INCOTRO SE INDREAPTA EUROPA ?

Am publicat postul de mai jos pe 16 aprilie 2015 pe Facebook, dar problematica este la fel de actuala si astazi.

Crizele din Grecia sau Ucraina ne reamintesc tuturor cat de imperfecte sau de-a dreptul nefunctionale se pot dovedi in practica constructiile supra-statale sau cele nationale de pe continentul nostru.

Dupa incheierea razboaielor religioase din secolul XVII (Westfalia, 1648), istoria politica europeana a ajuns sa fie dominata in ultimele doua secole de confruntarea dintre doua principii de organizare al statelor, cel multi-etnic si cel national, specific tarilor de la periferia vestica a continentului, ca Anglia sau Franta.

Timp de secole principiul prevalent de organizare politica a continentului a fost cel multi-etnic, intruchipat de constructii imperiale ca Austro-Ungaria ( Italia, Cehia, Slovacia,Ungaria,Slovenia, Croatia, parti din Polonia in centrul continentului, Tarile de Jos si temporar Spania) imperiul Rusiei (in estul Europei si o mare parte a Eurasiei) sau imperiul Otoman ( in peninsula balcanica, Serbia, Principatele romane, Ungaria, Orientul Mijlociu si Maghreb).

Toate aceste imperii reuneau sub o singura conducere politica centralizata ( a imparatului de a Viena, tarului Rusiei sau sultanului din Istanbul) locuitori de rase si religii diferite, care erau supusi insa acelorasi legi si erau administrati de functionari imperiali care dadeau socoteala numai suveranului, desi in centrul Europei austriecii au permis pastrarea unor forme traditionale de autonomii locale. Ceea ce le-a pregatit prabusirea a fost inabilitatea acestora de a amplifica reformele economice de tip capitalist, care ar fi favorizat din punct de vedere politic burghezia.

Intre cele trei imperii au existat conflicte militare permanente , insa ele nu au avut niciodata caracterul devastator al conflagratiilor din secolul XX, fiind o afacere intre militari de profesie desfasurate IN EXTERIOR, la periferia acestora. Razboaiele erau de regula de scurta durata si erau automat urmate de negocieri de pace, incheiate relativ rapid intre diplomati de cariera.

Ascensiunea burgheziilor nationale din secolele XVIII si XIX si promovarea democratiei, avansata in principal de francmasonerie: au erodat baza economica si stabilitatea sociala a acestor imperii, subminandu-le si politic in numele principiului de organizare pe baze nationale al statelor europene. Nationalismul a devenit astfel arma de predilectie a burgheziilor in plina dezvoltare a continentului, in lupta acestora de subminarea monopolului politic detinut pana atunci de reprezentantii clasei nobiliare.

Reprezentantii intelectuali ai burgheziei au inceput asadar sa mobilizeze la lupta masele populare pentru organizarea tuturor statelor europene pe baze nationale. In acest scop, imperiile mentionate mai sus au fost prezentate drept frane in calea progresului, si principiul de organizare pe baze multi-etnice care le caracteriza pe acestea drept contrar dreptului de auto-detetminare al popoarelor, prezentat drept sacrosanct.

Procesul efectiv de inlocuirea statelor multi-etnice de tip semi-feudal cu state moderne organizate pe principii nationale a inceput in secolul XIX si a culminat in secolul XX, cand in urma victoriei Antantei (adica in principal a Angliei si Frantei, state nationale) asupra Puterilor Centrale a triumfat principiul auto-determinarii, imperiile disparand din istoria europeana . ( Procesul aparitiei statelor organizate pe criterii etnice a continuat pana in ultimul deceniu al secolului trecut, cand s-au format Croatia, Slovenia, Muntenegru, Kosovo, Ucraina, Cehia sau Slovacia) .Statele nationale nou-aparute au adoptat si un sistem economic preponderent capitalist, diferit de sistemul economic de tip feudal.

S-ar putea crede ca triumful principiului organizarii statelor europene pe baze nationale asupra imperiilor multi-etnice a condus la o noua epoca de prosperitate si pace in istoria continentului. Din nefericire, lucrurile s-au petrecut exact pe dos. Pietele de desfacere imperiale s-au fragmentat in piete nationale, prea mici in multe cazuri pentru a sustine o activitate economica profitabila . Statele mai mari ale continentului au intrat in competitie unele cu altele pentru sursele de materii prime, asa cum s-a intamplat cu Germania,Anglia si Franta, samd

Razboaiele dintre natiuni sau grupuri de natiuni s-au mutat IN INTERIORUL statelor beligerante, ideea fiind aceea de a devasta economia adversarului si de a demoraliza populatiile civile, care in secolul XX au ajuns sa fie victime in masa ale partilor aflate in conflict. Confruntarile armate au capatat un caracter devastator, facand milioane de victime, durand ani de zile , distrugand in mod durabil economiile statelor beligerante si decimandu-le practic populatia.

Minoritatile etnice au suferit cumplit, unele fiind la randul lor aproape decimate in numele nationalismului triumfator, mai ales in peninsula balcanica. Schimburile de populatii intre nou-aparutele state nationale au obligat milioane de oameni sa-si abandoneze zonele geografice pe care stramosii lor le ocupau de cateva mii de ani, ca de exemplu grecii expulzati de Ataturk din Asia Mica sau turcii din Grecia si Bulgaria, in cursul anilor 20 ai secolului trecut. Anumite minoritati etnice (bascii, secuii, kosovarii), care nu au fost decimate sau stramutate, nu s-au recunoscut in noile proiecte nationale ale majoritatii si au initiat actiuni separatiste, unele capatand caracter violent sau provocand interventii armate (Kosovo, 1999).

Daca suntem de acord cu o abordare ciclica a evolutiei istorice, faramitarea imperiilor intr-o multitudine de state nationale din epoca moderna isi are corespondentul in faramitarea statelor medievale europene aparute in urma prabusirii imperiului roman. Statele nou-aparute pe ruinele imperiului roman aveau la randul lor un sistem economic nou, feudal, care a inlocuit sistemul economic antic, bazat pe munca sclavilor. Aceasta faramitare a durat pana in secolul XIII in Anglia si Franta si pana in secolul XIX in Germania si Italia, desi ambele faceau nominal parte din Sfantul Imperiu Roman de limba germana, al carui imparat era in acelasi timp si imparatul Austriei.

Dupa infrangerea Germaniei din 1945, s-a facut deci resimtita nevoia unificarii pietelor nationale intr-o piata europeana comuna, pentru a facilita dezvoltarea economica si a evita pe viitor conflictele militare dintre statele nationale. Piata comuna s-a dovedit o constructie de succes, ceea ce a determinat lideri politici europeni sa promoveze ideea federalizarii politice a statelor membre, moneda unica aparuta in anul 2000 fiind un pas in aceasta directie. Al doilea pas a fost adoptarea in 2010 a unei constitutii comune.Daca apelam din nou la teoria evolutiei ciclice in istorie, aceasta incercare de reunificare economica si politica a statelor continentului prezinta unele similitudini cu imperiul creat de Charlemagne in secolul IX .

Uniunea Europeana care a rezultat in urma acestor acorduri este insa departe de a fi pe placul tuturor. Exista in prezent o confruntare acerba intre TREI principii de organizare politico-administrativa, cel regional, cel national sau cel comunitar de tip federalist. La o suta de ani de la declansarea primului razboi mondial, putem constata ca a fost infinit mai simpla organizarea asasinarii unor capete incoronate sau distrugerea unor imperii, decat realizarea unei noi constructii supra-statale care sa aiba macar jumatate din soliditatea sau supletea celor anterioare.

Regionalistii considera structurile administrative mai vechi precum judetele sau statele nationale ca perimate si opteaza pentru o organizare pe baze regionale, noile regiuni urmand sa dea socoteala numai Bruxelles-ului. Miscarea regionalista este sustinuta de conducerea politica comunitara, care are deasemenea ca obiectiv slabirea si eventual disparitia in timp a statelor nationale.

Nationalistii, in frunte din nou cu Anglia si Franta, considera ideea monedei unice si a adancirii integrarii politice pe continent drept toxica pentru natiunile lor, de unde si succesul unor partide politice ca UKIP sau Frontul National.

In fine, federalistii in frunte cu Germania si lideri politici ca Jean-Claude Juncker, actualul sef al Comisiei Europene, considera ca depasirea dificultatilor economice care afecteaza actualmente UE nu poate avea loc decat prin adancirea integrarii politice pe continent. Democratia pare sa fi ajuns optionala in planurile germane, daca este sa luam de bune recentele declaratii (15 aprilie 2015.) ale ministrului german de finante Wolfgang Schauble de la Washington, care s-a plans auditoriului ca reforma pietei muncii din Franta este " blocata " de parlamentul francez, considerat de acesta ca o piedica in calea "progresului" reprezentat de generalizarea politicilor de austeritate pe continent...

In ceea ce ma priveste, cred ca numai evolutiile viitoare vor fi in masura sa ne ajute sa stabilim care sunt formele optime de organizare politica a continentului. Nu fara temei, grecii cred ca UE este dIrect responsabila de gravele probleme pe care le au in prezent, via politici de austeritate neinspirate impuse cu de-a sila.

