ISTORIA RUSIEI IN VIZIUNEA LUI PUTIN

 Istoricul britanic Dominic Sandbrook incearca sa explice unor audiente vestice plictisite de studiul istoriei faptul ca pentru popoarele din estul Europei - inclusiv pentru romani - istoria conteaza enorm.

Acesta sustine faptul ca Putin nu este nicidecum continuatorul lui Stalin - care era georgian - ci se considera continuatorul statului rus construit de Petru cel Mare, nicidecum cel comunist. Astfel, intr-un eseu istoric publicat pe site-ul presedintiei ruse, Vladimir Putin afirma fara echivoc  faptul ca rusii, bielorusii si ucrainienii au toti aceiasi origine si deriva de la Vechiul Rus, chiar daca in decursul istoriei  au aparut diviziuni intre ei.

Romanii pot intelege foarte bine aceasta abordare a istoriei Rusiei. De cel putin doua secole, toti intelectualii romani au afirmat intr-un glas ca moldovenii, muntenii si ardelenii " de la Rim se trag",  ca apartin aceluiasi popor,  avand  origine si limba comune. Exact acelasi lucru il sustine si Putin despre rusi, bielorusi si ucrainieni si eu unul ca istoric nu cred ca greseste prea mult.

Altfel spus, Putin nu este nici pe departe tipul de lider post-sovietic, in genul lui Nazarbayev, dornic sa refaca URSS,  asa cum bate campii propaganda inepta actuala din SUA. Nu, el este un lider nationalist si il intereseaza strict refacerea unitatii lumii ruse.  Iata de ce nu cred ca Putin  reprezinta un pericol pentru fostii sateliti sovietici , cum a fost si Romania. Refacerea in forme noi a URSS nu este asadar pe agenda Kremlinului.

Ce se intampla acum in Ucraina este deci consecinta abordarii nationaliste a istoriei Rusiei,care in conceptia lui Putin presupune un efort multi-dimensional, vizand refacerea in timp a unitatii economice si politice a lumii ruse, in sensul in care a realizat-o pentru prima oara Petru cel Mare in secolul XVIII.

UN MINISTRU DE EXTERNE NEOCON IN TARA LUI TITULESCU

 Am trait sa o vad si pe asta ! In tara lui Titulescu, avem instalat ca ministru de extene un anume Bogdan Aurescu, care actioneaza pe plan extern de parca ar fi angajatul Departamentului de Stat american iar seful sau este Bliken, nu presedintele Romaniei.

Pe 24 ianuarie Aurescu a propus - fara ca omologii din UE sa ii dea vreo atentie - ca urmatoarea reuniune periodica a ministrilor UE de externe sa se desfasoare la Kiev, vezi-Doamne in semn de solidaritate cu Ucraina. Fara sa pomeneasca un singur cuvintel despre deznationalizarea prin limba suferita de cei 500,000 de romani siliti sa traiasca in infernul ucrainean, Aurescu se ocupa de soarta Ucrainei ! (Nu mai pomenesc aici de faptul ca prin 2015 aceiasi romani se plangeau ca autoritatile din Kiev ii recrutau cu sila si ii trimiteau sa lupte in Donbas cu rusofonii de acolo.)

Ca tot veni vorba, prin 1998 am trimis o scrisoare presedintelui Emil Constantinescu, in care il sfatuiam sa ii reaseze pe romanii din Bucovina ucraineana in satele din Transilvania ramase goale dupa emigrarea masiva a sasilor ardeleni in Germania de dupa 1989 . Bineinteles. insa,  ca fostul presedinte nu a intreprins nimic in sensul asta, de parca acei romani nu existau pentru Bucuresti. Presedintele Iohannis poate gasi  scrisoarea in arhiva Presedintiei si poate, ca sas ardelean ,sa incerce el sa ii scape pe romanii din Ucraina de  excesele nationaliste ale Kievului prin metoda propusa de mine atunci. Asta bineinteles dupa ce se incheie sezonul de ski ...

Cat despre Aurescu, o demisie de onoare ar fi cea mai potrivita iesire din scena, chiar mai necesara decat cea a lui Ciuca. Sunt sigur ca asa cum ucrainienii au gasit un post pentru fostul presedinte georgian Shakashvili, o sa gaseasca  si Aurescu cu ajutorul neoconservatorilor americani ceva de lucru , poate chiar ca ministru de externe al Kievului ...

