BAZELE INTELECTUALE UTOPICE ( SI FRAUDULOASE) ALE MODERNITATII

Pentru marea majoritate a cercetatorilor din stiintele sociale este un loc comun faptul ca mostenirea intelectuala a modernitatii este dominata de operele lui Adam Smith (1723-1790) si Karl Marx ( 1818-1883), " Avutia Natiunilor "  si "Capitalul". Primul a devenit in ultimele decenii ale secolului trecut sfantul patron al dreptei politice internationale, cel de-al doilea a ramas idolul stangii muncitoresti mondiale. Chiar si in prezent, reprezentantii dreptei republicane din Statele Unite inaugureaza busturi ale lui Adam Smith pe unde pot si se afiseaza purtand cravate cu chipul acestuia, in timp ce presa de stanga ridica in slavi clarviziunea lui Marx in privinta racilelor capitalismului si republica noi editii ale "Capitalului" ...

Din nefericire, ambii ganditori au lasat posteritatii doua conceptii utopice despre societate si modul acesteia de functionare . Atat pentru Smith, cat si pentru Marx, factorul determinant in functionarea si evolutia societatilor umane este strict cel economic . Smith a redus legaturile dintre membrii colectivitatilor la simple raporturi comerciale, guvernate de legile impersonale ale pietei si de celebra " mana nevazuta" . Pentru Marx, suprastructura societatilor este determinata de raportul existent la un moment dat intre fortele de productie  si relatiile de productie. 

Despre Marx si originea criticii capitalismului in opera acestuia am discutat intr-un post anterior. (" Marx, Engels si Buret") . Mai putin cunoscut este faptul ca si Adam Smith a fost acuzat de contemporanii sai ca a preluat multe din ideile sale fundamentale de la economistul francez  Pierre Le Pesant de Boisguilbert ( 1646-1714) . Autorul francez este creditat de cercetatorul Serge Latouche cu meritul de a fi elaborat " prima forma consistenta a teoriei si doctrinei economice liberale" ( Serge Latouche, "L'invention de l'économie", p. 154) . Boisguilbert are deci meritul incontestabil de a fi primul ganditor care " afirma ca comportamentul egoist si maximizator al agentilor economici conduce la echilibrul si bunastarea tuturor  prin simplul joc al fortelor pietei"  (Serge Latuoche, p. 157). Smith va merge mai departe, facand din aceasta ideea centrala a operei sale.  Pentru acesta " piata constituie o lege regulatoare a vietii sociale, nefiind nevoie de interventia legiuitorului". ( Pierre Rosanvallon, "Le capitalisme utopique", p. 46).

Pentru cei care mai au dubii in privinta influentei covarsitoare a lui Boisguilbert asupra lui Adam Smith o sa redau insa un citat semnificativ din opera celui dintai :

" Tot comertul din lume, atat en-gros cat si cel cu amanuntul, chiar si agricultura, nu sunt guvernate decat de interesul intreprinzatorilor , care nu s-au gandit niciodata sa faca un serviciu sau  sa ii oblige cu ceva pe cei cu care fac comert  ;  si carciumarul care vinde vin calatorilor n-a avut niciodata intentia sa le fie util, nici calatorii nu fac voiajul pana la carciuma de grija proviziilor care le-ar putea pierde carciumarul. Este tocmai aceasta utilitate reciproca care fac armonia lumii si  sustine statele  ; fiecare se gandeste la propriul interes in cel mai inalt grad  si cu cea mai mare usurinta de care este in stare. "  (  Boisguilbert, "Factum de la France", 1705, in "Oeuvres completes"  , INED, 1966, pp. 748-749).

Iata insa cum a "transformat" Adam Smith in opera sa citatul de mai sus, care a devenit ulterior  o maxima cunoscuta in intreaga lume  :

"  Noi nu datoram cina noastra bunavointei macelarului, berarului sau brutarului, ci atentiei acordate de acestia interesului propriu "   ( " It is not from the benevolence of the butcher, the brewer or the baker that we expect our dinner, but from their regard to their  own interest"  (Adam Smith, The Wealth of Nations )

Nu in ultimul rand, teoria lui Smith potrivit careia adevarata avutie a natiunilor este munca provine tot din opera lui Boisguilbert, care combate ideea falsa a mercantilistilor potrivit careia aurul si argintul sau intinderea unui stat ii confera acestuia bogatia si puterea ( Boisguilbert, "Dissertation sur la nature des richesses, de l'argent et des tributs, (...) 1707) . Pornind de la ideile lui Boisguilbert, Smith a elaborat si cunoscuta sa teorie a valorii-munca, care a fost ulterior preluata de Marx.

De acelasi "tratament" a avut parte si istoricul si economistul scotian James Steuart (1713-1780), contemporanul lui Adam Smith si buna cunostinta a acestuia. In 1767, Steuart a publicat un tratat de economie , considerat de specialisti ca fiind primul tratat sistematic de economie politica. Noua ani mai tarziu, cand Smith si-a publicat "Avutia Natiunilor", acesta nu face nicio mentiune referitoare la lucrarea lui Steuart, deoarece "nu avea obiceiul  sa fie generos cu predecesorii sai, incusiv cu cei din a caror opere s-a inspirat, nici sa le citeze operele"  ( Gilles Dostaler, " James Steuart, "Le Combat perdu contre Adam Smith", Alternatives Economiques no 291, 2010). 

 Diferenta dintre conceptiile celor doi privind interventia statului in economie este una fundamentala, fiind deplin relevanta si in zilele noastre.  Astfel, in timp ce Smith era total impotriva  - o atitudine impartasita in prezent de economistii ortodocsi neoliberali - Steuart nu credea in capacitatea de autoreglare a pietelor si era partizanul interventiei energice a statului in economie , anticipandu-l astfel pe Keynes. Pentru a contracara teoriile lui Steuart, Smith a evitat asadar cu buna stiinta sa il citeze in cartea lui , asa cum aflam dintr-o scrisoare a acestuia din 1772  adresata deputatului William Pulteney ;

" Am aceiasi opinie cu dumneavoastra despre cartea lui James Steuart.  Fara sa il mentionez macar o singura data, ma felicit  in privinta faptului ca fiecare fals principiu din cartea lui este combatut net si cu claritate in cartea mea" . ( Gilles Dostaler, " Le Combat ..." , p. 76)

 Inchei aici cu un citat din lucrarea lui Pierre Rosanvallon, care exprima o realitate amara, si anume aceea ca marii ganditori ai epocii moderne s-au pretat fara scrupule la preluarea fara atribuire a multora din ideile care  au stat la baza operelor lor, creind in acest fel un precedent pe cat de nefericit, pe atat de periculos :

"  Boisguilbert este prima veriga din acest lant savant  care s-a format succesiv, pana in zilele noastre, prin nume ilustre cum sunt cele ale lui Quesnay, Smith, J.B. Say, Ricardo sau Rossi. Se stie chiar ca  Smith a fost acuzat de mai multi dintre contemporanii sai  ca s-a "imprumutat" deseori de la Boisguilbert, fara sa-l citeze  vreodata" (  Pierre Rosanvallon, "Boisguilbert et la gènese de l'Etat  moderne" revista Esprit, p. 37 )