Din motive oarecum diferite, nationalistii englezi sau francezi le impartasesc opiniile si militeaza pentru o limitare drastica a imixtiunii UE in politica interna a statelor membre si pentru intarirea rolului statelor nationale.

Statele din nordul continentului, in frunte cu Germania, sunt la randul lor impotriva unui tip de federalizare care presupune transferuri permanente de resurse catre statele din sud, mai putin dezvoltate industrial, dupa modelul federalist oferit de SUA.

In fine, statele nationale mai noi sau mai vechi sunt confruntate si cu separatistii din Flandra, Scotia sau Catalonia, care doresc desprinderea pe criterii etnice a regiunilor ocupate de flamanzi, scotieni sau catalani , negand deci autoritatea statelor nationale din care au facut pana acum parte.

Ce combinatie de forte va iesi invingatoare si ce maniera de organizare politica a continentului nostru se va impune in cele din urma este insa dificil, daca nu imposibil de prevazut in prezent .

UCRAINA LA ORA ADEVARULUI

 Din nefericire, nu toate natiunile nou aparute pe harta lumii au parte de elite capabile sa le asigure supravietuirea pentru o perioada de timp mai lunga de o generatie. Asa cum o dovedeste postul meu din 2014, elitele ucrainene au acumulat un sir impresionant de erori de guvernare, care sunt responsabile pentru situatia actuala din aceasta tara.

14 aprilie 2014 · Facebook

UCRAINA LA ORA ADEVARULUI. Actualii lideri politici din Kiev, instalati la putere cu complicitatea si suportul Vestului, nu par sa realizeze inca situatia catastrofala in care se afla de la "victoria" opozantilor din Maidan.

Aparitia statului ucrainean pe harta Europei a avut loc o suta de ani prea tarziu : " secolul natiunilor" , adica XIX, a trecut fara ca ucrainenii sa reuseasca o desprindere similara cu cea a Romaniei de structurile imperiale din care faceau atunci parte .

Daca exista o tendinta in secolul XXI, din punct de vedere al noilor constructii statale, atunci este aceea a separatismului pe criterii etnice, asa cum se manifesta acesta in regatele Belgiei, Marii Britanii sau Spaniei.

Asa cum o demonstreaza insa cazul unui stat mixt din punct de vedere tribal si lingvistic, Sudanul de Sud, - aparut cu sprijin vestic abia in 2011 - asemenea state sunt instabile politic, falite economic si sfasiate de razboaie civile.

Monumentala eroare comisa de liderii actuali de la Kiev pe 23 februarie a.c. ( abolirea privilegiilor lingvistice pentru populatiile rusofone din tara ) a dat semnalul dezintegrarii Ucrainei, nicidecum un complot urzit de Moscova .Rusia are interesul sa aiba in Ucraina un aliat sigur, ca sa isi poata transporta gazele spre piata europeana in siguranta, fara intreruperi . Deasemenea, este important pentru rusi sa isi pastreze baza navala din Crimeea, singurul lor port militar dintr-o mare calda. 

Responsabilitatea principala pentru convulsiile actuale din Ucraina nu apartine deci Rusiei, nici macar Uniunii Europene sau Statelor Unite, ci liderilor politici ucraineni, care prin imaturitatea si amatorismul lor sunt pe cale sa arunce zona in aer, provocand un razboi civil fratricid. Este adevarat ca si Vestul, si Rusia, incearca sa profite cum pot si cat pot de situatie, insa deznodamantul va fi cu siguranta tragic pentru ucraineni.

Aspectul religios al razboiului din Ucraina

 Este foarte posibil ca daca la conducerea Statelor Unite sau a Marii Britanii nu ar fi fost lideri politici catolici, razboiul din Ucraina sa nu fi avut loc.

Suntem in saptamana mare a Pastelui catolic si cred ca merita sa reflectam asupra aspectului  religios al conflictului din Ucraina, care este  imposibil de inteles daca facem abstractie de el.

Bineinteles ca expertii vestici in materie de manipularea  opiniei publice internationale incearca sa prezinte situatia din Ucraina ca pe o lupta pe viata si pe moarte intre campionii democratiei liberale din Kiev si autoritarismul Rusiei . Fals !

In realitate, catolicii din conducerea SUA si Marii Britanii, ca Biden, Pelosi sau Johnson ,sunt continuatorii unui  conflict vechi de sute de ani in Ucraina, care ii opune pe catolicii, din vestul acestui stat falit, rusofonilor ortodocsi din restul tarii, sprijiniti militar de Rusia.

Laboratorul actualului conflict a fost Yugoslavia anilor 1990. Folosindu-se de cateva decizii administrative neinspirate ale lui Milosevici, catolicii din nordul Yugoslaviei s-au rupt de regimul de la Belgrad, declarandu-si independenta. Primul stat care a recunoscut independenta acestora a fost, deloc surprinzator, Vaticanul, urmat de Germania, care era condusa la vremea aceea tot de un catolic, cancelarul Kohl.  Pentru a masca caracterul anti-ortodox al conflictelor care au urmat, au fost sprijiniti tactic si musulmanii slavi din Bosnia sau cei albanezi din Kosovo.

Intre timp, SUA a adoptat ideologia unipolara sugerata de neoconservatorii americani, renuntand la orice pretentie de multilateralism in relatiile internationale. Prin auto-decretarea sa ca singurul hegemon global, America a inaugurat in ultimii 20 de ani seria de razboaie din Afghanistan, Irak, Libia sau Siria si revolutiile colorate din Ucraina sau Georgia, pe care a pretins in toti anii acestia ca intentioneaza sa le " democratizeze " si sa le re-construiasca ca state moderne, tolerante in privinta drepturilor femeii sau ale minoritatii LGBT. 

Cruciada impotriva lumii musulmane - declansata initial de administratia condusa de GW Bush - avea deci drept obiectiv ultim " democratizarea " intregului Orient Mijlociu, dupa modelul societatii irakiene "democratizate"  de americani. Eforturile acestea au costat Trezoreria americana 2 trilioane de dolari si sute de mii de vieti omenesti in Afghanistan sau Irak,  fara niciun rezultat pozitiv.

In acelasi timp, Rusia si-a revenit economic dupa terapia de soc salbatica impusa ei de expertii americani in anii 90. Asa cum era si firesc, rusii au inceput sa obiecteze impotriva  extinderii Nato catre est, intuind in mod corect ca aceasta nu facea decat sa continue in noile conditii vechiul conflict din perioada razboiului rece, pe care americanii pretindeau ca l-au incheiat in 1991.

Ca tot veni vorba, si natura conflictului care a opus vestul URSS-ului a fost in realitate tot una  anti-ortodoxa, desi oficial se pretindea ca aceasta a fost anti-comunista. Daca ar fi fost intradevar asa, SUA nu ar fi colaborat foarte strans din anii 1970 pana prin 2010 cu o alta mare putere comunista, adica China si nu s-ar fi sprijinit pe biserica catolica poloneza pentru subminarea URSS.

Daca privim razboiul din Ucraina ca o continuare a cruciadei vestului impotriva URSS, apoi a Rusiei, avand aceeasi motivatie anti-ortodoxa, intelegem de ce pozitiile partilor aflate in conflict sunt in realitate ireconciliabile.

De aceasta data, Rusia a ales insa  sa nu mai lupte cu vestul pe propriul teritoriu, ca in 1813 sau 1941, ci in Ucraina. La randul sau vestul , condus in prezent de lideri catolici in SUA si Anglia, in alianta cu neoconservatorii americani ,isi justifica ofensiva din Ucraina ca pe o lupta pentru promovarea valorilor democratiei,  amenintate de autoritarismul unei Rusii revansarde ( ?! ). Or, asa cum se stie, biserica catolica a fost in realitate marea sprijinitoare - in perioada moderna mai ales - a tuturor regimurilor dictatoriale din vest, de la cele spaniol si portughez in Europa la toate dictaturile din secolul XX din America Centrala si de Sud.  Pretentia ca liderii catolici americani sau englezi actuali sunt mari campioni si aparatori ai democratiei este  asadar absurda.

In conflictul actual Rusia este intr-o situatie dificila dar nu fara iesire, fiind din nou vorba de un conflict existential pentru ea. Mai greu de stabilit este in baza carui drept isi permite din nou vestul sa participe si sa prelungeasca conflictul din Ucraina, daca tinem cont de realitatea ca Rusia nu este Serbia si ca sansele de reusita ale acestei ultime cruciade sunt nesemnificative.

CE RISCA ROMANIA CA MEMBRU AL NATO

 Scris in urma cu exact 7 ani de zile si postat pe FB, comentariul de mai jos a devenit si mai actual in prezent. Prin faptul extinderii sale catre est, Nato a ajuns sa puna in primejdie pacea intregii Europe, existand acum riscul izbucnirii unui razboi generalizat, in care folosirea armelor nucleare devine pe zi ce trece din ce in ce mai posibila. Poate am fi fost mai castigati daca optam si noi pentru neutralitate de tip austriac in 2003 ?

