IDEILE PENIBILE ALE CLASICILOR STIINTEI ECONOMICE

 Spuneam in postul meu anterior despre Smith/Ricardo ca avem colectiv ghinionul sa suportam consecintele unei ideologii economice elaborate de oameni provenind din regiuni periferice si sarace ale Europei. M-am referit, fireste, la Adam Smith si Scotia sa natala, intrata in uniunea britanica in 1707.

Smith l-a influentat profund pe Malthus, care isi exprima in cunoscutul sau eseu despre principiul populatiei revolta sa in privinta indiferentei guvernantilor englezi ai vremii , care au indraznit sa ignore "recomandarile" lansate in " Bogatia Natiunilor" de Adam Smith,, mai ales cele privitoare la sistarea ajutoarelor pentru saraci. (Trebuie mentionat aici ca singurele natiuni care dispuneau de un sistem de asistenta sociala de stat pentru toata populatia erau in secolul XVIII numai Anglia si Olanda. In cazul Angliei , legile de ajutorarea saracilor aveau chiar o vechime de cateva sute de ani .)

Dar iata ce propune Mathus in eseul sau, re-editat de acesta in 1817 :

"Am reflectat indelung asupra legilor engleze privitoare la saraci.(...)

...eu propun sa fie publicata o lege care sa fie refuzata asistenta parohiala ( in Anglia, ajutoarele statului erau distribuite saracilor prin lege prin reteaua parohiilor anglicane) COPIILOR nascuti dintr-un mariaj contractat la mai mult de un an de la publicarea unei asemenea legi, si tuturor copiilor nelegitimi nascuti la doi ani dupa promulgarea aceleasi legi." In 1834, in urma campaniilor impotriva ajutoarelor, Parlamentul a decis sistarea acestora ... 

William Senior, care a redactat textul decretului in cauza a fost si cel dintai profesor de economie , disciplina noua, la Cambridge. Din start, asadar, economistii britanici clasici s-au dovedit ostili salariatilor si saracilor.

Iata cum vedea Adam Smith rezolvarea pentru fluctuatiile pretului graului, care generau destul de frecvent  in perioada respectiva  foamete printre salariati: "Smith ne-a facut sa vedem cu claritate faptul ca tendinta naturala intr-un an de foamete este sa priveze de orice tip de munca un numar mare  de muncitori sau sa-i forteze sa lucreze pentru un salariu redus, din cauza imposibilitatii  pentru patroni de a angaja acelasi numar de oameni la acelasi pret ca inainte .  Marirea salariilor ar duce la cresterea numarului de someri si ar insemna sa previna, cum subliniaza  acest autor ( adica Smith) efectele benefice ale unei perioade de foamete moderata, care tinde sa ii faca pe oameni mai muncitori, mai atenti si mai economi" ( Thomas Malthus, "Essai sur le Principe de la Population", p. 63)

Un alt economist scotian al vremii, Sir James Steuart - care merita pe deplin statutul de co-fondator al stiintei economice - a fost marginalizat cu buna stiinta de Adam Smith. Spre deosebire de acesta, James Steuart a fost un partizan constant al interventiei statului in economie.  Astfel , Steuart nu credea nici in laissez-faire in politica economica, nici in existenta "mainii invizibile" care ar permite auto-reglarea pietelor.  In timpul dezbaterilor privind cresterea pretului graului din vremea sa, Steuart a recomandat interventia statului in vederea stabilizarii preturilor si pentru asigurarea cantitatilor de grau necesare consumului populatiei.  " El a propus o schema de interventie care aminteste de politica agricola comuna (CAP) care a fost adoptata de Comunitatea europeana". ( Gilles Dostaler, "James Steuart, le combat perdu contre Adam Smith", Alternatives économiques, 5/2010 , no. 291 p. 76).

Ideile lui Smith influenteza inca decisiv actiunea politica a unei parti a republicanilor din SUA . Membrii fundatiei Heritage din Washington DC - foarte influenta in perioada administratiilor Reagan si Bush - poarta la ceremonii cravate imprimate cu portretul lui Adam Smith. Fara alte comentarii...

