DIPLOMATIA SUA SI SFERELE DE INFLUENTA

 Diplomatia americana refuza sa accepte astazi existenta sferelor de influenta. Atat Hillary Clinton, cat si Blinken au afirmat fara echivoc ca sferele de influenta apartin trecutului, desi pacea de 50 de ani care a caracterizat perioada razboiului rece s-a bazat pe existenta a doua sfere de influenta, una americana, cealalta sovietica.

SUA a practicat constant o politica externa bazata pe sfere de influenta inca de la adoptarea doctrinei Monroe din 1823, intregita in 1904 de Roosevelt corollary. Astfel, SUA isi rezerva calitatea de politist regional al emisferei vestice si dreptul de a interveni militar in afacerile interne ale oricarui stat din America de Sud sau Centrala.

Ipocrizia diplomatiei americane si a reprezentantilor sai actuali este lipsita de pragmatism si poate conduce la serioase conflicte militare, care pot fi evitate prin simpla recunoastere a faptului ca exista si alte mari natiuni ale lumii, cum sunt Rusia sau China, care au interese geostrategice majore de aparat in imediata lor vecinatate.

INVENTAREA SOCIOLOGIEI, MAI BENEFICA DECAT CEA A ECONOMIEI

O soarta mai buna au cunoscut salariatii si saracii din Anglia si din restul Europei dupa aparitia doctrinei pozitiviste a lui Auguste Comte (1798 -1857) si dupa “inventarea” sociologiei. Anchetele de teren si filosofia pozitivista ale lui Compte au inspirat  la sfarsitul secolului XIX doi oameni de afaceri britanici altruisti, Charles Booth si Seebohm Rowntree, care au pus bazele sociologiei britanice.

Cei doi au platit din propriul buzunar anchete sociologice asupra fenomenului saraciei din Londra si York. Ancheta sponsorizata de Booth a descoperit ca, la sfarsitul secolului XIX, 30.7 la suta din populatia regiunii londoneze traia inca in saracie (potrivit unui studiu al Bancii Mondiale, proportia saracilor din Europa de vest la inceputul secolului XIX era de aproximativ 84 la suta). Ancheta lui Rowntree dadea o proportie asemanatoare pentru Yorkshire si stabilea un prag sociologic al saraciei. 

Impreuna, anchetele si actiunile de lobby ale celor doi au determinat guvernul britanic sa introduca, incepand cu 1909, un sistem de asigurari sociale si de pensii. In 1909, raportul Comisiei regale asupra Legii Saracilor (Majority report) s-a bazat pe concluziile rezultate din anchetele sociologice sponsorizate de Charles Booth. Rowntree - patronul unei fabrici de ciocolata - a introdus in firma sa ziua de lucru de 8 ore, saptamana de lucru de 5 zile si a marit salariile angajatilor sai. Nici Booth, nici Rowntree insa nu au cochetat cu socialismul, amandoi reformatori fiind suporteri fideli ai liberalismului.

 Este cunoscut deci faptul ca atat Rowntree, cat si de Booth , au fost profund influentati in actiunile lor de filosofia pozitivista a lui Auguste Comte. Altfel spus, parintele sociologiei a avut o influenta benefica asupra contemporanilor sai europeni, clar superioara  influentei nefaste exercitate de fondatorii economiei moderne - Adam Smith si David Ricardo - asupra majoritatii economistilor si a unei bune parti a politicienilor liberali din secolul XIX .

 Se poate asadar afirma cu destula certitudine ca noua stiinta a sociologiei a aparut din nevoia de a contracara efectele negative asupra elitelor intelectuale si politice britanice ale ideilor gresite sau retrograde mostenite de la clasicii stiintei economice.

IDEILE PENIBILE ALE CLASICILOR STIINTEI ECONOMICE

 Spuneam in postul meu anterior despre Smith/Ricardo ca avem colectiv ghinionul sa suportam consecintele unei ideologii economice elaborate de oameni provenind din regiuni periferice si sarace ale Europei. M-am referit, fireste, la Adam Smith si Scotia sa natala, intrata in uniunea britanica in 1707.