O analogie intre Scotia si Ucraina

 Analogiile intre istoria, geografia sau cultura natiunilor sunt folosite pentru a ilustra atat asemanarile , cat si diferentele dintre acestea, in scopul unei mai bune intelegeri a realitatilor istorice.

Din 1991, in urma unui referendum, pe harta Europei a aparut un stat nou, Ucraina. Desprins din Rusia, din care a facut parte fara intrerupere din 1654  - la cererea cazacilor lui Bogdan Hmelnitski - noul stat nu este in realitate decat o provincie rebela a Rusiei , care a decis sa abandoneze Federatia Rusa in vederea afilierii sale la UE.

Populatia Ucrainei este de 40 de milioane de locuitori,  adica aproximativ un sfert din totalul populatiei federatiei ruse dinainte de separare. Economia Ucrainei se bazeaza pe extragerea carbunelui si pe industria grea, in special productia de otel sau aluminium. Agricultura este deasemenea o ramura importanta a economiei. Ucraina este cel mai sarac stat din Estul Europei.

In 1996, Scotia a devenit o provincie autonoma in cadrul Marii Britanii, din care a facut parte neintrerupt din 1707. Din 1999, Scotia are si un parlament propriu.  Scotia se intinde pe o treime din suprafata Marii Britanii, insa are numai aproximativ o zecime din populatia acesteia ( 5.5 milioane ). Economia scotiana s-a bazat timp de decenii pe extractia de carbuni si pe industria grea, mai ales pe constructia de nave.

La inceputul acestui mileniu si cu aproximativ un deceniu inainte de Brexit, Scotia a incercat sa se separe de Marea Britanie prin referendum, care a esuat deocamdata. Una din cele mai sarace zone ale Europei de vest, iesirea din piata comuna britanica si afilierea Scotiei la UE va provoca insa  o scadere insemnata a nivelului de trai al scotienilor, exact cum s-a intamplat si cu ucrainienii dupa ce au parasit Federatia Rusa .

Analogia dintre cele doua provincii, una rusa, cealalta britanica, releva faptul ca desprinderea de structurile economice, politice si militare din care au facut parte  amandoua timp de secole nu este numai foarte riscanta, dar poate duce la aparitia unui stat esuat, cum este cazul Ucrainei in prezent.

In ce priveste imixtiunea liderilor actuali ai Marii Britanii in problemele dintre Rusia si Ucraina ,   ma abtin sa comentez. De un lucru sunt insa sigur, si anume ca autoritatile britanice ar reactiona destul de violent daca Rusia s-ar amesteca de partea Scotiei in campania acesteia de ruperea aranjamentelor  actuale care o leaga de Marea Britanie....

PRESEDINTII ESUATI DiN ESTUL EUROPEI

  Pe zi ce trece, sunt tot mai convins ca ucrainienii au cazut in aceeasi capcana politica in care au cazut si alegatorii romani cand l-au ales in 2014 ca presedinte pe Iohannis.

Sa fim seriosi, Iohannis nu avea nici experienta politica nationala  necesara - pana la alegerea sa, a fost primarul unui oras transilvanean atipic pentru Romania -  nici membru al partidului liberal nu a fost ( el activase la Forumul German ). Nu, el a fost ales pentru ca, sas fiind, romanii au crezut ca vor avea parte de un tratament mai bun la Bruxelles si ca vor fi acceptati mai rapid in spatiul Schengen:

" De alegerea lui Iohannis se leagă fără îndoială aşteptări şi speranţe mari. Dar acestea singure nu schimbă în mod fundamental situaţia politică din România", a spus parlamentarul CDU. "Îndoielile faţă de o aderare a României la Spaţiul Schengen persistă (...) (România) nu-şi va atinge acest obiectiv în 2015", a adăugat el. Reacţia preşedintelui Comisiei pentru Afaceri Interne din Bundestag intervine în contextul în care, recent, preşedintele Klaus Iohannis a declarat în presa germană că va face eforturi pentru ca aderarea României la Schengen să se producă în 2015. " ( Adevarul din 2015 )

