Dezastrul economic din Rusia anilor 1990

 Acest post a fost publicat initial pe FB in 2014 si contine comentariile nobelistului Joseph Stiglitz privind rezultatele tragice ale privatizarilor din Rusia anilor '90. Din partea rusa, unul dintre arhitectii politicii de privatizare esuate a fost Anatoly Chubais. Din partea americana, responsabil cu politicile FMI de privatizare din Rusia a fost economistul Jeffrey Sachs.

FMI SI RUSIA . Unul dintre cele mai mari insuccese ale politicilor sale neoliberale a inregistrat la sfarsitul anilor '90 FMI in Rusia . Spre deosebire de China sau Polonia, tranzitia Rusiei s-a facut pe calea terapiei de soc recomandata de expertii FMI .

Liberalizarea brusca a preturilor, privatizarea fortata si masurile de macrostabilizare aberante aplicate in Rusia la cererea FMI, in schimbul imprumuturilor acordate, au distrus  practic economia rusa :

" PIB-ul Rusiei nu a incetat sa scada de la an la an. S-a prevazut o mica recesiune de tranzitie, ea a durat mai mult de zece ani. Fondul [monetar] nu mai era de vazut pe nicaieri . DEVASTAREA - RECULUL PIB-ULUI - A FOST SUPERIOARA CELEI SUFERITE DE RUSIA IN AL DOILEA RAZBOI MONDIAL [sublinierea mea] . Din 1940 pana in 1946 , productia industriala a Uniunii Sovietice s-a diminuat cu 24 % . Din 1990 pana in 1999, productia industriala rusa a scazut cu mai mult de 60 % , in timp ce PIB-ul a scazut cu 54 % . (...) Septelul s-a diminuat la jumatate,  investitiile in industriile prelucratoare au incetat ." ( J. E Stiglitz, La Grande Désillusion ) .

Putin a preluat de la Yeltsin si oligarhii lui ( puternic sustinut de FMI si de administratia Clinton) economia rusa in situatia de mai sus . Astazi, populatia rusa este convinsa ca politicile FMI au fost rezultatul unui complot occidental vizand distrugerea Rusiei . Dintr-o tara industriala, Rusia a devenit in urma aplicarii recomandarilor Fondului o tara exportatoare de energie si materii prime , unde saracia a explodat de la 2 % , cat era pe timpul comunismului, la 24 % , si unde clasa de mijloc a fost distrusa economic .

 Reactia rusilor la extinderea NATO si UE in zona se datoreste deci mai putin reaparitiei unei mentalitati imperiale la Kremlin,  ea fiind  de fapt rezultatul experientelor dezastruoase avute de Rusia  cu occidentalii in anii 90 .

CINE DETINE PUTEREA REALA LA KIEV ?

  Dupa toate aparentele, nici Zelensky, nici guvernul sau parlamentul si in niciun caz armata nu sunt cei mai importanti actori ucraineni. Asta pentru ca din 2014 incoace, Ucraina este condusa de facto de bandele neo-naziste in frunte cu renumitul batalion Azov.

Aceste bande "sprijina" politia si armata, mult prea slabe pentru a face ordine in tara sau pentru a lupta cu rusofonii din Donbas. Azov este, spre exemplu, cel care se ocupa de apararea orasului Mariupol, consecintele fiind de-a dreptul tragice.

Neo-nazistii ucraineni au un sprijin puternic in Washington printre neoconservatorii americani. Le spun neoconservatori pentru ca asta este eticheta pe care si-o pun ei, nu pentru ca asta sunt. In realitate, eticheta de crypto-nazisti americani li s-ar potrivi mult mai bine si ar fi mult mai adecvata ideologiei pe care o reprezinta international ( " USA uber Alles" ). Din cauza ca multi dintre acesti neoconservatori sunt de origine evreiasca, insa, le vine foarte greu chiar si observatorilor avizati sa le spuna pe numele adevarat.

Trebuie sa recunosc insa ca spre deosebire de Hitler - care nu a reusit sa impuna in Romania pe legionari la putere decat pentru o perioada de cinci luni, intre septembrie 1940 si ianuarie 1941 - neoconservatorii americani au avut mai mult succes decat acesta in Ucraina. Este drept, armata Romaniei era la acea vreme mult mai bine organizata si condusa decat armata ucraineana de astazi, ceea ce i-a permis lui Antonescu sa ii inlature pe legionari din guvern si sa ii trimita in lagare germane.

