ROMANIA HAOSULUI SECURITAR.

Regimuri post-decembriste succesive au creat noi instituții dedicate securității statului și a cetățeanului, care angajează un număr important de oameni, consumă resurse financiare serioase, dar rareori reușesc în practică să își atingă obiectivele atribuite lor.

În materie de siguranța cetățeanului, avem astăzi așa : poliția națională, poliția de frontieră, poliția locală ( care depinde direct de primării ) poliția de proximitate și Jandarmeria.

În plus, există și o multitudine de servicii private de pază, care sunt preferate cînd vine vorba de protecția unor instituții ca primăriile, gările sau mari întreprinderi celor de la poliția locală.

Astfel, multitudinea de servicii de poliție de stat sau private ( gen armata de 1800 de agenți privați de pază a lui Rădoi din Caracal ) nu au putut depista în timp util locul în care Dincă o sechestrase pe Alexandra, cu tragicele consecințe care se cunosc.

Infracționalitatea transfrontalieră, traficul de droguri și persoane, activitățile de spionaj, criminalitatea organizată, contraspionajul, spălarea de bani, contrabanda, terorismul, cad în sarcina serviciilor de intelligence : SRI la intern ,SIE și serviciul secret al armatei, la extern, plus DIICOT. 

Cum SRI și SIE se ocupă de cel puțin 10 ani de influențarea alegerilor de la noi , mai ales a celor prezidențiale, traficanții de fete, contrabandiștii, rețelele de clonări de carduri, etc, sunt rareori deranjate de aceste servicii și au înflorit ca niciodată înainte de 1989 . Așa se explică faptul că Romănia asigură astăzi 75% din femeile traficate anual originare din statele UE, fiind depășită ca număr numai de Nigeria ! De cele mai multe ori, treaba acestor instituții este făcută de FBI , Europol sau de polițiile naționale ale unor state membre UE ca Anglia, Franța, Italia sau Spania.

Prin comparație, înainte de 1989 toate aceste servicii erau centralizate, multe dintre ele nefiind necesare. Miliția nu avea nevoie de jandarmi pentru a menține ordinea publică și pentru a aresta infractorii iar securitatea era una singură, spionajul extern fiind doar o direcție ,alături de serviciile de securitate internă, în cadrul aceleiași instituții. Securitatea dispunea de propriile trupe USLA, pe care le putea folosi în caz de nevoie.

Aceste instituții au comis abuzuri, mai ales securitatea, însă nu am întîlnit încă pe nimeni care să se plîngă că nu s-a simțit în siguranță în Romănia dinainte de 1989. Concluziile le puteți trage singuri...

DE-OLIGARHIZAREA IN REPUBLICA MOLDOVA

Evenimentele actuale din republica Moldova depășesc cu mult ca semnificație granițele micii republici de la periferia UE.

Majoritatea statelor lumii au probleme cu influența nefastă a oligarhilor asupra liderilor sau instituțiilor lor, de la guverne la parlamente, la servicii secrete, mas-media sau justiție. Problema a ajuns atît de serioasă, încît acest mod de dominație oligarhică a societăților - în special a celor vestice - pune în pericol însăși existența acestora.

Tot evenimentele din Moldova dovedesc însă că procesul de de-oligarhizare a structurilor de stat, oricît de necesar și imperativ, este extrem de complex și de anevoios, ca să nu menționez extrem de periculos. De reușita lui sunt interesate toate statele importante ale lumii, de la SUA la Rusia sau majoritatea statelor membre UE. Nu întîmplător, toate marile state menționate mai sus au pus umărul pe 3 iunie a.c. la deblocarea crizei politice moldovenești, nășind formarea unei alianțe anti-oligarhice de partide cu doctrine politice foarte diferite.