La randul sau, Zelensky a fost ales presedinte fara sa aiba  o experienta politica prealabila. In opinia mea, ucrainienii au votat pentru el pentru presupusele pile pe care unul de etnia lui le-ar avea la Washington. Ucrainienii par sa fi crezut - gresit, asa cum a reiesit deja - ca simpla alegere a lui Zelensky le va asigura intrarea in NATO.  Iata deci ca prezenta masiva in structurile departamentului de stat american a neoconservatorior de origine evreiasca a creat o vulnerabilitate pentru SUA,  exploatata in prezent  de lideri politici ca Zelensky.

Atat Iohannis , cat si Zelensky au fost alesi deasemenea pentru a pune capat coruptiei, ceea ce nu s-a intamplat. In Romania Iohannis a devenit  insa  - in mod bizar pentru un  urmas al aliatilor lui Hitler din Transilvania - un campion vocal al campaniilor de combatere a anti-semitismului din Romania...

Cei doi presedinti apartin amandoi unor minoritati etnice microscopice din Romania sau Ucraina, care nu au  din pacate o istorie de convietuire armonioasa cu  populatia majoritara din cele doua state . Acest fapt  face si mai inexplicabila selectia acestora pentru postul suprem in stat.

Consecintele alegerii celor doi sunt  ingrijoratoare, ca sa nu zic funeste. Instabilitatea politica interna din Romania s-a permanentizat in ultimul an, in timp ce Zelensky a reusit sa puna in pericol pacea din tot estul Europei prin politica sa neinspirata de vecinatate.

Este evident astazi ca la instigarea serviciilor interne si/sau straine, ambele popoare au luat  o plasa colosala. Sunt curios totusi sa vad cum se va rezolva problema incompetentei celor doi pana  in cele din urma

CRITICA MARXISMULUI LA DEL NOCE

 

Italianul Augusto Del Noce ( 1910 - 1989 )  a reusit o interptetare a gandirii marxiste care are ca punct de pornire ateismul virulent al lui Marx. Materialismul istoric si inexorabila evolutie a istoriei universale in directia victoriei comunismului este asadar consecinta ateismului autorului teoriei si a influentei exercitate asupra sa de ideile lui Hegel, nimic altceva.

Tot Marx a fost cel care a subordonat  filosofia politicii, al carei rol, ne amintim cu totii, era in conceptia sa nu acela de a interpreta lumea, ci de a o schimba. Acesta este si motivul fundamental pentru care marxismul nici nu poate fi considerat drept un sistem filosofic propriu-zis iar Marx un filosof in adevaratul sens al cuvantului. Din carpeli provenite de la diferiti filosofi, unii materialisti, altii idealisti, nu se poate ajunge la un sistem filosofic original .

Acelasi lucru se poate afirma si despre " economistul " Marx, care nu a avut mare lucru de adaugat la teoria valorii-munca a lui Adam Smith sau la ideile economice imprumutate de la David Ricardo. Analiza  mecanismului exploatarii proletarilor de catre detinatorii de capital este mai pertinenta la Eugene Buret, de la care Marx a plagiat copios, samd

Dar iata ca analiza lui Del Noce demonstreaza faptul ca si Vestul afluent si tehnocratic a avut la baza tot gandirea  politica marxista, desi ateismul occidentalilor se bazeaza pe erotism, nu pe lupta de clasa. Comunismul sovietic - sau cel chinez de astazi -a reprezentat  deci doar varianta revolutionara a gandirii marxiste, asa cum a fost pus acesta in practica de Lenin.

Credinta luI Marx ca stiinta si tehnologia il va emancipa pe om de credinta in Dumnezeu a fost adoptata in Vest de liberalism, dand astfel nastere societatilor tehnocratice actuale. Cei doi dusmani traditionali ai liberalismului - ideologia revolutionara sau religia - au fost asadar eliminati ca urmare a unei fuziuni ideologice intre liberalism si marxism,  caruia i s-a amputat dimensiunea mesianica . Rezultatul a fost, sustine Del Noce, aparitia unor societati vestice neo-totalitare, care numai pastreaza aparentele unor societati democratice.