Florian Pantazi

6 aprilie 2015  · 

Distribuit pentru: Prietenii tăi

DE CE CRED CA NATO A DEVENIT TOXIC PENTRU NOI . Pentru Romania, apartenenta la NATO a devenit toxica, desi sunt convins ca nici unul dintre politicienii nostri actuali - chiar daca stiu ca acesta este adevarul - nu are curajul sa o declare public.

In anii 90 am fost unul din suporterii integrarii Romaniei in NATO. Uniunea Sovietica si Tratatul de la Varsovia devenisera o simpla amintire, disparitia lor creind in zona noastra un vid de securitate periculos, amplu folosit de retelele teroriste arabe pentru a se finanta sau dota cu armamentul necesar. Deoarece am avut un conflict comercial direct cu unii dintre reprezentantii acestora in Romania, am considerat ca aderarea tarii noastre la NATO ne va putea scoate din zona aceea gri de securitate si rupe legaturile mafiote care se stabilisera intre retelele teroriste arabe si serviciile secrete romanesti. La Madrid in 1997 am fost insa ignorati de americani, care au tinut Romania in anticamera NATO pentru alti cinci ani, preferand sa admita numai grupul de tari membre Visegrad sau statele baltice.

Am fost admisi ca membri NATO in 2003, la spartul targului, cand deja organizatia isi schimbase radical natura : dintr-o alianta defensiva dedicata securitatii statelor europene, aceasta devenise un simplu instrument militar de perpetuarea hegemoniei americane la scara intregii panete. Asa se face ca imediat dupa aderare, militarii romani au ajuns sa lupte in Afghanistan si Irak ...

De anul trecut, alianta din care facem parte a provocat caderea regimului din Kiev, punand astfel in pericol pacea si securitatea din toata zona. Pe neasteptate si fara macar sa fim consultati, interesele nationale ale Romaniei - securitatea frontierei noastre estice, o relatie de buna vecinatate cu Rusia, protectia intereselor romanilor care traiesc in Ucraina - au fost ignorate in favoarea practicarii unui sah geopolitic intre SUA si Rusia care nu prevesteste nimic bun pentru noi.

Cu toate eforturile intense ale propagandistilor pro-americani de la noi, realitatea toxicitatii apartenentei noastre la NATO a devenit tot mai evidenta. Romanii nu vor sa fie tarati intr-un conflict militar de amploare impotriva rusilor, vor stabilitate politica si progres economic accelerat. Din pacate, nu avem parte nici de stabilitate, nici de crestere economica accelerata, fiind nevoiti in schimb sa sporim cheltuielile militare si sa ne pregatim activ de razboi .

ROMANII DIN BUCOVINA : CU UCRAINA LA VALE

 Citesc din cand in cand presa romaneasca din Ucraina si ma minunez : nu este vorba de aceiasi romani care se plangeau pana acum 2 luni in coloanele aceluiasi ziar de dictatura lingvistica a Kievului ?

Modul in care acum relateaza despre victimele de la Bucha este lipsit de obiectivitate , informatiile furnizate mediei de oficialii ucrainieni fiind de regula fie exagerate, fie false. Pana la o verificare independenta la fata locului, orice jurnalist care se respecta ar trebui sa fie circumspect.

Dar haideti sa presupunem ca ar fi asa si sunt cateva sute de victime la Bucha. Dupa ce Zelensky a mobilizat intreaga populatie impotriva rusilor si  i-a idemnat public sa traga asupra lor de la ferestrele apartamentelor sau sa fabrice cockteiluri Molotov, de ce ii mai consideram pe ucrainieni " civili " ? Dupa toate regulile razboiului, un civil inarmat fie si cu un cocktail Molotov,  devine o tinta legitima , fiind asimilat combatantilor. Oare Zelensky este constient de ceea ce le-a cerut compatriotilor sai ? Eu nu cred, si daca este, atunci este un macelar nemilos ...

Mai exista aici un aspect care merita discutat in contextul actual. Pentru 8  ani de zile, au murit in Donbas 14000 de oameni, barbati, femei si copii, fapt documentat de misiunile OSCE. Daca victimele de la Bucha de acum sunt reale, atunci este posibil ca o parte din trupele ruse sa fi fost motivate de dorinta de a razbuna victimele din Donbas. Nu este o scuza, dar poate fi o explicatie pentru un asemenea comportament.

Cele 14,000 de victime din Dombas puteau ramane in viata, daca regimul de la Kiev avea decenta sa respecte acordul Minsk II si sa accepte federalizarea Ucrainei. In schimb, toata clasa politica din Kiev sufera de obsesia aderarii la NATO. Recent, Zelensky a ajuns sa ii culpabilizeze si pe fostul presedinte Sarkozy sau pe fosta cancelara Merkel ,pentru ca in 2008 au refuzat la Bucuresti sa ofere Ucrainei garantii pentru aderarea la NATO...Si Klaus Iohannis, el insusi un alogen, ii tine isonul la Bucuresti.

De acum inainte, insa, eu unul imi propun sa nu mai fac niciun demers in favoarea romanilor din Ucraina, pentru ca in opinia mea pur si simplu acestia  nu merita. Daca ei nu stiu ce inseamna adevaratul fascism si cate milioane de victime a lasat in urma lui, si ii eticheteaza pe rusi  drept fascisti acum, nu se mai merita ca noi, ceilalti romani, sa ne mai interesam de soarta lor. Sa ramana cu regimul de la Kiev si sa sufere !

CE SE INTAMPLA CU VESTUL ?

 CE SE INTAMPLA CU VESTUL ? Cand zic vest, ma refer in primul rand la lumea anglo-saxona : SUA, Marea Britanie, Canada,etc

Vestul este acum in plina revolutie trans, dupa ce la inceputul anilor 2000 au fost porniti impotriva istoriei si geografiei. Pare greu de inteles pentru o natiune ca SUA, de exemplu, care exista datorita marilor descoperiri geografice din secolul XV. Si totusi, Madeleine Albright - ditamai secretara de stat a SUA - ,declara ca pentru admiterea in NATO nu mai conteaza istoria sau geografia unui stat, ci numai dorinta exprimata de liderii acestuia de a adera. Rezultatul? Razboiul din Ucraina...

De vreo 2-3 ani, a inceput in SUA si Anglia razboiul impotriva biologiei, de parca cel impotriva istoriei si geografiei nu era de ajuns. Americanii, englezii si dupa ei alte natiuni europene sunt silite sa accepte, sub pedeapsa sanctiunilor legale, ca sexul nu este un dat biologic, ci este rezultatul vointei exprimate de indivizi in functie de preferintele personale. 

Cu alte cuvinte, nu conteaza ca un individ nu are organe reproductive feminine, daca asa vrea acesta ,se declara femeie si trebuie acceptat de ceilalti ca atare. Sau invers.

Prin negarea determinarilor geografice sau istorice - fiecare dintre noi avem un loc geografic de nastere, locuit de comunitatea in sanul careia vedem lumina zilei - individul uman este rupt de radacinile sale si supus manipularilor de toate felurile. Lipsit de dimensiunile spatiale si temporale ale existentei sale, omul devine o simpla unealta a celor interesati.

Mai grav este insa atacul la baza biologica a omenirii, pe care s-au fondat de milenii toate societatile umane, indiferent de zona geografica sau de perioada istorica. Pana la vesticii zilelor noastre, nimanui nu i-a trecut vreodata prin cap sa nege sexul biologic al oamenilor si sa ia de buna dpdv legal declaratiile indivizilor care nu isi accepta sexul biologic si vor sa si-l schimbe .

Pentru multe sute de ani, statele vestice au fost motorul progresului general al civilizatiilor umane. Acum, daca credeti ca mai au vreun cuvant de spus in privinta evolutiei viitoare a omenirii, va rog sa ma anuntati si pe mine. Zic asta pentru ca eu, ca istoric, nu vad cum vesticii mai pot avea pretentia ca ne pot conduce sau ca mai sunt in toate mintile ...

CAND SAPI GROAPA ALTUIA

 Planurile vestice privind Rusia devin mai clare pe zi ce trece. Infrangeri militare in Ucraina, revolutie in interiorul Rusiei, obtinute via celui mai dur regim de sanctiuni economice imaginat vreodata.

Dupa toate aparentele, planurile privind schimbarea de regim politic la Moscova au inceput din 2012, deci de acum 10 ani. Pentru cei care nu isi amintesc, atunci a fost reales ca presedinte Vladimir Putin, dupa un interimat de 4 ani asigurat de Dmitry Medvedev. Cu acea ocazie ong-urile sponsorizate de vest in Rusia au organizat ample demonstratii in Moscova, dar fara rezultat.

In perioada urmatoare, neoconservatorii americani si-au indreptat atentia spre Ucraina. Dupa ce au pus umarul in 2014 la rasturnarea guvernului pro-rus al lui Yanukovich, Ucraina a fost transformata intr-un laborator politic al acelorasi neoconservatori, menit sa demonstreze rusilor cat de mult pierd  daca continua sa suporte regimul autoritar al lui Vladimir Putin.

