FEMEILE SI RAZBOIUL

Madeleine Albright este si in prezent modelul pe care il emuleaza femeile care ajung in pozitii de top in politica externa a statelor anglo-saxone. Dar iata cum comenta in Wall Street Journal fostul ei mentor de la Georgetown, Peter Krogh, performantele acesteia: "Nu imi amintesc de o alta perioada in care politica noastra externa sa se fi aflat in grija unei persoane mai putin competente".

Foarte putine femei din lume inteleg exact cum s-a ajuns la interventia rusa din Ucraina si cine poarta responsabilitatea ultima pentru declansarea acesteia.

Daca privim lucrurile superficial - asa cum obisnuiesc majoritatea femeilor sa o faca - razboiul din Ucraina a fost declansat de Vladimir Putin, care nu a avut altceva mai bun de facut la Kremlin.

In realitate, artizanii multor razboaie din ultimii 30 de ani au fost femei. Totul a inceput in anii 90 cu Madeleine Albright, prima femeie ajunsa secretar de stat in SUA. La vremea respectiva, se dezintegra Yugoslavia. Albright a decis sa incalce legislatia internationala si a ordonat in 1999 bombardarea Serbiei de catre NATO.

Madeleine Albright a inaugurat moda de a profita financiar de pe urma functiei avute in departamentul de stat american. Astfel, in 2012 firma ei de investitii, Albright Capital Management, a incercat sa cumpere 70 la suta din actiunile firmei de stat Kosovo Telekom, dar vanzarea pachetului majoritar a fost, fireste, blocata de Serbia. Mai norocoasa decat ea, Hilary Clinton a acceptat suma de 29 de milioane de dolari drept "contributie" pentru Fundatia Clinton de la oligarhul ucrainean Viktor Pinchuk, ginerele fostului presedinte ucrainean Leonid Kuchma.

Aceeasi Madeleine Albright a facut lobby in favoarea declansarii razboiului din Irak. Ea a incercat sa il convinga pe noul secretar de stat, generalul Colin Powell - care nu ar fi dorit o interventie militara impotriva lui Saddam - ca degeaba are SUA cea mai puternica armata, daca nu o foloseste impotriva unor dusmani reali sau imaginari.

In galeria femeilor cu un rol nefast in declansarea unor conflicte trebuie neaparat sa o includem pe Condolezza Rice, consiliera de securitate a SUA. Aceasta a decis cu ocazia unei reuniuni NATO din 2008 de la Bucuresti sa includa in comunicatul final prevederea posibilei aderari a Georgiei si Ucrainei la NATO, in pofida faptului ca William Burns, actualul director al CIA si fost ambasador in Rusia , a sfatuit-o sa nu faca asta. Ce a urmat stim : in august 2008 a avut loc un mic razboi intre Rusia si Georgia, declansat de fostul presedinte Shakashvili...

A doua secretara de stat SUA, Hilary Clinton, impreuna cu Samantha Power si Susan Rice, l-au presat pe Barack Obama sa autorizeze in 2011 bombardarea Libiei, impotriva retinerilor exprimate de Robert Gates, secretarul american al apararii, cu rezultatele tragice care se cunosc.

Mai aproape de evenimentele actuale, in 2014 tot o femeie, Victoria Nuland, a fost responsabila cu declansarea " revolutiei" din piata Maidan din Kiev, care a avut cele mai funeste consecinte pentru ucraineni, inclusiv interventia de acum a armatei ruse in Ucraina.

Mai pot fi incluse in aceeasi galerie a femeilor funeste ale vestului Liz Truss, ministru de externe al Marii Britanii, care de la declansarea razboiului din Ucraina nu a pierdut nicio ocazie sa puna gaz pe foc prin declaratiile ei si sa invite mercenari din lumea anglo-saxona sa lupte impotriva rusilor in Ucraina.

Ascensiunea politica a femeilor din ultimii 30 de ani din lumea anglo-saxona a avut in cele mai multe cazuri urmari catastrofale pentru pacea lumii , oricat de mult ar incerca feministele zilelor noastre sa ii blameze acum pe barbati pentru asta.

Barbatii de stat vestici dar si Putin nu fac asadar altceva decat sa stinga focurile conflictelor declansate initial de un numar mic de femei ajunse in lumea anglo-saxona in posturi de mare responsabilitate, dar pentru care este clar ca nu aveau si nu au competentele necesare pentru a-si indeplini onorabil obligatiile de serviciu.

Indiferent de cine le-au impins sa o faca, nu putem sa nu constatam ca ascensiunea femeilor mai sus-mentionate a provocat tragedii si ca ele s-au dovedit incomparabil mai belicoase si mai nesabuite decat barbatii care au ocupat inaintea lor asemenea pozitii. Faptul acesta trebuie sa dea de gandit tuturor celor care si-au ales ca obiectiv sa promoveze femei in posturi de conducere din politica si birocratia statelor vestice.

Pana una-alta , barbatii sunt aceia care platesc oalele sparte si mor cu miile in Ucraina, incercand sa repare erorile unor asemenea femei de stat, nu atat femeile sau copiii, care emigreaza spre locuri sigure in UE sau SUA.