Neoconservatorii americani au mostenit o Europa care a devenit dupa 1945 din punct de vedere politic ( via UE ) si militar ( via NATO ) dependenta de SUA. Dusmanul a ramas acelasi : URSS in perioada razboiului rece, Rusia in prezent. Diferenta consta in schimbarea strategiei aliantei dupa 2001, cand NATO a trecut de la defensiva la ofensiva si a incercuit practic Rusia cu tari membre NATO. Este evident astazi ca Ucraina are un rol strategic esential in cruciada NATO impotriva Rusiei, pe care incearca , ca si Hitler in anii 1940, sa o distruga.

Astfel, acoalitii lor neo-nazisti de la Kiev au infiltrat in ultimii 8 ani toate institutiile statului, de la parlament la guvern, politie si forte armate, ei fiind in realitate aceia care se opun cu indarjire capitularii sau incheierii pacii cu Rusia. Pentru a-si atinge obiectivele, acestia l-au amenintat cu moartea si pe Zelensky, in cazul in care indrazneste sa cedeze rusilor. Faptul nu il scuza pe Zelensky, dar explica atitudinea lui si lipsa de progres in negocierile de pace care au loc. Neo-nazistii ucraineni par sa indeplineasca ordinele neoconservatorilor americani, ori cel putin asa sustine profesorul belgian de relatii internationale Paul Delmotte.

FEMEILE SI RAZBOIUL

Madeleine Albright este si in prezent modelul pe care il emuleaza femeile care ajung in pozitii de top in politica externa a statelor anglo-saxone. Dar iata cum comenta in Wall Street Journal fostul ei mentor de la Georgetown, Peter Krogh, performantele acesteia: "Nu imi amintesc de o alta perioada in care politica noastra externa sa se fi aflat in grija unei persoane mai putin competente".

Foarte putine femei din lume inteleg exact cum s-a ajuns la interventia rusa din Ucraina si cine poarta responsabilitatea ultima pentru declansarea acesteia.

Daca privim lucrurile superficial - asa cum obisnuiesc majoritatea femeilor sa o faca - razboiul din Ucraina a fost declansat de Vladimir Putin, care nu a avut altceva mai bun de facut la Kremlin.

In realitate, artizanii multor razboaie din ultimii 30 de ani au fost femei. Totul a inceput in anii 90 cu Madeleine Albright, prima femeie ajunsa secretar de stat in SUA. La vremea respectiva, se dezintegra Yugoslavia. Albright a decis sa incalce legislatia internationala si a ordonat in 1999 bombardarea Serbiei de catre NATO.

Madeleine Albright a inaugurat moda de a profita financiar de pe urma functiei avute in departamentul de stat american. Astfel, in 2012 firma ei de investitii, Albright Capital Management, a incercat sa cumpere 70 la suta din actiunile firmei de stat Kosovo Telekom, dar vanzarea pachetului majoritar a fost, fireste, blocata de Serbia. Mai norocoasa decat ea, Hilary Clinton a acceptat suma de 29 de milioane de dolari drept "contributie" pentru Fundatia Clinton de la oligarhul ucrainean Viktor Pinchuk, ginerele fostului presedinte ucrainean Leonid Kuchma.

Aceeasi Madeleine Albright a facut lobby in favoarea declansarii razboiului din Irak. Ea a incercat sa il convinga pe noul secretar de stat, generalul Colin Powell - care nu ar fi dorit o interventie militara impotriva lui Saddam - ca degeaba are SUA cea mai puternica armata, daca nu o foloseste impotriva unor dusmani reali sau imaginari.

In galeria femeilor cu un rol nefast in declansarea unor conflicte trebuie neaparat sa o includem pe Condolezza Rice, consiliera de securitate a SUA. Aceasta a decis cu ocazia unei reuniuni NATO din 2008 de la Bucuresti sa includa in comunicatul final prevederea posibilei aderari a Georgiei si Ucrainei la NATO, in pofida faptului ca William Burns, actualul director al CIA si fost ambasador in Rusia , a sfatuit-o sa nu faca asta. Ce a urmat stim : in august 2008 a avut loc un mic razboi intre Rusia si Georgia, declansat de fostul presedinte Shakashvili...