In acelasi timp, a inceput inarmarea ucrainenilor si pregatirea de lupta a multor formatiuni neo-naziste, finantate clandestin de CIA timp de ani de zile. Ocuparea Crimeei de  rusi si separatismul din Donbas au fost suficiente pentru a justifica ajutoare militare de cateva miliarde de dolari  acordate Ucrainei.

Planurile neoconservatorilor, avand ca ultim scop schimbarea de regim in Moscova, au fost temporar intrerupte de victoria lui Donald Trump la alegerile prezidentiale din 2016. Acesta a incercat, si in mare masura a reusit, sa detensioneze relatiile SUA cu Rusia si sa stabileasca cu Vladimir Putin o relatie personala bazata pe respect reciproc.

Planurile anti-rusesti ale neoconservatorilor au fost asadar intarziate pentru 4 ani, dar in niciun caz abandonate. In 2019, a fost adus la conducerea Ucrainei Zelensky, o parodie de Trotsky ucrainean destul de slab pregatit pentru a-si exercita mandatul. Acesta a fost insa personajul ideal pentru suporterii sai americani, care l-au transformat rapid intr-un executant fidel al politicilor decise in Washington.

Pentru a invenina relatia cu Rusia, Ucraina si-a schimbat doctrina de aparare, tot in 2019,  adoptand ca obiective strategice redobandirea Crimeei si zdrobirea rezistentei separatiste din Donbas. In asemenea conditii, un razboi cu Rusia a devenit practic imposibil de evitat, negocierile dintre SUA si Rusia fiind fara rezultat. La instigarea americanilor, a caror echipa responsabila cu evenimentele din 2014 din piata Maidan revenise la putere in forta la Washington,  ucrainenii au refuzat si aplicarea acordurilor Minsk II , si declararea neutralitatii Ucrainei cerute de partea rusa.

Sa nu uitam ca, la baza, neoconservatorii americani au fost initial trotskisti. Este indeobste cunoscut faptul ca trotskistii sunt mari promotori de razboaie si revolutii in lume, fiind asociati de obicei cu partide politice ale stangii. Neoconservatorii au evoluat insa inspre militarism si imperialism global . Razboiul din Ucraina si mai ales regimul drastic de sanctiuni impotriva Rusiei sunt evident menite sa aprinda, la un interval de un secol, scanteia unei alte revolutii neo-bolsevice in Rusia, pentru care exista deja pregatita dupa toate probabilitatile o echipa de lideri de aceeasi factura, in genul celei instalate in 1917  la St Petersburg. Degeaba neaga acum Blinken ca SUA nu are o strategie privind o schimbare de regim la Moscova, pregatirile din teren si declaratiile lui Joe Biden din Polonia l-au dat de gol...

Asemenea planuri dovedesc ca Statele Unite nu au destule azile pentru nebunii furiosi (asylums for the criminally insane), multe asemenea caractere gasindu-si locul in structurile federale ale statului american. Din nefericire pentru ei, acestia nu cunosc proverbul romanesc potrivit caruia cei care sapa groapa altuia cad singuri in ea.

Dezastrul economic din Rusia anilor 1990

 Acest post a fost publicat initial pe FB in 2014 si contine comentariile nobelistului Joseph Stiglitz privind rezultatele tragice ale privatizarilor din Rusia anilor '90. Din partea rusa, unul dintre arhitectii politicii de privatizare esuate a fost Anatoly Chubais. Din partea americana, responsabil cu politicile FMI de privatizare din Rusia a fost economistul Jeffrey Sachs.

FMI SI RUSIA . Unul dintre cele mai mari insuccese ale politicilor sale neoliberale a inregistrat la sfarsitul anilor '90 FMI in Rusia . Spre deosebire de China sau Polonia, tranzitia Rusiei s-a facut pe calea terapiei de soc recomandata de expertii FMI .

Liberalizarea brusca a preturilor, privatizarea fortata si masurile de macrostabilizare aberante aplicate in Rusia la cererea FMI, in schimbul imprumuturilor acordate, au distrus  practic economia rusa :

" PIB-ul Rusiei nu a incetat sa scada de la an la an. S-a prevazut o mica recesiune de tranzitie, ea a durat mai mult de zece ani. Fondul [monetar] nu mai era de vazut pe nicaieri . DEVASTAREA - RECULUL PIB-ULUI - A FOST SUPERIOARA CELEI SUFERITE DE RUSIA IN AL DOILEA RAZBOI MONDIAL [sublinierea mea] . Din 1940 pana in 1946 , productia industriala a Uniunii Sovietice s-a diminuat cu 24 % . Din 1990 pana in 1999, productia industriala rusa a scazut cu mai mult de 60 % , in timp ce PIB-ul a scazut cu 54 % . (...) Septelul s-a diminuat la jumatate,  investitiile in industriile prelucratoare au incetat ." ( J. E Stiglitz, La Grande Désillusion ) .

Putin a preluat de la Yeltsin si oligarhii lui ( puternic sustinut de FMI si de administratia Clinton) economia rusa in situatia de mai sus . Astazi, populatia rusa este convinsa ca politicile FMI au fost rezultatul unui complot occidental vizand distrugerea Rusiei . Dintr-o tara industriala, Rusia a devenit in urma aplicarii recomandarilor Fondului o tara exportatoare de energie si materii prime , unde saracia a explodat de la 2 % , cat era pe timpul comunismului, la 24 % , si unde clasa de mijloc a fost distrusa economic .

 Reactia rusilor la extinderea NATO si UE in zona se datoreste deci mai putin reaparitiei unei mentalitati imperiale la Kremlin,  ea fiind  de fapt rezultatul experientelor dezastruoase avute de Rusia  cu occidentalii in anii 90 .

CINE DETINE PUTEREA REALA LA KIEV ?

  Dupa toate aparentele, nici Zelensky, nici guvernul sau parlamentul si in niciun caz armata nu sunt cei mai importanti actori ucraineni. Asta pentru ca din 2014 incoace, Ucraina este condusa de facto de bandele neo-naziste in frunte cu renumitul batalion Azov.

Aceste bande "sprijina" politia si armata, mult prea slabe pentru a face ordine in tara sau pentru a lupta cu rusofonii din Donbas. Azov este, spre exemplu, cel care se ocupa de apararea orasului Mariupol, consecintele fiind de-a dreptul tragice.

Neo-nazistii ucraineni au un sprijin puternic in Washington printre neoconservatorii americani. Le spun neoconservatori pentru ca asta este eticheta pe care si-o pun ei, nu pentru ca asta sunt. In realitate, eticheta de crypto-nazisti americani li s-ar potrivi mult mai bine si ar fi mult mai adecvata ideologiei pe care o reprezinta international ( " USA uber Alles" ). Din cauza ca multi dintre acesti neoconservatori sunt de origine evreiasca, insa, le vine foarte greu chiar si observatorilor avizati sa le spuna pe numele adevarat.

Trebuie sa recunosc insa ca spre deosebire de Hitler - care nu a reusit sa impuna in Romania pe legionari la putere decat pentru o perioada de cinci luni, intre septembrie 1940 si ianuarie 1941 - neoconservatorii americani au avut mai mult succes decat acesta in Ucraina. Este drept, armata Romaniei era la acea vreme mult mai bine organizata si condusa decat armata ucraineana de astazi, ceea ce i-a permis lui Antonescu sa ii inlature pe legionari din guvern si sa ii trimita in lagare germane.

Neoconservatorii americani au mostenit o Europa care a devenit dupa 1945 din punct de vedere politic ( via UE ) si militar ( via NATO ) dependenta de SUA. Dusmanul a ramas acelasi : URSS in perioada razboiului rece, Rusia in prezent. Diferenta consta in schimbarea strategiei aliantei dupa 2001, cand NATO a trecut de la defensiva la ofensiva si a incercuit practic Rusia cu tari membre NATO. Este evident astazi ca Ucraina are un rol strategic esential in cruciada NATO impotriva Rusiei, pe care incearca , ca si Hitler in anii 1940, sa o distruga.

Astfel, acoalitii lor neo-nazisti de la Kiev au infiltrat in ultimii 8 ani toate institutiile statului, de la parlament la guvern, politie si forte armate, ei fiind in realitate aceia care se opun cu indarjire capitularii sau incheierii pacii cu Rusia. Pentru a-si atinge obiectivele, acestia l-au amenintat cu moartea si pe Zelensky, in cazul in care indrazneste sa cedeze rusilor. Faptul nu il scuza pe Zelensky, dar explica atitudinea lui si lipsa de progres in negocierile de pace care au loc. Neo-nazistii ucraineni par sa indeplineasca ordinele neoconservatorilor americani, ori cel putin asa sustine profesorul belgian de relatii internationale Paul Delmotte.

FEMEILE SI RAZBOIUL

Madeleine Albright este si in prezent modelul pe care il emuleaza femeile care ajung in pozitii de top in politica externa a statelor anglo-saxone. Dar iata cum comenta in Wall Street Journal fostul ei mentor de la Georgetown, Peter Krogh, performantele acesteia: "Nu imi amintesc de o alta perioada in care politica noastra externa sa se fi aflat in grija unei persoane mai putin competente".

Foarte putine femei din lume inteleg exact cum s-a ajuns la interventia rusa din Ucraina si cine poarta responsabilitatea ultima pentru declansarea acesteia.