Smith l-a influentat profund pe Malthus, care isi exprima in cunoscutul sau eseu despre principiul populatiei revolta sa in privinta indiferentei guvernantilor englezi ai vremii , care au indraznit sa ignore "recomandarile" lansate in " Bogatia Natiunilor" de Adam Smith,, mai ales cele privitoare la sistarea ajutoarelor pentru saraci. (Trebuie mentionat aici ca singurele natiuni care dispuneau de un sistem de asistenta sociala de stat pentru toata populatia erau in secolul XVIII numai Anglia si Olanda. In cazul Angliei , legile de ajutorarea saracilor aveau chiar o vechime de cateva sute de ani .)

Dar iata ce propune Mathus in eseul sau, re-editat de acesta in 1817 :

"Am reflectat indelung asupra legilor engleze privitoare la saraci.(...)

...eu propun sa fie publicata o lege care sa fie refuzata asistenta parohiala ( in Anglia, ajutoarele statului erau distribuite saracilor prin lege prin reteaua parohiilor anglicane) COPIILOR nascuti dintr-un mariaj contractat la mai mult de un an de la publicarea unei asemenea legi, si tuturor copiilor nelegitimi nascuti la doi ani dupa promulgarea aceleasi legi." In 1834, in urma campaniilor impotriva ajutoarelor, Parlamentul a decis sistarea acestora ... 

William Senior, care a redactat textul decretului in cauza a fost si cel dintai profesor de economie , disciplina noua, la Cambridge. Din start, asadar, economistii britanici clasici s-au dovedit ostili salariatilor si saracilor.

Iata cum vedea Adam Smith rezolvarea pentru fluctuatiile pretului graului, care generau destul de frecvent  in perioada respectiva  foamete printre salariati: "Smith ne-a facut sa vedem cu claritate faptul ca tendinta naturala intr-un an de foamete este sa priveze de orice tip de munca un numar mare  de muncitori sau sa-i forteze sa lucreze pentru un salariu redus, din cauza imposibilitatii  pentru patroni de a angaja acelasi numar de oameni la acelasi pret ca inainte .  Marirea salariilor ar duce la cresterea numarului de someri si ar insemna sa previna, cum subliniaza  acest autor ( adica Smith) efectele benefice ale unei perioade de foamete moderata, care tinde sa ii faca pe oameni mai muncitori, mai atenti si mai economi" ( Thomas Malthus, "Essai sur le Principe de la Population", p. 63)

Un alt economist scotian al vremii, Sir James Steuart - care merita pe deplin statutul de co-fondator al stiintei economice - a fost marginalizat cu buna stiinta de Adam Smith. Spre deosebire de acesta, James Steuart a fost un partizan constant al interventiei statului in economie.  Astfel , Steuart nu credea nici in laissez-faire in politica economica, nici in existenta "mainii invizibile" care ar permite auto-reglarea pietelor.  In timpul dezbaterilor privind cresterea pretului graului din vremea sa, Steuart a recomandat interventia statului in vederea stabilizarii preturilor si pentru asigurarea cantitatilor de grau necesare consumului populatiei.  " El a propus o schema de interventie care aminteste de politica agricola comuna (CAP) care a fost adoptata de Comunitatea europeana". ( Gilles Dostaler, "James Steuart, le combat perdu contre Adam Smith", Alternatives économiques, 5/2010 , no. 291 p. 76).

Ideile lui Smith influenteza inca decisiv actiunea politica a unei parti a republicanilor din SUA . Membrii fundatiei Heritage din Washington DC - foarte influenta in perioada administratiilor Reagan si Bush - poarta la ceremonii cravate imprimate cu portretul lui Adam Smith. Fara alte comentarii...

DIPLOMATIA SUA vs COMPLEXUL MiLITAR - INDUSTRIAL

 In zilele noastre, nu diplomatii vin cu solutii pentru rezolvarea tensiunilor dintre state, ci reprezentantii directi sau indirecti ai complexului militar-industrial american, rus sau francez, adica atasatii militari sau sefii de servicii secrete postati prin ambasade. Situatia a aparut dupa 1945 si s-a agravat pe masura ce complexele militar-industriale in cauza au acumulat o influenta crescanda asupra politicienilor.