A doua secretara de stat SUA, Hilary Clinton, impreuna cu Samantha Power si Susan Rice, l-au presat pe Barack Obama sa autorizeze in 2011 bombardarea Libiei, impotriva retinerilor exprimate de Robert Gates, secretarul american al apararii, cu rezultatele tragice care se cunosc.

Mai aproape de evenimentele actuale, in 2014 tot o femeie, Victoria Nuland, a fost responsabila cu declansarea " revolutiei" din piata Maidan din Kiev, care a avut cele mai funeste consecinte pentru ucraineni, inclusiv interventia de acum a armatei ruse in Ucraina.

Mai pot fi incluse in aceeasi galerie a femeilor funeste ale vestului Liz Truss, ministru de externe al Marii Britanii, care de la declansarea razboiului din Ucraina nu a pierdut nicio ocazie sa puna gaz pe foc prin declaratiile ei si sa invite mercenari din lumea anglo-saxona sa lupte impotriva rusilor in Ucraina.

Ascensiunea politica a femeilor din ultimii 30 de ani din lumea anglo-saxona a avut in cele mai multe cazuri urmari catastrofale pentru pacea lumii , oricat de mult ar incerca feministele zilelor noastre sa ii blameze acum pe barbati pentru asta.

Barbatii de stat vestici dar si Putin nu fac asadar altceva decat sa stinga focurile conflictelor declansate initial de un numar mic de femei ajunse in lumea anglo-saxona in posturi de mare responsabilitate, dar pentru care este clar ca nu aveau si nu au competentele necesare pentru a-si indeplini onorabil obligatiile de serviciu.

Indiferent de cine le-au impins sa o faca, nu putem sa nu constatam ca ascensiunea femeilor mai sus-mentionate a provocat tragedii si ca ele s-au dovedit incomparabil mai belicoase si mai nesabuite decat barbatii care au ocupat inaintea lor asemenea pozitii. Faptul acesta trebuie sa dea de gandit tuturor celor care si-au ales ca obiectiv sa promoveze femei in posturi de conducere din politica si birocratia statelor vestice.

Pana una-alta , barbatii sunt aceia care platesc oalele sparte si mor cu miile in Ucraina, incercand sa repare erorile unor asemenea femei de stat, nu atat femeile sau copiii, care emigreaza spre locuri sigure in UE sau SUA.

CRUCIADELE NEOCONSERVATORILOR AMERICANI SI RAZBOIUL DIN UCRAINA

 A existat o scurta perioada din istoria recenta a vestului cand economiile si societatile care il compun, mai ales SUA ,nu au cunoscut crize sau probleme majore. Sociologii au denumit perioada, care a durat din 1945 cam pana prin 1975, "epoca de aur a capitalismului".

In domeniul relatiilor internationale a fost in respectiva perioada liniste si pace in Europa. Sigur, au existat razboaie in Coreea sau Vietnam, dar ele erau departe si nu au pus niciun moment in primejdie pacea globala. Bogatii vestului aveau ciocul mic , nu cereau ca cei de astazi reduceri de taxe si nu promovau asasinarea liderilor unor state inarmate nuclear ca Rusia, cum a decis recent sa faca patronul FB. Dimpotriva, plateau taxe de pana la 80% din profituri si nu aveau o influenta majora asupra conducerii politice a statelor.

Politica externa vestica era in mare masura decisa tinand seama de recomandarile unor specialisti recunoscuti in domeniu, ca George Kennan sau Henry Kissinger, care a fost initial profesor de relatii internationale la Harvard.

Dupa 1975, a inceput procesul de decadere a vestului, evident in economie (stagflatie ) societate (revolutia sexuala ) sau politica. Acest proces a cunoscut in anii 90 o pauza in care performantele economice din vest s-au imbunatatit, pana prin 2008 , anul declansarii crizei financiare globale.

Sfarsitul anilor 90 a marcat si sfarsitul pacii mostenite din vremea razboiului rece. NATO s-a extins in centrul Europei si a atacat Serbia, careia i-a distrus infrastructura dupa 72 de zile de bombardamente aeriene.