DIPLOMATIA SUA SI SFERELE DE INFLUENTA

 Diplomatia americana refuza sa accepte astazi existenta sferelor de influenta. Atat Hillary Clinton, cat si Blinken au afirmat fara echivoc ca sferele de influenta apartin trecutului, desi pacea de 50 de ani care a caracterizat perioada razboiului rece s-a bazat pe existenta a doua sfere de influenta, una americana, cealalta sovietica.

SUA a practicat constant o politica externa bazata pe sfere de influenta inca de la adoptarea doctrinei Monroe din 1823, intregita in 1904 de Roosevelt corollary. Astfel, SUA isi rezerva calitatea de politist regional al emisferei vestice si dreptul de a interveni militar in afacerile interne ale oricarui stat din America de Sud sau Centrala.

Ipocrizia diplomatiei americane si a reprezentantilor sai actuali este lipsita de pragmatism si poate conduce la serioase conflicte militare, care pot fi evitate prin simpla recunoastere a faptului ca exista si alte mari natiuni ale lumii, cum sunt Rusia sau China, care au interese geostrategice majore de aparat in imediata lor vecinatate.

INVENTAREA SOCIOLOGIEI, MAI BENEFICA DECAT CEA A ECONOMIEI

O soarta mai buna au cunoscut salariatii si saracii din Anglia si din restul Europei dupa aparitia doctrinei pozitiviste a lui Auguste Comte (1798 -1857) si dupa “inventarea” sociologiei. Anchetele de teren si filosofia pozitivista ale lui Compte au inspirat  la sfarsitul secolului XIX doi oameni de afaceri britanici altruisti, Charles Booth si Seebohm Rowntree, care au pus bazele sociologiei britanice.

Cei doi au platit din propriul buzunar anchete sociologice asupra fenomenului saraciei din Londra si York. Ancheta sponsorizata de Booth a descoperit ca, la sfarsitul secolului XIX, 30.7 la suta din populatia regiunii londoneze traia inca in saracie (potrivit unui studiu al Bancii Mondiale, proportia saracilor din Europa de vest la inceputul secolului XIX era de aproximativ 84 la suta). Ancheta lui Rowntree dadea o proportie asemanatoare pentru Yorkshire si stabilea un prag sociologic al saraciei. 

Impreuna, anchetele si actiunile de lobby ale celor doi au determinat guvernul britanic sa introduca, incepand cu 1909, un sistem de asigurari sociale si de pensii. In 1909, raportul Comisiei regale asupra Legii Saracilor (Majority report) s-a bazat pe concluziile rezultate din anchetele sociologice sponsorizate de Charles Booth. Rowntree - patronul unei fabrici de ciocolata - a introdus in firma sa ziua de lucru de 8 ore, saptamana de lucru de 5 zile si a marit salariile angajatilor sai. Nici Booth, nici Rowntree insa nu au cochetat cu socialismul, amandoi reformatori fiind suporteri fideli ai liberalismului.

 Este cunoscut deci faptul ca atat Rowntree, cat si de Booth , au fost profund influentati in actiunile lor de filosofia pozitivista a lui Auguste Comte. Altfel spus, parintele sociologiei a avut o influenta benefica asupra contemporanilor sai europeni, clar superioara  influentei nefaste exercitate de fondatorii economiei moderne - Adam Smith si David Ricardo - asupra majoritatii economistilor si a unei bune parti a politicienilor liberali din secolul XIX .

 Se poate asadar afirma cu destula certitudine ca noua stiinta a sociologiei a aparut din nevoia de a contracara efectele negative asupra elitelor intelectuale si politice britanice ale ideilor gresite sau retrograde mostenite de la clasicii stiintei economice.

IDEILE PENIBILE ALE CLASICILOR STIINTEI ECONOMICE

 Spuneam in postul meu anterior despre Smith/Ricardo ca avem colectiv ghinionul sa suportam consecintele unei ideologii economice elaborate de oameni provenind din regiuni periferice si sarace ale Europei. M-am referit, fireste, la Adam Smith si Scotia sa natala, intrata in uniunea britanica in 1707.