DIPLOMATIA SUA vs COMPLEXUL MiLITAR - INDUSTRIAL

 In zilele noastre, nu diplomatii vin cu solutii pentru rezolvarea tensiunilor dintre state, ci reprezentantii directi sau indirecti ai complexului militar-industrial american, rus sau francez, adica atasatii militari sau sefii de servicii secrete postati prin ambasade. Situatia a aparut dupa 1945 si s-a agravat pe masura ce complexele militar-industriale in cauza au acumulat o influenta crescanda asupra politicienilor.

Fireste, spre deosebire de diplomati, oamenii complexului militar-industrial nu doresc aplanarea conflictelor dintre state ci atatarea acestora, pentru a mentine vanzarile de armament la un nivel cat mai ridicat.

In SUA, reprezentantii politici tipici ai complexului sunt neo-conservatorii, cei mai belicosi dintre americani. Acestia sunt des intalniti in functii importante , ba la Casa Alba, ba la departamentul de stat sau cel al apararii si au o mare influenta in politica externa si de aparare a SUA . (doua astfel de personaje sunt Paul Wolfovitz sau Victoria Nuland, )

Mai nou, 4, din cele 5 corporatii de top ale complexului sunt conduse de femei, care au din pacate reputatia dubioasa ca sunt mai agresive in negocieri ca barbatii ...

De cate ori se pune deci problema negocierii pe cale diplomatica a tensiunilor dintre state - asa cum incearca acum administratia Biden in Ucraina - oamenii complexului din presa vin cu articole care califica negocierile ca fiind semne de slabiciune din partea SUA, insistand in schimb pe trimiterea de armament in valoare de 200 de milioane de dolari .

Cu alte cuvinte, ideea complexului militar-industrial american atunci cand este nevoie de stingerea unor conflicte armate este de a turna gaz pe foc, pentru a putea astfel exporta cat mai mult armament in zonele conflictuale din lume .

Iesirea din Istorie

Una din observatiile  geniale marca Lucian Blaga - care se referea la perioada absentei datelor despre poporul roman in istoriografia europeana medievala - este cea referitoare la faptul  ca romanii  " au iesit din istorie, pentru a ramane in istorie ".

In zilele noastre, eu as aplica cugetarea blagiana la situatia imposibila in care se afla in prezent liderii partidului comunist chinez. De cativa ani buni, acestia fac planuri furibunde care au ca singur scop perpetuarea monopolului politic pe care l-au detinut fara intreruperi din 1949 incoace.

Ca si URSS in perioada interbelica, comunistii chinezi au reusit pariul modernizarii economice a Chinei, care s-a transformat in cateva decenii dintr-o natiune agrara saraca intr-o natiune industriala puternica si prospera.

Liderii chinezi cred insa , ca Ceausescu inaintea lor, ca se pot mentine vesnic la putere cu ajutorul unor mijloace electronice de supraveghere in masa. Ei nu par sa inteleaga ca singura maniera de a-si asigura un rol prestigios in istoria Chinei este aceea de a renunta la putere voluntar - ei da, asa cum a procedat Gorbaciov - permitand altor fortze politice sa preia stafeta si sa continue opera de modernizare institutionala si politica a Chinei.  Cu alte cuvinte, sa iasa din istorie ca sa ramana in istorie.

Orice societate comunista, oricat de avansata economic ar fi aceasta, sufera de un defect major de logica al programului de guvernare.  Atunci cand programele comuniste de guvernare ajung in acest punct  - ca in prezent in China sau in anii 1980 in URSS -  sistemul inceteaza sa mai functioneze corespunzator. Solutia aleasa de liderii chinezi - acea de a intari represiunea politica si supravegherea in masa a populatiei - nu face decat sa agraveze situatia.

Desigur, problema Chinei nu este in principal absenta performantelor economice ale sistemului, ca in cazul URSS. China are insa urgenta nevoie de demonopolizarea sistemului politic, chiar controlata, precum si de numeroase reforme institutionale si legale care sa garanteze , nu sa incalce, drepturile fundamentale ale cetatenilor chinezi in raporturile  cu statul .

In concluzie, o minima inteligenta politica ar trebui sa ii determine pe actualii lideri chinezi sa paraseasca puterea acum, cat sunt on top. Complexitatea crescanda a problemelor cu care se confrunta astazi societatea chineza o impune. Intensificarea educatiei marxiste a populatiei sau cea a represiunii si supravegherii cetatenilor sunt pseudo-solutii, total inadecvate momentului istoric.