Fireste, spre deosebire de diplomati, oamenii complexului militar-industrial nu doresc aplanarea conflictelor dintre state ci atatarea acestora, pentru a mentine vanzarile de armament la un nivel cat mai ridicat.

In SUA, reprezentantii politici tipici ai complexului sunt neo-conservatorii, cei mai belicosi dintre americani. Acestia sunt des intalniti in functii importante , ba la Casa Alba, ba la departamentul de stat sau cel al apararii si au o mare influenta in politica externa si de aparare a SUA . (doua astfel de personaje sunt Paul Wolfovitz sau Victoria Nuland, )

Mai nou, 4, din cele 5 corporatii de top ale complexului sunt conduse de femei, care au din pacate reputatia dubioasa ca sunt mai agresive in negocieri ca barbatii ...

De cate ori se pune deci problema negocierii pe cale diplomatica a tensiunilor dintre state - asa cum incearca acum administratia Biden in Ucraina - oamenii complexului din presa vin cu articole care califica negocierile ca fiind semne de slabiciune din partea SUA, insistand in schimb pe trimiterea de armament in valoare de 200 de milioane de dolari .

Cu alte cuvinte, ideea complexului militar-industrial american atunci cand este nevoie de stingerea unor conflicte armate este de a turna gaz pe foc, pentru a putea astfel exporta cat mai mult armament in zonele conflictuale din lume .

Iesirea din Istorie

Una din observatiile  geniale marca Lucian Blaga - care se referea la perioada absentei datelor despre poporul roman in istoriografia europeana medievala - este cea referitoare la faptul  ca romanii  " au iesit din istorie, pentru a ramane in istorie ".

In zilele noastre, eu as aplica cugetarea blagiana la situatia imposibila in care se afla in prezent liderii partidului comunist chinez. De cativa ani buni, acestia fac planuri furibunde care au ca singur scop perpetuarea monopolului politic pe care l-au detinut fara intreruperi din 1949 incoace.

Ca si URSS in perioada interbelica, comunistii chinezi au reusit pariul modernizarii economice a Chinei, care s-a transformat in cateva decenii dintr-o natiune agrara saraca intr-o natiune industriala puternica si prospera.

Liderii chinezi cred insa , ca Ceausescu inaintea lor, ca se pot mentine vesnic la putere cu ajutorul unor mijloace electronice de supraveghere in masa. Ei nu par sa inteleaga ca singura maniera de a-si asigura un rol prestigios in istoria Chinei este aceea de a renunta la putere voluntar - ei da, asa cum a procedat Gorbaciov - permitand altor fortze politice sa preia stafeta si sa continue opera de modernizare institutionala si politica a Chinei.  Cu alte cuvinte, sa iasa din istorie ca sa ramana in istorie.

Orice societate comunista, oricat de avansata economic ar fi aceasta, sufera de un defect major de logica al programului de guvernare.  Atunci cand programele comuniste de guvernare ajung in acest punct  - ca in prezent in China sau in anii 1980 in URSS -  sistemul inceteaza sa mai functioneze corespunzator. Solutia aleasa de liderii chinezi - acea de a intari represiunea politica si supravegherea in masa a populatiei - nu face decat sa agraveze situatia.

Desigur, problema Chinei nu este in principal absenta performantelor economice ale sistemului, ca in cazul URSS. China are insa urgenta nevoie de demonopolizarea sistemului politic, chiar controlata, precum si de numeroase reforme institutionale si legale care sa garanteze , nu sa incalce, drepturile fundamentale ale cetatenilor chinezi in raporturile  cu statul .

In concluzie, o minima inteligenta politica ar trebui sa ii determine pe actualii lideri chinezi sa paraseasca puterea acum, cat sunt on top. Complexitatea crescanda a problemelor cu care se confrunta astazi societatea chineza o impune. Intensificarea educatiei marxiste a populatiei sau cea a represiunii si supravegherii cetatenilor sunt pseudo-solutii, total inadecvate momentului istoric.

Din nefericire, liderii comunisti chinezi nu par  insa capabili sa inteleaga un fapt simplu, acela ca rolul lor istoric s-a incheiat si ca a sosit momentul sa " iasa din istorie ", programul lor de guvernare nemaifiind conform nevoilor societatii chineze, ba este chiar toxic.