Daca privim lucrurile superficial - asa cum obisnuiesc majoritatea femeilor sa o faca - razboiul din Ucraina a fost declansat de Vladimir Putin, care nu a avut altceva mai bun de facut la Kremlin.

In realitate, artizanii multor razboaie din ultimii 30 de ani au fost femei. Totul a inceput in anii 90 cu Madeleine Albright, prima femeie ajunsa secretar de stat in SUA. La vremea respectiva, se dezintegra Yugoslavia. Albright a decis sa incalce legislatia internationala si a ordonat in 1999 bombardarea Serbiei de catre NATO.

Madeleine Albright a inaugurat moda de a profita financiar de pe urma functiei avute in departamentul de stat american. Astfel, in 2012 firma ei de investitii, Albright Capital Management, a incercat sa cumpere 70 la suta din actiunile firmei de stat Kosovo Telekom, dar vanzarea pachetului majoritar a fost, fireste, blocata de Serbia. Mai norocoasa decat ea, Hilary Clinton a acceptat suma de 29 de milioane de dolari drept "contributie" pentru Fundatia Clinton de la oligarhul ucrainean Viktor Pinchuk, ginerele fostului presedinte ucrainean Leonid Kuchma.

Aceeasi Madeleine Albright a facut lobby in favoarea declansarii razboiului din Irak. Ea a incercat sa il convinga pe noul secretar de stat, generalul Colin Powell - care nu ar fi dorit o interventie militara impotriva lui Saddam - ca degeaba are SUA cea mai puternica armata, daca nu o foloseste impotriva unor dusmani reali sau imaginari.

In galeria femeilor cu un rol nefast in declansarea unor conflicte trebuie neaparat sa o includem pe Condolezza Rice, consiliera de securitate a SUA. Aceasta a decis cu ocazia unei reuniuni NATO din 2008 de la Bucuresti sa includa in comunicatul final prevederea posibilei aderari a Georgiei si Ucrainei la NATO, in pofida faptului ca William Burns, actualul director al CIA si fost ambasador in Rusia , a sfatuit-o sa nu faca asta. Ce a urmat stim : in august 2008 a avut loc un mic razboi intre Rusia si Georgia, declansat de fostul presedinte Shakashvili...

A doua secretara de stat SUA, Hilary Clinton, impreuna cu Samantha Power si Susan Rice, l-au presat pe Barack Obama sa autorizeze in 2011 bombardarea Libiei, impotriva retinerilor exprimate de Robert Gates, secretarul american al apararii, cu rezultatele tragice care se cunosc.

Mai aproape de evenimentele actuale, in 2014 tot o femeie, Victoria Nuland, a fost responsabila cu declansarea " revolutiei" din piata Maidan din Kiev, care a avut cele mai funeste consecinte pentru ucraineni, inclusiv interventia de acum a armatei ruse in Ucraina.

Mai pot fi incluse in aceeasi galerie a femeilor funeste ale vestului Liz Truss, ministru de externe al Marii Britanii, care de la declansarea razboiului din Ucraina nu a pierdut nicio ocazie sa puna gaz pe foc prin declaratiile ei si sa invite mercenari din lumea anglo-saxona sa lupte impotriva rusilor in Ucraina.

Ascensiunea politica a femeilor din ultimii 30 de ani din lumea anglo-saxona a avut in cele mai multe cazuri urmari catastrofale pentru pacea lumii , oricat de mult ar incerca feministele zilelor noastre sa ii blameze acum pe barbati pentru asta.

Barbatii de stat vestici dar si Putin nu fac asadar altceva decat sa stinga focurile conflictelor declansate initial de un numar mic de femei ajunse in lumea anglo-saxona in posturi de mare responsabilitate, dar pentru care este clar ca nu aveau si nu au competentele necesare pentru a-si indeplini onorabil obligatiile de serviciu.

Indiferent de cine le-au impins sa o faca, nu putem sa nu constatam ca ascensiunea femeilor mai sus-mentionate a provocat tragedii si ca ele s-au dovedit incomparabil mai belicoase si mai nesabuite decat barbatii care au ocupat inaintea lor asemenea pozitii. Faptul acesta trebuie sa dea de gandit tuturor celor care si-au ales ca obiectiv sa promoveze femei in posturi de conducere din politica si birocratia statelor vestice.

Pana una-alta , barbatii sunt aceia care platesc oalele sparte si mor cu miile in Ucraina, incercand sa repare erorile unor asemenea femei de stat, nu atat femeile sau copiii, care emigreaza spre locuri sigure in UE sau SUA.

CRUCIADELE NEOCONSERVATORILOR AMERICANI SI RAZBOIUL DIN UCRAINA

 A existat o scurta perioada din istoria recenta a vestului cand economiile si societatile care il compun, mai ales SUA ,nu au cunoscut crize sau probleme majore. Sociologii au denumit perioada, care a durat din 1945 cam pana prin 1975, "epoca de aur a capitalismului".

In domeniul relatiilor internationale a fost in respectiva perioada liniste si pace in Europa. Sigur, au existat razboaie in Coreea sau Vietnam, dar ele erau departe si nu au pus niciun moment in primejdie pacea globala. Bogatii vestului aveau ciocul mic , nu cereau ca cei de astazi reduceri de taxe si nu promovau asasinarea liderilor unor state inarmate nuclear ca Rusia, cum a decis recent sa faca patronul FB. Dimpotriva, plateau taxe de pana la 80% din profituri si nu aveau o influenta majora asupra conducerii politice a statelor.

Politica externa vestica era in mare masura decisa tinand seama de recomandarile unor specialisti recunoscuti in domeniu, ca George Kennan sau Henry Kissinger, care a fost initial profesor de relatii internationale la Harvard.

Dupa 1975, a inceput procesul de decadere a vestului, evident in economie (stagflatie ) societate (revolutia sexuala ) sau politica. Acest proces a cunoscut in anii 90 o pauza in care performantele economice din vest s-au imbunatatit, pana prin 2008 , anul declansarii crizei financiare globale.

Sfarsitul anilor 90 a marcat si sfarsitul pacii mostenite din vremea razboiului rece. NATO s-a extins in centrul Europei si a atacat Serbia, careia i-a distrus infrastructura dupa 72 de zile de bombardamente aeriene.

Secolul XXI a inaugurat unipolarismul american, promovat de un grup restrans de neoconservatori, care au monopolizat politica externa americana din ultimii 20 de ani. Cvasi-totalitatea membrilor grupului sunt paraleli cu relatiile internationale, dar sunt promotorii agresivi ai democratiei liberale, un tip de democratie expirat, care a fost initial specific numai in statele vestice. Multe alte state democratice au optat intre timp pentru modelul democratiei electorale, in care primeaza nu interesele unor minoritati, ci acelea ale majoritatii electorilor.

Dupa ce au marginalizat majoritatea expertilor in relatii internationale - precum George Kennan, Stephen Walt, John Mearsheimer, etc - neoconservatorii au declansat si un numar mare de razboaie sau revolutii in Orientul Mijlociu ( Afghanistan, Irak,Siria ) , Africa ( Libia si revolutiile arabe din 2011din Tunisia, Egipt) sau Europa ( revolutiile colorate din Ucraina si Georgia sau Kyrghystan din 2004 si Maidanul in 2014), menite sa " democratizeze" in sensul liberal societatile respective. Din nefericire pentru ideologii neoconservatori , niciuna din societatile vizate de cruciadele pro-democratizare nu s-au transformat in state stabile, prospere sau democratice. In schimb, neoconservatorii au bulversat grav domeniul relatiilor dintre state, fapt care a condus in final la actualul razboi din Ucraina.( Cam acelasi lucru s-a mai intamplat in Europa in secolul XIX, cand sfarsitul razboaielor napoleoniene a generat o reactie conservatoare pan-europeana impotriva ideilor revolutiei franceze ).

Ajunsa recent in pragul razboiului nuclear, SUA va trebui sa decida cat mai rapid daca neoconservatorii si modelul de democratie liberala pe care se tot chinuie sa il exporte global merita riscul unei confruntari nucleare cu state ca Rusia sau China, sau daca nu este mai logic si mai normal sa ii scoata rapid pe cei responsabili mai devreme la pensie si sa revina la abordarea realista a relatiilor dintre state in politica lor externa.

NATO : "DAI IN MINE, DAI IN TINE, DAI IN FABRICI SI UZINE"

Dai in mine, dai in tine... asa mergea treaba in timpul comunismului, daca aveai curajul sa critici partidul.

Asa merg lucrurile si acum, daca critica cineva - cum am facut-o si eu din 2008 incoace -expansiunea NATO in estul Europei. Sau politica SUA din Ucraina incepand cu Maidan. Sau lipsa de intelegere in vest a imperativelor de securitate ale Rusiei.

Mai grav, sa sustii , cum am facut eu ,ca din 2003 incoace NATO este cea mai serioasa amenintare la adresa pacii mondiale este echivalent cu fluieratul in biserica sau chiar mai rau...