Din nefericire, liderii comunisti chinezi nu par  insa capabili sa inteleaga un fapt simplu, acela ca rolul lor istoric s-a incheiat si ca a sosit momentul sa " iasa din istorie ", programul lor de guvernare nemaifiind conform nevoilor societatii chineze, ba este chiar toxic.

O EUROPA FEDERALA SAU UNA A NATIUNILOR ?

 Intr-un articol recent din Le Figaro , interpretarea decalajelor din sondajul de opinie privind federalizarea UE este cel putin superficiala.

Motivul fundamental insa pentru care opiniile francezilor difera substantial de cele ale germanilor sau italienilor este de ordin istoric, nu pentru ca Franta este o republica prezidentiala si Germania sau Italia sunt republici parlamentare . Astfel, si Marea Britanie este stat parlamentar, dar a iesit din UE. Ba chiar Franta are un presedinte cu vederi federaliste, insa francezii nu ii impartasesc entuziasmul deloc.

Franta, Anglia si Spania au fost modelele dupa care s-au format toate celelalte natiuni europene. Aflate la periferia vestica a Eurasiei, acestea au avut incepand cu secolul XV conditiile necesare pentru centralizare politico-administrativa si unificarea lingvistica a teritoriului national.

Germania, Italia sau Romania sunt insa natiuni formate relativ recent, dintr-o multitudine de statulete pre-existente. Atasamentul acestora pentru statul-natiune nu este nici pe departe atat de puternic ca acela al statelor vest-europene mentionate mai sus, care sunt constructii nationale incomparabil mai solide si mai vechi.

Ce constatam insa ? Vine astazi Germania, care s-a format ca stat abia acum 160 de ani, sa ceara acestor state, vechi natiuni, sa isi abandoneze suveranitatea lor politica si juridica, obtinuta  cu mari eforturi militare si financiare cu secole in urma, in favoarea  adoptarii unei formule supra-statale de tip federal, dominata de germani! Nu, ca este de-a dreptul hilar...

UE a functionat ok zic eu  pana la adoptarea tratatului de la Lisabona din 2009. Ca uniune de natiuni europene, UE mai are inca o justificare pentru a continua sa existe. Ca supra-stat federal, nu . Cine nu intelege asta, nu este politician, ci ideolog, si inca unul lipsit de orizont.

CRIZA DIPLOMATIEI II : " MAKE LOVE, NOT WAR " ☺

 Pe zi ce trece, statele vestice se indreapta tot mai sigur si cu pasi repezi catre irelevanta.

Ideologia woke, feminismul de stanga, teoria critica a rasei sapa la baza unei civilizatii care pare decisa sa isi abandoneze realizarile si rolul istoric avut pana mai ieri.

State mult mai putin dezvoltate economic sau mai primitive din punct de vedere social sau politic devin, ca urmare, mult mai insolente si sigure ca vor prelua in curand conducerea lumii.

O gaselnita de ultima ora este si asa-zisa " politica externa feminista ", care va da cu siguranta lovitura de gratie profesiei de diplomat, si asa grav afectata de schimbarile din ultimii 30 de ani.

Feministele care se auto-propun ca diplomate nu inteleg faptul ca rolul esential al diplomatilor consta in semnarea unor tratate de pace, in aplanarea conflictelor dintre state, nu in catalizarea acestora. Premisele de la care pleaca feministele fiind total gresite, si "realizarile" acestora in materie sunt pe masura, numai daca ne referim la exemple recente ca acelea oferite de Albright, Hillary Clinton sau Nuland.

Daca Albright ar fi temperat dorinta statelor baltice de a deveni membre NATO, spre exemplu, acum Rusia nu ar avea un casus belli impotriva vestului. Nu mai vorbim aici de dezastrul din Libia patronat de sefa diplomatiei amercane de atunci, Hillary Clinton, ca sa nu mai vorbim de " contributia " la haosul actual din Ucraina marca Nuland...

Pana in prezent, asadar, prezenta femeilor in diplomatie nu a demonstrat ca acestea ar fi mai bune negociatoare, ca sunt mai putin agresive decat barbatii sau mai bine pregatite profesional. Si atunci, de unde pretentiile exagerate pe care le au astazi feministele germane ?