MRU si guvernantii bolsevici

Marturisesc ca nu mai urmaresc de o buna bucata de vreme evenimentele care agita viata politica din Romania. Totusi, recenta demonstratie din Piata Victoriei, aceea de contestarea modificarilor aduse codului penal, mi-a retinut atentia.

Prezent la adunare, Mihai Razvan Ungureanu i-a calificat drept « bolsevici » pe actualii guvernanti. Afirmatia a starnit oprobiul unor observatori dinafara. MRU, fost produs de marca al dictaturii Ceausescu , ajuns stalp de nadejde al crypto-dictaturii Basescu, s-a referit de fapt la originea PSD, fondat si refondat de Ion Iliescu . Venit la putere pe calea unei lovituri de stat in 1989, care aminteste prin tacticile folosite pe cele ale regimului bolsevic, regimul Iliescu mai deranjeaza inca o parte a « fostilor » din vremea dictaturii Ceausescu. Aceasta este cred semnificatia acuzatiei de bolsevism lansata recent de MRU la adresa actualilor guvernanti.

Spre marea mea parere de rau, mostenitorii regimului politic instituit de Iliescu au trecut de fapt cu arme si bagaje de partea capitalismului « victorios » . Incepand cu anii 1990, liderii « noii stangi » (Blair, Clinton,Schroeder) si-au abandonat in schimbul unor compensatii banesti importante electoratul traditional si au ajuns, impreuna cu verzii, la remorca celor pe care ar fi trebuit sa ii combata, daca nu chiar sa ii contracareze.

Pastrarea privilegiilor de clasa si a monopolului politic i-a determinat pe guvernantii englezi ai secolului XVIII sa acorde, intre 1795 si 1834, ajutoare banesti celor cu salarii insuficiente . Un guvernant al vremii a caracterizat acest acord de la Speenhamland drept o « asigurare impotriva revolutiei », care cuprinsese in acea perioada tot continentul european. Odata revolutia terminata si Napoleon infrant, stimulentele banesti au fost retrase . Drept urmare, situatia economica a muncitorilor si saracilor englezi s-a inrautatzit semnificativ.

Intre 1945 si 1989, ca urmare a ravagiilor provocate de criza din 1930, a distrugerilor datorate celui de-al doilea razboi mondial si a pericolului extinderii comunismului, politicienii vremii au decis sa realizeze un compromis ( axat pe ideile lui Keynes) intre patronat si miscarea de stanga. Obiectivul a fost salvarea capitalismului prin eliminarea efectelor negative ale economiei bazata pe initiativa privata, cum ar fi crizele financiare,economice sau somajul involuntar. Astfel, muncitorii vestici au obtinut mariri substantiale de salarii, ajutoare de somaj, pensii decente si alta masuri de protectie sociala fara egal in istoria miscarii muncitoresti. Odata cu prabusirea comunismului sovietic insa si cu neutralizarea celui chinez, compromisul keynesian a fost abandonat, in locul acestuia fiind adoptat un program de « liberalism pe paine » : privatizari masive, reduceri salariale, concedierea functionarilor statului, somaj masiv , crize financiare,stagnare economica si mai nou erodarea soliditatii finaciare a majoritatii statelor vestice, in frunte cu SUA.

La ora actuala, putine sunt tarile in care miscarea sindicala sa nu fi fost subminata iar reprezentantii politici ai stangii sa mai reprezinte inca interesele claselor salariale. Asa a fost posibil ca partea din PIB-ul global care revine de regula salariatilor sa se diminueze de la 70 la suta (proportie ramasa constanta intre 1945 si 1980)la aproximativ 60 la suta in prezent, in timp ce partea alocata profiturilor a crescut corespunzator . (The Economist) In conditiile actuale, o noua amenintare revolutionara globala s-ar putea dovedi salutara pentru recastigarea drepturilor pierdute …