Tin sa amintesc tuturor celor interesati ca sunt titularul unei diplome de master II in GEOPOLITICA SI RELATII INTERNATIONALE de la Sciences Po din Toulouse , promotia 2011. Cu alte cuvinte, eu nu fac decat sa imi exprim opiniile profesionale pe marginea unor evenimente internationale, cel mai important in prezent fiind razboiul din Ucraina.

Din nefericire, au existat cativa " prieteni " de pe Facebook care fie m-au acuzat ca fac jocul lui Putin, fie ca sunt pro-rus sau anti nu-stiu-cine, fie - ca un polonez care a fost "friend" pe zidul meu ani de zile - ca sunt agent FSB, nici mai mult, nici mai putin !

Pai daca eu sunt agent rus, sau FSB, sau altcuiva, pai haideti sa il investigam post-mortem si pe Nicolae Titulescu, care in plina campanie anti-sovietica din intreg vestul, si-a vazut de obligatia lui de diplomat roman si de interesul national si a semnat cu regimul sovietic pactul Titulescu-Litvinov. Nu o fi fost cumva agent KGB ?

Pe vremea lui Titulescu, insa, Romania a avut o politica externa cu adevarat independenta, CIA si mentalitati de razboi rece nu au existat , iar diplomatii erau lasati sa isi faca meseria, fiind si bine calificati.

SOLDAT LA GRANITA CU URSS

 In 1974 am petrecut 9 luni ca militar cu termen redus la arma graniceri. Instructia am facut-o pentru 7 luni la batalionul Radauti din Bucovina, dupa care am fost repartizat pentru 2 luni sa fac practica in calitate de asistent al comandantului pichetului de graniceri Manoleasa Prut, care tinea de batalionul de graniceri din Botosani ( acolo unde fac in prezent manevre americanii impreuna cu trupele romanesti ).

Perioada in care mi-am indeplinit stagiul militar a fost una extrem de tensionata geopolitic. La indemnul americanilor, Ceausescu a decis sa treaca de partea Chinei si sa atace URSS de cate ori avea ocazia.

Una din temele favorite ale lui Ceausescu a fost la vremea aceea Basarabia, a carei apartenenta la URSS incepuse sa o conteste mai mult sau mai putin deschis. Tactica aceasta facea parte din eforturile lui de a inaugura in Romania national-comunismul si de a se distanta de conducerea de la Moscova.( Ca si in cazul Ucrainei, conducatorii americani l-au asigurat in prealabil pe Ceausescu ca in cazul unei invazii ruse, SUA va ajuta Romania...)

La nivelul nostru de militari TR, am fost informati, in mare, de existenta unor tensiuni sporite cu URSS. Ajuns la pichet, am constatat ca se primeau constant alerte de la comandamentul trupelor de graniceri,care ne cereau vigilenta sporita si pregatirea pichetului dpdv tehnic pentru posibilitatea unui potential conflict de granita ( in realitate , invazie ) cu sovieticii.

Din fericire, spre deosebire de ucrainieni, ofiterii nostri erau moldoveni si aveau un instinct de conservare bine dezvoltat. Asta i-a indemnat sa ne spuna confidential ca in cazul unui conflict armat cu sovieticii, ei aveau hainele civile pregatite in portbagajul masinii si ca ne sfatuiesc si pe noi sa evitam sa luptam cu rusii si sa ne retragem frumusel in localitatea de bastina.

Dupa ce am patrulat timp de doua luni frontiera cu URSS, mi-am dat seama ca aveau dreptate. Spre deosebire de noi, sovieticii luau paza frontierei cu Romania foarte in serios si erau ultra-dotati cu tehnica de lupta ( blindate usoare sau motociclete cu atas care patrulau in permanenta, dotate cu mitraliere cu afet, etc ) Prin comparatie, noi aveam o singura mitraliera ZB la pichet, vreo 12 pistoale-mitraliera AKM si munitie care in caz de conflict ne-ar fi ajuns pentru numai 2-3 ore. In materie de mijloace de deplasare aveam un IMS care nu avea carburator ( acesta fusese luat de comandantul companiei, ca sa nu fie folosita masina pentru deplasari in zona pe la nunti sau botezuri, cum se mai intamplase ) si un cal cu o rana infectata, care facea imposibila calarirea acestuia in scopuri de patrulare.

Aveam in schimb un presedinte dement, care chiar credea ca in caz de conflict cu sovieticii, o sa ne dam viata pentru a justifica erorile sale din domeniul politicii externe ...

DESPRE G8 SI NATO

In 1997 eram foarte preocupat, in activitatea mea de lobby pe langa cancelariile straine, de nevoia de a crea un cadru institutional adecvat pentru tranzitia de la lumea bi-polara la o lume multipolara. Neoconservatorii americani si NATO au avut, insa, alte planuri. Daca si-au dorit Rusia ca dusman, ei bine ...acum o au.

In primavara  anului 1997 am avut ideea sa recomand administratiei Clinton sa includa Rusia in G7, propunere care a fost acceptata de americani. Asa se face ca prin iunie 1997 grupul G7  a devenit G8, prin includerea Rusiei ca membru.

Sugestia mea geopolitica s-a bazat pe solide ratiuni economice, dar si pe faptul ca Rusia resimtea o frustrare imensa legata de statutul ei international dupa disparitia lumii bipolare . Intre 1995 si 1997 am participat la o serie de conferinte internationale organizate de EuroForum sau IBC  ( doua firme londoneze ) la Bucuresti, Praga sau Londra pe tema tranzitiei statelor din Estul Europei la economia de piata si reformele care se impuneau. Cu acea ocazie, am putut constata nemultumirea rusilor in legatura cu felul in care evolua acest proces in tara lor, dar si cu statutul incert al noii Rusii pe plan international.

Din pacate, vestul nu avea inca la vremea aceea o politica externa  coerenta post-1989, care sa dea rusilor sentimentul ca nu au devenit o putere de mana a treia, asa cum ar fi dorit multi actori politici din SUA sau UE. Faptul ca propunerea mea a fost acceptata dovedeste ca la vremea aceea administratia Clinton nu ajunsese inca sa fie dominata de neoconservatori, artizanii unipolaritatii americane inaugurate de presedintele GW Bush dupa atacul terorist din 2001.

Pana in cele din urma, Rusia a fost redusa arbitrar - la instigarea neoconservatorilor - la statutul de "stat mare cu o pompa de petrol" ( Nina Khrushcheva) si a fost eliminata din G8 in 2014, dupa anexarea de catre aceasta a peninsulei Crimeea.

Tot in vara anului 1997, am trimis o scrisoare de lobby secretarei de stat a SUA de atunci, Madeleine Albright, sustinand candidatura Romaniei de aderare la NATO. Motivatia mea nu a fost in nici un caz anti-rusa. La vremea respectiva, Romania se afla intr-o situatie economica dramatica, nereusind sa atraga - precum Cehia, Ungaria sau Polonia - investitori straini care sa preia mari intreprinderi falimentare din Romania. Numai cu ani de zile mai tarziu mi-am dat seama ca scopul militar al aliantei devenise in realitate acela de incercuirea Rusiei, si nici prin cap nu mi-ar fi trecut in 1997 ca NATO va accepta  in 2004 statele baltice ca membrii ai aliantei ...

Cert este ca la vremea respectiva, nu mi-am dat seama ca incercam sa obtin aderarea Romaniei la o alianta politico-militara, NATO, care va deveni doua decenii mai tarziu responsabila cu declansarea ostilitatilor premergatoare celui de-al treilea razboi mondial, pentru ca aceasta este faza in care ne aflam cu totii dupa evenimentele din 2014 din Ucraina. Mea maxima culpa !

UN POST DESPRE UCRAINA DIN 2 MARTIE 2014

 Martie, 2014. CUM SE EXPLICA REACTIA RUSILOR . Rusia, cel mai intins stat al planetei, un stat care dispune de resurse uriase, de o armata puternica si armament nuclear sofisticat, se simte atacata astazi in zona sa de securitate, Ucraina.

Englezii au pus umarul in secolul XIX la formarea si garantarea securitatii statului belgian : cand Belgia si Olanda erau atacate - adica zona de protectie pe continent a insulelor britanice - Anglia intra automat in razboi impotriva agresorului . Aceeasi situatie geo-strategica o are si insula Hawaii pentru Statele Unite : cand aceasta a fost atacata de japonezi, SUA a intrat automat in razboi.

Ceea ce SUA via UE au pus la cale in Ucraina cu ajutorul unor locuitori nemultumiti din vestul tarii constituie o eroare uriasa a Aliantei nord-atlantice. Toti oficialii vestici responsabili cu managementul situatiei de acolo din ultimii cativa ani sau luni ar merita sa isi piarda posturile pe care le detin in prezent. Momentele grele prin care trecem se datoreaza in ultima instanta tocmai acestor oficiali , care si-au gresit evident cariera.

Falsa suparare afisata acum de unii lideri politici euroatlantici , amenintarile, nu pot ascunde faptul ca nevoile de securitate ale Rusiei, interesele sale economice si geo-strategice, au fost calcate in picioare de toti cei care au facut posibila logistic si tactic rasturnarea pe cale insurectionala a regimului de la Kiev.