Smith l-a influentat profund pe Malthus, care isi exprima in cunoscutul sau eseu despre principiul populatiei revolta sa in privinta indiferentei guvernantilor englezi ai vremii , care au indraznit sa ignore "recomandarile" lansate in " Bogatia Natiunilor" de Adam Smith,, mai ales cele privitoare la sistarea ajutoarelor pentru saraci. (Trebuie mentionat aici ca singurele natiuni care dispuneau de un sistem de asistenta sociala de stat pentru toata populatia erau in secolul XVIII numai Anglia si Olanda. In cazul Angliei , legile de ajutorarea saracilor aveau chiar o vechime de cateva sute de ani .)

Dar iata ce propune Mathus in eseul sau, re-editat de acesta in 1817 :

"Am reflectat indelung asupra legilor engleze privitoare la saraci.(...)

...eu propun sa fie publicata o lege care sa fie refuzata asistenta parohiala ( in Anglia, ajutoarele statului erau distribuite saracilor prin lege prin reteaua parohiilor anglicane) COPIILOR nascuti dintr-un mariaj contractat la mai mult de un an de la publicarea unei asemenea legi, si tuturor copiilor nelegitimi nascuti la doi ani dupa promulgarea aceleasi legi." In 1834, in urma campaniilor impotriva ajutoarelor, Parlamentul a decis sistarea acestora ... 

William Senior, care a redactat textul decretului in cauza a fost si cel dintai profesor de economie , disciplina noua, la Cambridge. Din start, asadar, economistii britanici clasici s-au dovedit ostili salariatilor si saracilor.

Iata cum vedea Adam Smith rezolvarea pentru fluctuatiile pretului graului, care generau destul de frecvent  in perioada respectiva  foamete printre salariati: "Smith ne-a facut sa vedem cu claritate faptul ca tendinta naturala intr-un an de foamete este sa priveze de orice tip de munca un numar mare  de muncitori sau sa-i forteze sa lucreze pentru un salariu redus, din cauza imposibilitatii  pentru patroni de a angaja acelasi numar de oameni la acelasi pret ca inainte .  Marirea salariilor ar duce la cresterea numarului de someri si ar insemna sa previna, cum subliniaza  acest autor ( adica Smith) efectele benefice ale unei perioade de foamete moderata, care tinde sa ii faca pe oameni mai muncitori, mai atenti si mai economi" ( Thomas Malthus, "Essai sur le Principe de la Population", p. 63)

Un alt economist scotian al vremii, Sir James Steuart - care merita pe deplin statutul de co-fondator al stiintei economice - a fost marginalizat cu buna stiinta de Adam Smith. Spre deosebire de acesta, James Steuart a fost un partizan constant al interventiei statului in economie.  Astfel , Steuart nu credea nici in laissez-faire in politica economica, nici in existenta "mainii invizibile" care ar permite auto-reglarea pietelor.  In timpul dezbaterilor privind cresterea pretului graului din vremea sa, Steuart a recomandat interventia statului in vederea stabilizarii preturilor si pentru asigurarea cantitatilor de grau necesare consumului populatiei.  " El a propus o schema de interventie care aminteste de politica agricola comuna (CAP) care a fost adoptata de Comunitatea europeana". ( Gilles Dostaler, "James Steuart, le combat perdu contre Adam Smith", Alternatives économiques, 5/2010 , no. 291 p. 76).

Ideile lui Smith influenteza inca decisiv actiunea politica a unei parti a republicanilor din SUA . Membrii fundatiei Heritage din Washington DC - foarte influenta in perioada administratiilor Reagan si Bush - poarta la ceremonii cravate imprimate cu portretul lui Adam Smith. Fara alte comentarii...

DIPLOMATIA SUA vs COMPLEXUL MiLITAR - INDUSTRIAL

 In zilele noastre, nu diplomatii vin cu solutii pentru rezolvarea tensiunilor dintre state, ci reprezentantii directi sau indirecti ai complexului militar-industrial american, rus sau francez, adica atasatii militari sau sefii de servicii secrete postati prin ambasade. Situatia a aparut dupa 1945 si s-a agravat pe masura ce complexele militar-industriale in cauza au acumulat o influenta crescanda asupra politicienilor.

