Criza de la noi este parte a crizei generale a neoliberalismului. Declansata in 2007 si amplificata artificial de speculantii valutari newyorkezi, ea ne afecteaza insa mai mult decat pe cetatenii din Cehia, Polonia sau chiar Ungaria.
La inceputul noului mileniu, cu sprijin american, au aparut in petrol, imobiliare si alte domenii, marii miliardari actuali. Pentru a plati impozite cat mai mici, alesii finantati de acestia au introdus impozitul unic de 16 %. Ministrul liberal care a introdus noul impozit, Ionut Popescu, si-a exprimat indoiala ca nivelul acesta scazut va fi suficient pentru acoperirea tuturor cheltuielilor bugetare. Un impozit de 20 % ar fi fost mai adecvat pentru finantarea maririlor de pensii si salarii din anii 2005-2007 si pentru organizarea unui sistem de protectie sociala european. Ministrul a fost inlocuit, iar noi ne confruntam astazi (din nou !) cu spectrul reducerilor salariale si cu un deficit bugetar de 9 %.
Reducerea drastica a impozitelor este o prevedere-cheie a teoriei economice neoliberale si a asa-numitului "consens Washington". In ultimele trei decenii, corifeii neoliberalismului au pretins ca prin reducerea impozitului pe profit, sectorul privat ramane cu mai multi bani disponibili pentru investitii, garantand cresterea economica. Din pacate, excesul de bani astfel generat a fost canalizat in speculatii bursiere, care au condus la criza financiara din 2007, cea economica din 2008 si criza resurselor bugetare actuala. Pe continentul nostru, consensul Washington si-a pierdut admiratorii, impozitele se maresc treptat peste tot, iar investitiile de anvergura devin din nou apanajul guvernelor.
Iesirea Romaniei din criza actuala va fi mai problematica decat in trecut, deoarece guvernantilor nostri nu le pasa daca reusim sau nu sa absorbim fondurile europene cu care ne-am putea relansa economic. Oamenii de la putere si-au facut plinul, au un nivel de trai infloritor - de ce sa le mai pese de someri, de pensionari sau de bugetari ? Ca doar n-or fi ei "fraierii"...