Rusia nu a putut tolera nici modul in care s-a actionat in Kiev , nici belicozitatea si amenintarile unor politicieni - perceputi la Moscova, nu fara oarecare temei , ca reprezentantii unui regim-marioneta - instalat de tarile vestului pentru a da o lovitura mortala intereselor de securitate ale Rusiei in propria ograda.

Alesii Maidanului au dovedit in numai o saptamana, prin masurile adoptate, ca nu inteleg enormitatea gafelor comise, de la anularea legii nationalitatilor, la amenintarea cu suspendarea acordului referitor la baza navala rusa din Crimeea sau retorica anti-rusa . In consecinta, posibilitatea unui conflict militar de anvergura in zona nu mai poate fi exclusa, ci este chiar foarte probabila :

(Autor: Florian Pantazi

Postat pe Facebook pe 2 martie 2014 )

CE VREA VESTUL DE LA RUSIA

NATO si Ucraina au adus prin politicile lor din ultimii ani lumea in pragul razboiului nuclear. In asemenea conditii geostrategice, nu cred ca Rusia va mai putea sa paraseasca Ucraina pentru ca aceasta sa fie folosita ca principala baza de atac impotriva sa. Cu alte cuvinte, solutia lui Huntington de divizare a Ucrainei in functie de religia locuitorilor nu va putea fi, din pacate, aplicata. Iar neutralitatea smulsa Ucrainenilor prin forta armata nu are valoare.

Neoconservatorii americani vor inca din 2014 sa il portretizeze pe Putin ca pe un al doilea Saddam si sa foloseasca Ucraina ca baza pentru declansarea ostilitatilor militare impotriva Rusiei. Scopul este acelasi ca in Irak - primul conflict initiat de neoconservatori - sa puna mana pe gazul si petrolul Rusiei.

Aici lucrurile se complica un pic in scenariul de mai sus. Ucraina este vitala pentru declansarea unui razboi cu Rusia pentru ca americanii nu pot interveni direct acolo, din cauza armelor nucleare. O sleahta de degenerati ucrainieni inarmati si antrenati de americani, care ataca mult mai puternicul stat vecin nu ar atrage un atac nuclear impotriva SUA ( cel putin teoretic ).

Acest scenariu a fost partial pus in aplicare acum cateva zile dupa interventia trupelor ruse in Ucraina. In realitate, daca NATO si UE ar fi avut intentia sa contribuie la aplanarea conflictului, nu ar fi inceput sa trimita armament ucrainenilor si nu ar fi promovat, ca Marea Britanie, trimiterea de mercenari straini acolo.

Pe de alta parte, severitatea sanctiunilor vestului indreptate impotriva Rusiei dovedeste ca planurile Aliantei de demolare a acestui stat erau deja destul de avansate atunci cand Rusia a decis sa intervina in Ucraina. Severitatea destructiva a sanctiunilor vestice nu are asadar nicio legatura cu faptul ca alianta este brusc ingrijorata de soarta Ucrainei, ci mai ales cu faptul ca aceasta din urma a detinut un rol de pivot in planurile NATO avand Rusia ca tinta.

Un scenariu alternativ este cel in curs acum. La instigarea neoconservatorilor, Zelensky cere populatiei sa reziste, sa lupte cu rusii , dar nu pentru a-si salva functia,sau pentru binele si independenta Ucrainei, cum am crezut si eu initial.

Nu, se spera in Washington, sediul masinariei globale de propaganda , ca rezistenta " eroica " - de fapt stupida si fara rost pentru ei - a ucrainenilor va duce la prabusirea lui Putin, via o campanie concertata a opiniei publice ruse si internationale.

Acesta a fost constant obiectivul neoconservatorilor americani, de altfel, din 2012 - anul realegerii lui Putin - pana in prezent. Acesta este si motivul pentru care serviciile vestice organizeaza demonstratii-gigant in toata UE si pentru care Boris Johnson - un betiv la carma Angliei, la fel de inefectiv ca Boris Yeltsin - a produs un video in limba rusa, indemnandu-i pe rusi sa il dea jos pe Putin.

Acum daca rusii sau chinezii ar fi intreprins ceva similar in timpul alegerilor din vest, liderii acestor state ar fi facut un tambalau de presa ingrozitor. Pentru ca nu au facut-o, serviciile britanice si cele americane au concoctat dosare false, care ii implicau pe rusi in alegerea lui Trump.

Ceea ce nu stiu vesticii este ca rusii au deja inlocuitor pentru Putin care se antreneaza pe tusa, ca acesta este la fel de competent ca Putin dar mult mai putin dispus sa tolereze magariile vesticilor ...

APOGEUL DEMOCRATIEI LIBERALE : MUCOASELE LA PUTERE

 Daca va intrebati de ce s-a alarmat Vladimir Putin si a pus fortele nucleare in alerta, sa stiti ca nu este din cauza sanctiunilor vestice.

Vazand ca multi experti americani, inclusiv Kissinger, au recomandat rezolvarea crizei din Ucraina prin finlandizarea acesteia, neoconservatorii din Washington si-au activat oamenii din Finlanda si Suedia, care au declarat saptamana trecuta ca vor renunta la neutralitatea care a functionat fara probleme si le-a asigurat o prosperitate de invidiat timp de 70 de ani.

Dar de ce sa renunte la un statut care a functionat pentru un statut de membru NATO, care le creaza instantaneu probleme cu Rusia , ca acum in Ucraina ? Pentru ca , in pofida dezmintirilor emfatice, planul a fost, asa cum bine au intuit rusii, o confruntare finala NATO - Rusia.Rusii se simt incercuiti de NATO, amenintati de alianta si nu le convine situatia deloc.

Putin a avertizat insa clar ca armata rusa nu are forta de a lupta cu o coalitie de 30, sau 32 de state si ca Rusia va fi nevoita sa se apere folosind armamentul nuclear de care dispune.

Am mai scris in trecut despre rolul toxic jucat de femei in ultimii ani in politica vestului, acesta este inca un exemplu. De la Ursula la Liz Truss , Sanna Marin a Finlandei, Magdalena Anderson, premiera Suediei sau Kaja Kallas din Estonia, toate sunt inhamate la carul de lupta al neoconservatorilor americani, manat printre altii de Victoria Nuland ...

Nu mai mentionez de cele 4 femei aflate la conducerea a 4 din cele 5 cele mai mari firme de echipamente militare ale complexului militar-industrial din SUA, a este de prisos. Ehei...ce nu fac neoconservatorii pentru triumful comunitatii lgbt globale ? Sunt gata sa riste chiar si un conflict nuclear cu Rusia...

Despre importanta globala a Rusiei

Pentru mine ca istoric singurul stat slav care merita tot respectul si consideratia noastra, a specialistilor, este statul rus.

Slavii europeni au dovedit din pacate o inabilitate absolut incredibila de a crea state solide, care sa reziste in timp si care sa prospere. Nici sarbii, nici cehii, nici slovacii sau polonezii nu au dovedit Europei sau lumii ca au atributele necesare pentru a trai in pace cu unii cu altii,  de a construi structuri statale bine organizate sau consolidate. ( vezi Ucraina )

Sa avem pardon, insa polonezii au disparut pentru 200 de ani din istoria moderna, reaparand din nou ca stat numai de la 1918 . Yugoslavia federala a disparut dupa numai 70 de ani, Cehoslovacia cam tot pe atunci. De cele mai multe ori, aceste ramuri ale neamului slav au ajuns, din cauza acestei inabilitati de a construi structuri statale solide, victimele vecinilor lor mai puternici : turci, germani, rusi sau austrieci.

Comparati va rog acum pe slavii europeni cu rusii, care au o istorie statala milenara,desi pozitia lor centrala in Eurasia a fost una cum nu se poate mai dificila. Acestia au reusit in in timpul evului mediu sa ii invinga si pe invadatorii mongoli, si pe cei tatari, ca sa nu mai vorbim de turci. In perioada moderna, au colonizat Siberia pana la Pacific si a ajuns sa isi extinda teritoriile in vest pana la granitele Romaniei sau Poloniei. In tot acest timp, Rusia a fost un factor de stabilitate in Europa, fiind un aliat de nadejde atat al puterilor germanice, cat si a celor vestice -Anglia si Franta, dar si SUA - in prima jumatate a secolului XX.

Acum slavii europeni s-au inghesuit majoritatea in NATO si latra ca niste catei la dulaul cel mare, Rusia, care nu le-a facut nimic in ultimele decenii, dimpotriva. Rusii si-au vazut de refacerea propriei economii, si-au pus la punct si agricultura, devenind intre timp cel mai mare exportator mondial de grane, de unde in timpul comunismului plateau graul de import - potrivit lui Gorbaciov - cu lingouri de aur .

Rusia a fost intodeauna condusa de serviciile secrete, fie ca vorbim de Ohrana tzarista, de KGB-ul sovietic sau acum de FSB. Unul din secretele longevitatii si stabilitatii statului rus tocmai in asta consta, rusii nefiind deloc convinsi ca politicienii de profesie sau democratia occidentala le-ar asigura supravietuirea ca stat.De altfel, in anii 90 rusii si-au aratat disponibilitatea sa incerce, insa experimentul Yeltsin a esuat lamentabil si nu l-au mai repetat.