De-oligarhizarea societăților vestice este însă extrem de problematică. Oligarhii vestici au acumulat averi timp de mai multe generații. Cele două războaie mondiale le-au distrus o bună parte din acestea, în special cele imobiliare. Au urmat apoi după 1945 mai bine de 30 de ani în care impozitarea progresivă a atins și cote de 90% în unele state. Din anii 1980 însă, cei 10% cei mai bogați oameni din vest au beneficiat constant de mari reduceri de impozite. Surplusul de bani astfel dobîndit a fost folosit și pentru a cumpăra influență politică sau pentru a-și subordona instituțiile statului intereselor lor.

Ca aproape întodeauna în asemenea perioade de tranziție, schimbările politice de mare anvergură sunt testate inițial - în absența unui laborator - în state minuscule cum sunt Moldova sau Cehia. Ce se întîmplă în prezent acolo este însă atent monitorizat de experții mai multor state, co-interesate în succesul măsurilor adoptate de noile autorități de la Chișinău.

Este firește mult mai ușor de acceptat sacrificareva cîtorva oligarhi recent îmbogățiți din centrul și estul Europei decît subminarea pozițiilor oligarhilor vestici, mult mai bazați financiar și mai bine organizați. Este deasemenea de așteptat ca oligarhii aflați la butoanele statelor vestice să evite să se compromită oferind sprijin oligarhilor recent apăruți după prăbușirea comunismului : acestora le lipsește pedigree-ul pentru a fi salvați . Să sperăm că totul se va termina totuși cu bine pentru populația Moldovei...

MODIFICAREA CONSTITUȚIEI

Oricît ar fi ele de legi fundamentale, constituțiile au nevoie de modificări din cînd în cînd, pentru a le menține relevanța.

Se poate, desigur, proceda și așa cum au făcut francezii, care au adoptat pînă în prezent 5 constituții. Prin prisma experienței acumulate în ultimii 30 de ani, mie unul mi se pare că o modificare viitoare a constituției Romaniei ar trebui să ajute la eliminarea definitivă a conflictului dintre palate, dintre guvern și președinție.

Actualele prevederi constituționale - care au creat la noi o republică semi-prezidențială , unde rolul președintelui este mai important decît ar fi normal într-un sistem parlamentar - au afectat în permanență buna funcționare a statului romăn în ultimii 12 ani, blocajele fiind numeroase și foarte periculoase.

O republică parlamentară autentică,cum ar fi normal să fie și Romănia ar trebui să lase parlamentului țării - nu populației - decizia alegerii președintelui , așa cum a fost cazul pînă acum. Experiența a dovedit că președinția poate fi și a fost deja în două rînduri capturată prin tehnici electorale sofisticate de interese politice externe, care numai binele Romăniei nu îl au în vedere.

Majoritatea republicilor parlamentare din UE așa își aleg președinții, aceștia avînd mai mult un rol ceremonial, ca în Germania - pe care romănii o admiră așa de mult - nu acela de arbitri ai vieții politice, cum se întîmplă în prezent la noi. Modificările propuse de Iohannis sunt așadar triviale și au un puternic iz electoral, ele neputînd conduce la eliminarea tensiunilor actuale din viața politică autohtonă .

ANTI-MERITOCRATIA LA ROMANI

Cazul Laurei Kovesi agita spiritele in Romania. Multi jurnalisti importanti, de la Nistorescu si Cristoiu, la Andronic, incearca sa explice cum de a fost posibila o asemenea ascensiune profesionala meteorica pentru o persoana cu rezultate academice sub-mediocre si fara prea multa experienta profesionala.

Comparatia lui Dan Andronic dintre Kovesi si Frank, procurorul general al Germaniei, nu reuseste decat sa ilustreze imensul decalaj care exista intre Romania si Germania si in domeniul selectiei inaltilor functionari de stat, fara sa explice cauzele acestuia.

In realitate, relele tratamente la care a fost supusa elita intelectualilor din Romania este poate cea mai grea mostenire a cuplului Elena-Nicolae Ceausescu.

