cu asa-zisul presedinte-jucator, nu este numai generator constant de instabilitate politica, ca in ultimii 15 ani, dar este contrar traditiilor politice romanesti.

Daca comparam performanta liberalilor romani cu aceea a altor forte politice de dreapta sau de centru-dreapta din Franta sau Germania, spre exemplu, observam faptul ca PNL a reusit sa isi pastreze valorile politice pentru mai bine de un secol si jumatate, renascand din propria cenusa dupa 50 de ani de comunism. Da, avem multe de invatat de la francezi si germani in domeniile tehnicii, tehnologiei, al gastronomiei, literaturii sau muzicii. Nu, nu avem nimic valoros de invatat de la ei in materie de politica, decat ce sa nu facem.

PNL a fost nu numai partidul fondatorilor Romaniei moderne, dar si garantul integritatii teritoriale a tarii. Astfel, este stiut faptul ca desprinderea nordului Ardealului si a Basarabiei  de Romania a fost posibila numai dupa ce regele Carol a suspendat Constitutia si a inaugurat perioada de trista amintire a dictaturii regale in Romania.

Conservatorii germani , grupati in jurul CDU/CSU au aparut ca principala forta politica germana abia dupa 1950, in timp ce conservatorii francezi au trecut in ultimii 50 de ani prin mai multe metamorfoze :  partidul gaullist, RPR, UMP, LR si cine mai stie ce alta formatiune  urmeaza ... Cu toate acestea, liderii politici din aceste state dau constant liberalilor romani lectii , ba chiar Macron, cu partidul lui anti-sistem, vrea sa il insurubeze pe Ciolos in topul politicii romanesti, in speranta desarta ca macronismul va face pui in Romania ...

Spre deosebire de Iohannis, Ludovic Orban a inteles cat de important este PNL pentru Romania si a actionat in consecinta.  Iata de ce Orban este un lider politic roman de origine maghiara, in timp ce Iohannis este doar un sas care are cetatenia romana, dar atat.

Iohannis, acest individ abject pe care atat eu, cat si Judecatoria Brasov l-am mirosit ca atare inca din 2014, a declansat in plina pandemie o grava criza politica ,pentru a-si impune omul la conducerea PNL si a guvernului, obligandu-l pe acesta sa rupa alianta de centru dreapta a liberalilor cu USR-Plus, desi aceasta dispunea de o majoritate de locuri in Parlament. Mai grav, el si-a instruit alesul - respins ca prim-ministru prin motiune de cenzura - sa emuleze un sistem politic german aflat in plina criza de cativa ani buni si sa readuca la putere PSD,  pentru ca dupa Merkel urmeaza la conducerea Germaniei un cancelar SPD ! Cu alte cuvinte, daca germanii sunt crizati politic, de ce sa nu fie si romanii ? 

Istoria PNL se impleteste organic cu istoria statului modern roman, pe care l-a creat, l-a administrat, l-a extins si l-a aparat , atat de dusmanii interni ai Romaniei, cat si de cei externi. Iata de ce eu consider ca este de datoria noastra, a tuturor, sa ajutam acest partid sa isi reia locul de frunte avut in politica romaneasca, curatat de impostori. Si fara Iohannis, bineinteles.