Sigur, vestul ar prefera ca Rusia sa fie condusa de un alcoolic ca Yeltsin sau cineva asemanator. Rusii insa , care si-au revenit economic din dezastrul anilor 90 sub conducerea lui Vladimir Putin, si-au platit datoriile restante, si-au refacut armata si au acumulat pentru prima data in istoria lor recenta rezerve financiare importante, au alte optiuni.De fapt, acesta este si motivul fundamental pentru care Putin nu este pe placul vestului, restul este propaganda .

Pe plan extern, Rusia nu poate fi insa de acord cu o lume unipolara, condusa exclusiv din Washington, cum nu este de acord nici China. Preferinta rusilor pentru o lume multi-polara este veche de sute de ani.Ei au fost aceia care au pus capat planurilor hegemonice franceze in 1814, tot ei au fost de baza in lupta impotriva hegemonismului german, soldat cu doua razboaie mondiale secolul trecut. 

Rusia a renuntat pasnic si de buna voie, fara razboi, la lumea bi-polara aparuta dupa 1945, insa nu pot fi de acord sa nu participe acum deloc la luarea deciziilor la nivel global. Aceasta abordare  este o utopie neoconservatoare extrem de periculoasa, care poate declansa al treilea razboi mondial , chiar unul nuclear. Din pacate, anglo-saxonii nefiind rusi, nu cred ca vor renunta pasnic la himera unei lumi uni-polare pe care neoconservatorii americani se straduiesc sa o impuna global de 25 de ani incoace...

Cine va prelua sefia NATO ?

 Democratiile liberale mature specifice vestului, promoveaza si la conducerea NATO tot reprezentanti ai unor state liliputane,  lipsite de orice pondere militara in alianta.

Asa se explica faptul ca presedintele Obama , el insusi reprezentantul unei minoritati, l-a promovat in 2009 in functia de secretar general al NATO pe danezul Rasmussen, reprezentantul minoritatii statelor mici din cadrul aliantei.

In 2014, acelasi Obama l-a promovat in functia de secretar-general pe novegianul Stoltenberg, reprezentantul unui stat de numai 5 milioane de locuitori. ( Faptul poate avea legatura si cu scaderea importantei NATO ca organizatie politico-militara dupa disparitia URSS si a Tratatului de la Varsovia.)

Comparati aceasta situalie cu cea dinainte de 2003, cand postul de secretar general NATO a fost in principal ocupat de reprezentantii marilor natiuni europene : englezi ( lordul Ismay,  lordul Carington sau George  Robertson) germani ( Manfred Worner )spanioli ( Javier Solana ) ,sau italieni (Manlio Brosio ) ,cu doi -trei belgieni sau olandezi printre ei atunci cand tensiunile din timpul razboiului rece au fost mai reduse in intensitate.

Daca numirile de noi secretari generali NATO vor continua in aceeasi traditie, ne putem astepta sa fie numiti pe acest post estonieni, lituanieni sau letoni. Ei ar  avea in comun cu predecesorii  danezi si norvegieni faptul ca statele lor , desi minuscule si neimportante militar, se afla in proximitatea Rusiei sau au o granita comuna cu aceasta. Asta deoarece inamicul numarul 1 al NATO nu mai este in prezent URSS, ci Rusia.

EUROPA vs. SUA: DOUA SECOLE DE ISTORIE COMPARATE

Cred ca actuala criza din Ucraina ne ofera noua, istoricilor, posibilitatea de a face o comparatie intre doua secole din istoria moderna a lumii, cea dintre 1815 si 1914 si perioada hegemoniei americane dintre 1920 si 2020, intre autocratii si democratii.

Secolul XIX a fost dominat de cateva mari puteri europene, reunite in aliante menite sa previna raspandirea  secularismului in Europa si schimbarea frontierelor. Debutand cu Sfanta Alianta ( Rusia, Prusia si Austria ), continuand cu asa-numitul Concert European (  Rusia, Prusia, Austria,Franta si Marea Britanie ) si terminandu-se dupa unificarea Germaniei cu Liga Imparatilor bismarckiana ( Rusia,Germania si Austro-Ungaria ) secolul a fost ,cu mici exceptii, unul al pacii.

Promotorii acestei formule de gestionare a conflictelor militare pe continentul european au fost, cu exceptia liderilor francezi sau englezi,  imparati autocrati ,aflati la conducerea Germaniei, Rusiei sau Austriei. Garantia colectiva a marilor puteri, cum mai este aceasta cunoscuta in istoria diplomatiei, a prevenit conflicte armate majore, a promovat valorile spirituale crestine si s-a opus in 1848 transformarii violente, pe calea revolutiilor, a statelor pe care le-au guvernat.

Concertul european nu s-a impotrivit  insa obtinerii independentei si neutralitatii Elvetiei, spre exemplu, sau aparitiei Belgiei, Italiei ,Germaniei sau Romaniei pe harta Europei, care sunt si astazi printre statele solid construite ale Europei.

Intre 1920 si 2020 la conducerea afacerilor globale s-a aflat Statele Unite, campioana democratiilor liberale si din 1945 puterea militara numarul unu, devenita chiar singura superputere dupa 1989.

Desi propaganda oficiala a sustinut intodeauna ca democratiile din tabara americana sunt esentialmente pasnice, doritoare de pace, conflictele perioade dovedesc din pacate contrariul.

Incepand cu sfarsitul celui de- al doilea razboi mondial si continuaind cu razboaiele din Coreea ( 1953 ) Vietnam ( anii 60 si 70 ) sau cele din Bosnia, Serbia,Afghanistan, Irak, Libia sau Yemen  lista conflictelor militare initiate de SUA si/sau NATO devine tot mai lunga.

Atat in secolul XIX, cat si intre 1920 si 2020 au aparut constructii statale noi pe harta Europei sau a lumii. Cele mai solide au fost si au ramas statele formate pe vremea autocratilor, de la Elvetia, la Belgia, Germania, Italia sau Romania.

Statele constituite dupa 1920 , pe baza principiului wilsonian al auto-determinarii, nu au rezistat prea multa vreme. Astfel, Cehoslovacia si Yugoslavia au disparut de pe harta dupa 1990, in timp ce Romania a pierdut teritorii dobandite dupa 1920 in est si in nord, care nu au mai fost recuperate nici in prezent. State-marioneta ca Vietnamul de sud au disparut, iar Coreea de Sud traieste zilnic sub amenintarea militara a Coreei de Nord  si cu trupe americane aflate acolo de zeci de ani.

De cand la conducerea afacerilor externe americane s-au instalat insa neoconservatorii, lucrurile s-au agravat. Perioada de dupa 1989, care a dus la implozia URSS, a Yugoslaviei sau Cehoslovaciei, s-a dovedit foarte turbulenta. Constructia de state noi sub egida americanilor a debutat cu crearea Bosniei-Hertegovia din 1995, care nu a cunoscut niciodata stabilitatea politica si este in plin proces de dezintegrare..

Dupa 2000, SUA si-a incercat norocul in Orient, sponsorizand constructiile statale falimentare din Afghanistan sau Irak, sau in nordul Africii, unde Libia este si in prezent un stat profund divizat si nefunctional.  Din 2014, neoconservatorii americani sunt profund implicati in afacerile interne si reformele administrative din Ucraina, cu rezultatele care se cunosc...

Dupa aceasta succinta trecere in revista a celor doua formule de guvernarea afacerilor internationale globale, va las sa judecati singuri daca si in ce masura americanii au reusit sa ofere lumii mai multa pace si stabilitate decat antecesorii lor din secolul XIX, autocratii incoronati ai Europei.

UN RAZBOI SI DOUA OLIMPIADE

 In urma razboiului de 5 zile  din 7 august 2008 din Georgia, diplomata elvetiana Tagliavini a elaborat un raport al incidentului pentru UE si OSCE. Raportul il considera responsabil pentru declansarea conflictului armat pe Saakashvili, presedintele de atunci al Georgiei.

Exista multi analisti care au facut analogii intre situatia de atunci din Georgia si ce se intampla in prezent in Ucraina. Aproape nimeni nu face insa legatura intre cele doua conflicte si doua evenimente care s-,au desfasurat sau urmeaza sa se desfasoare la mii de kilometri distanta :  olimpiada de vara din 8 august 2008 si cea de iarna ,care trebuie sa inceapa pe 4 februarie 2022, amandoua in China.

Este foarte probabil ca acum, ca si in 2008, neoconservatorii din administratia americana au sperat sa declanseze un incident similar , impuscand doi iepuri dintr-o lovitura. Pe de o parte, un asemenea incident ar crea premisele sanctionarii drastice a Rusiei. Pe de alta parte, atentia opiniei publice internationale ar  fi deturnata de la jocurile olimpice de iarna, lipsind autoritatile chineze de audienta globala suscitata de un asemenea eveniment.

Pana in prezent, insa, se pare ca nu a fost gasit un Saakashvili ucrainean, care sa provoace armata rusa atacand pe insurgentii din Donbas, re-editand astfel un scenariu folosit in 7 august 2008.