Secolul XXI a inaugurat unipolarismul american, promovat de un grup restrans de neoconservatori, care au monopolizat politica externa americana din ultimii 20 de ani. Cvasi-totalitatea membrilor grupului sunt paraleli cu relatiile internationale, dar sunt promotorii agresivi ai democratiei liberale, un tip de democratie expirat, care a fost initial specific numai in statele vestice. Multe alte state democratice au optat intre timp pentru modelul democratiei electorale, in care primeaza nu interesele unor minoritati, ci acelea ale majoritatii electorilor.

Dupa ce au marginalizat majoritatea expertilor in relatii internationale - precum George Kennan, Stephen Walt, John Mearsheimer, etc - neoconservatorii au declansat si un numar mare de razboaie sau revolutii in Orientul Mijlociu ( Afghanistan, Irak,Siria ) , Africa ( Libia si revolutiile arabe din 2011din Tunisia, Egipt) sau Europa ( revolutiile colorate din Ucraina si Georgia sau Kyrghystan din 2004 si Maidanul in 2014), menite sa " democratizeze" in sensul liberal societatile respective. Din nefericire pentru ideologii neoconservatori , niciuna din societatile vizate de cruciadele pro-democratizare nu s-au transformat in state stabile, prospere sau democratice. In schimb, neoconservatorii au bulversat grav domeniul relatiilor dintre state, fapt care a condus in final la actualul razboi din Ucraina.( Cam acelasi lucru s-a mai intamplat in Europa in secolul XIX, cand sfarsitul razboaielor napoleoniene a generat o reactie conservatoare pan-europeana impotriva ideilor revolutiei franceze ).

Ajunsa recent in pragul razboiului nuclear, SUA va trebui sa decida cat mai rapid daca neoconservatorii si modelul de democratie liberala pe care se tot chinuie sa il exporte global merita riscul unei confruntari nucleare cu state ca Rusia sau China, sau daca nu este mai logic si mai normal sa ii scoata rapid pe cei responsabili mai devreme la pensie si sa revina la abordarea realista a relatiilor dintre state in politica lor externa.

NATO : "DAI IN MINE, DAI IN TINE, DAI IN FABRICI SI UZINE"

Dai in mine, dai in tine... asa mergea treaba in timpul comunismului, daca aveai curajul sa critici partidul.

Asa merg lucrurile si acum, daca critica cineva - cum am facut-o si eu din 2008 incoace -expansiunea NATO in estul Europei. Sau politica SUA din Ucraina incepand cu Maidan. Sau lipsa de intelegere in vest a imperativelor de securitate ale Rusiei.

Mai grav, sa sustii , cum am facut eu ,ca din 2003 incoace NATO este cea mai serioasa amenintare la adresa pacii mondiale este echivalent cu fluieratul in biserica sau chiar mai rau...

Tin sa amintesc tuturor celor interesati ca sunt titularul unei diplome de master II in GEOPOLITICA SI RELATII INTERNATIONALE de la Sciences Po din Toulouse , promotia 2011. Cu alte cuvinte, eu nu fac decat sa imi exprim opiniile profesionale pe marginea unor evenimente internationale, cel mai important in prezent fiind razboiul din Ucraina.

Din nefericire, au existat cativa " prieteni " de pe Facebook care fie m-au acuzat ca fac jocul lui Putin, fie ca sunt pro-rus sau anti nu-stiu-cine, fie - ca un polonez care a fost "friend" pe zidul meu ani de zile - ca sunt agent FSB, nici mai mult, nici mai putin !

Pai daca eu sunt agent rus, sau FSB, sau altcuiva, pai haideti sa il investigam post-mortem si pe Nicolae Titulescu, care in plina campanie anti-sovietica din intreg vestul, si-a vazut de obligatia lui de diplomat roman si de interesul national si a semnat cu regimul sovietic pactul Titulescu-Litvinov. Nu o fi fost cumva agent KGB ?

Pe vremea lui Titulescu, insa, Romania a avut o politica externa cu adevarat independenta, CIA si mentalitati de razboi rece nu au existat , iar diplomatii erau lasati sa isi faca meseria, fiind si bine calificati.