TRANZITIA

 Nu cred ca poate nega cineva ca Romania a trecut prin cel mai lung, dureros si pagubos proces de tranzitie din zona central si est europeana, cu exceptia Rusiei.

Spre deosebire de statele grupului Visegrad ( Polonia,Cehia, Slovacia sau Ungaria ) comunistii si securistii romani nu au inteles - si nu inteleg nici n prezent - ca venise timpul in 1989 sa se dea la o parte, dimpotriva. S-au agatat de putere folosind orice mijloace : dezinformarea, crima, abuzurile legale, batele minerilor.

Securistii romani au participat trup si suflet la ineptul scenariu "revolutionar" pus la cale de grupul condus de Iliescu, l-au sprijinit pe acesta la reprimarea violenta a protestelor din piata universitatii, la aducerea minerilor in Bucuresti, la abuzurile legale si jaful generalizat al economiei romanesti care a urmat disparitiei cuplului Ceausescu.

In timp ce statele mentionate mai sus au adus la conducere partide noi si personalitati ale disidentei, trecand rapid la reforma economica si la atragerea de investitii straine, Romania a ramas vreme de aproape un deceniu teatrul unor confruntari politice intre fortele vechiului regim politic in frunte cu Iliescu si reprezentantii partidelor istorice sau nou-infiintate dupa 1989. Rasturnarea guvernelor cu ajutorul minerilor a ajuns norma, pacea sociala exceptia acestei perioade tulburi .

Principalul stat ca pondere economica si a populatiei din grupul de la Visegrad, Polonia, a trecut de la regimul comunist la cel de acum fara sa recurga la scenarii revolutionare violente, cu morti si raniti, ca la noi. Ungaria la fel . Numai in Praga a avut loc o asa-zisa "revolutie de catifea", soldata cu o singura victima.

In estul continentului euroasiatic, China si-a inceput tranzitia la economia de piata din 1979, cu rezultatele spectaculare pe care le stim cu totii. China a devenit in 30 de ani a doua economie a lumii, tranzitia chineza avand loc fara mari convulsiuni sociale, fara "revolutie" si fara sa renunte la comunism.

Dupa aproape 30 de ani de "tranzitie originala", Romania este - cu exceptia Bulgariei - cel mai sarac stat al UE, guvernat prost de retelele securiste si comuniste de odinioara, care odata cu trecerea timpului au ajuns mai corupte, mai agresive si mai numerose decat la inceputul tranzitiei.

Lustratia nu a avut loc, deconspirarea securitatii nu a fost insotita - ca in fosta RDG sau Polonia - de masuri punitive de ordin financiar gen reducerea pensiilor celor care au deservit sinistra institutie, dimpotriva. Romania plateste , in mod paradoxal, " pensii speciale " de mii de euro lunar sefilor institutiilor de forta, sau fostilor securisti, multi ajunsi generali sau prosperi "oameni de afaceri".

Toate acestea se petrec in pofida faptului ca prin comparatie cu colegii lor din tarile Visegrad, comunistii si securistii romani au facut un iad din viata romanilor inainte de 1989 si un adevarat cosmar in prezent.

Aderarea la NATO sau UE nu face decat sa cosmetizeze esecul pe toate planurile al societatii romanesti, oferind o supapa de siguranta regimului politic post-decembrist, deoarece milioane de romani sunt fortati sa plece la munca in strainatate. Din pacate, nota de plata pentru situatia creata nu o platesc la noi cei responsabili, ci victimele lor , cel putin deocamdata .