Cei doi s-au comparat intodeauna, pe ei si uneltele lor din guvern sau partid, cu guvernantii si inaltii functionari ai Romaniei interbelice. Or, asa cum se stie, acestia erau selectati din randurile unei intelectualitati cu rezultate academice solide, in cele mai multe cazuri. Poate exista comparatie intre un prim ministru de talia lui Armand Calinescu sau un ministru de externe ca Nicolae Titulescu - care au obtinut unul sau chiar doua doctorate in strainatate - si plagiatori ca Elena Ceausescu, Gabriel Oprea sau Victor Ponta ?

Kovesi a fost numita in functiile sale de Basescu si apoi Ponta. Amandoi au avut rezultate academice cam la fel de slabute. Una mai proasta ca ei la Parchetul General sau DNA le-a convenit probabil de minune .Este foarte probabil ca insasi Elena Ceausescu sa fi facut o numire similara, daca ar mai fi avut ocazia. In ultimul timp, erorile celor de mai sus sunt expuse reflectoarelor internationale iar scandalul Kovesi se rostogoleste prin Berlin, pe la Bruxelles si chiar pe la BBC...Asta se intampla deoarece politicienii actuali au ignorat proverbul "unde arunca prostul o piatra n-o pot scoate o mie de destepti".

Anti-meritocratia la romani este asadar veche de peste 70 de ani. Sponsorizata initial de sovietici, ea a fost exacerbata de regimul Ceausescu, cand intelectuali cu bune rezultate academice s-au trezit marginalizati, urmariti, defaimati sau impinsi inafara tarii pentru a face loc mediocritatilor diferitelor profesii. Falsul doctorat al Elenei isi gaseste astazi expresia in doctoratele plagiate cu zecile, de la Kovesi la Victor Ponta. Actualii politicieni sau inalti functionari romani sunt asadar o imitatie jalnica a intelectualitatii si clasei politice interbelice, pe care incearca fara succes sa o emuleze.

Sa nu ne mai comparam deci cu Germania . Nu ne putem compara nici cu China comunista, unde principiul meritocratiei functioneaza. Nici cu Ungaria sau Polonia, care au stiut sa isi protejeze intelectualii de excesele comunismului de tip sovietic. In Bulgaria lui Jivkov, intelectualii au fost bine tratati, cu foarte putine exceptii. Daca exista posibilitatea depasirii acestei grave crize, trebuie sa incetam sa ne mai ascundem dupa deget, sa blamam forte externe - care au vina lor - si sa trecem la treaba.

Esecul politicilor economice basesciene

O analiza comparativa a dezastrului politicii economice basesciene intre 2008-2010. Studiul in cauza apartine expertului bancar Mahmut Kutlucaya, angajat al serviciului de supraveghere si reglementare a bancilor, agentie a statului turc. Acesta si-a prezentat analiza in 2012, cu prilejul unui seminar care a avut loc la Londra.

Mahmut apreciaza faptul ca revenirea Turciei dupa criza din 2008 a fost mai rapida decat cea a Romaniei, in principal deoarece guvernul turc a refuzat incheierea unui acord cu FMI, spre deosebire de Romania, care s-a imprumutat 20 de miliarde de dolari si a redus cu 25% salariile bugetarilor.

Comparatia performantelor celor doua state nu este intamplatoare. In cei cinci ani (2003-2008) dinaintea crizei financiare, Romania a inregistrat o crestere economica anuala de 6.5%, Turcia de 6% anual ( prim-ministru in perioada in cauza a fost Tariceanu). Sistemele bancare aveau un numar apropiat de banci ( 42 si 50) samd.

Desi ambele state au inregistrat o crestere economica negativa in 2009, in anul urmator Turcia a crescut economic cu 9.1%, in timp ce Romania a inregistrat inca un an de crestere economica negativa, urmat de inca cativa ani de crestere economica anemica ( in timpul guvernului Boc ).

Pe langa citarea lui Florin Georgescu, actualul vice-guvernator al BNR, Mahmut citeaza extensiv (p 25 - 26) si critica mea din postul "Romania's Autumn of Discontent" publicat pe blogul meu in limba engleza.