Fireste, spre deosebire de diplomati, oamenii complexului militar-industrial nu doresc aplanarea conflictelor dintre state ci atatarea acestora, pentru a mentine vanzarile de armament la un nivel cat mai ridicat.

In SUA, reprezentantii politici tipici ai complexului sunt neo-conservatorii, cei mai belicosi dintre americani. Acestia sunt des intalniti in functii importante , ba la Casa Alba, ba la departamentul de stat sau cel al apararii si au o mare influenta in politica externa si de aparare a SUA . (doua astfel de personaje sunt Paul Wolfovitz sau Victoria Nuland, )

Mai nou, 4, din cele 5 corporatii de top ale complexului sunt conduse de femei, care au din pacate reputatia dubioasa ca sunt mai agresive in negocieri ca barbatii ...

De cate ori se pune deci problema negocierii pe cale diplomatica a tensiunilor dintre state - asa cum incearca acum administratia Biden in Ucraina - oamenii complexului din presa vin cu articole care califica negocierile ca fiind semne de slabiciune din partea SUA, insistand in schimb pe trimiterea de armament in valoare de 200 de milioane de dolari .

Cu alte cuvinte, ideea complexului militar-industrial american atunci cand este nevoie de stingerea unor conflicte armate este de a turna gaz pe foc, pentru a putea astfel exporta cat mai mult armament in zonele conflictuale din lume .

Iesirea din Istorie

Una din observatiile  geniale marca Lucian Blaga - care se referea la perioada absentei datelor despre poporul roman in istoriografia europeana medievala - este cea referitoare la faptul  ca romanii  " au iesit din istorie, pentru a ramane in istorie ".

In zilele noastre, eu as aplica cugetarea blagiana la situatia imposibila in care se afla in prezent liderii partidului comunist chinez. De cativa ani buni, acestia fac planuri furibunde care au ca singur scop perpetuarea monopolului politic pe care l-au detinut fara intreruperi din 1949 incoace.

Ca si URSS in perioada interbelica, comunistii chinezi au reusit pariul modernizarii economice a Chinei, care s-a transformat in cateva decenii dintr-o natiune agrara saraca intr-o natiune industriala puternica si prospera.

Liderii chinezi cred insa , ca Ceausescu inaintea lor, ca se pot mentine vesnic la putere cu ajutorul unor mijloace electronice de supraveghere in masa. Ei nu par sa inteleaga ca singura maniera de a-si asigura un rol prestigios in istoria Chinei este aceea de a renunta la putere voluntar - ei da, asa cum a procedat Gorbaciov - permitand altor fortze politice sa preia stafeta si sa continue opera de modernizare institutionala si politica a Chinei.  Cu alte cuvinte, sa iasa din istorie ca sa ramana in istorie.

Orice societate comunista, oricat de avansata economic ar fi aceasta, sufera de un defect major de logica al programului de guvernare.  Atunci cand programele comuniste de guvernare ajung in acest punct  - ca in prezent in China sau in anii 1980 in URSS -  sistemul inceteaza sa mai functioneze corespunzator. Solutia aleasa de liderii chinezi - acea de a intari represiunea politica si supravegherea in masa a populatiei - nu face decat sa agraveze situatia.

Desigur, problema Chinei nu este in principal absenta performantelor economice ale sistemului, ca in cazul URSS. China are insa urgenta nevoie de demonopolizarea sistemului politic, chiar controlata, precum si de numeroase reforme institutionale si legale care sa garanteze , nu sa incalce, drepturile fundamentale ale cetatenilor chinezi in raporturile  cu statul .

In concluzie, o minima inteligenta politica ar trebui sa ii determine pe actualii lideri chinezi sa paraseasca puterea acum, cat sunt on top. Complexitatea crescanda a problemelor cu care se confrunta astazi societatea chineza o impune. Intensificarea educatiei marxiste a populatiei sau cea a represiunii si supravegherii cetatenilor sunt pseudo-solutii, total inadecvate momentului istoric.

Din nefericire, liderii comunisti chinezi nu par  insa capabili sa inteleaga un fapt simplu, acela ca rolul lor istoric s-a incheiat si ca a sosit momentul sa " iasa din istorie ", programul lor de guvernare nemaifiind conform nevoilor societatii chineze, ba este chiar toxic.