"Falimentul Sistemului Politic"

Recent, prietenul si colegul meu de suferinta Liviu Antonesei deplangea, intr-un articol publicat in Cotidianul, slaba participare la vot cu ocazia alegerilor parlamentare. Liviu este convins ca fenomenul absenteismului masiv la urne se datoreaza sindromului de greva electorala, declansat in urma cu doi ani. Faptul ca in urma acestor alegeri trimitem la Bruxelles europarlamentari care nu ne reprezinta este, in opinia sa, de rau augur pentru democratia post-decembrista, considerata de el ca muribunda :

"Este un semn clar al falimentului sistemului politic clădit pe Constituţia din 1991, anemic remaniată în 2003. În loc să se vaite ori să se bată cu pumnii în piept, partidele noastre ar trebui să analizeze cu atenţie semnalele pe care un electorat dezgustat, care a început să respingă în bloc politica şi pe politicieni, i le adresează de mai bine de doi ani încoace. Revenirea în forţă, ca „revanşă“, a PRM ori succesul unei candidate precum EBA ar trebui să le dea serios de gândit." (sursa: Cotidianul, 8 iunie 2009)

Aceleasi constatari le-am facut, in alt context politic, in multe din editorialele sau articolele cuprinse in cartea online "Falimentul Republicii Inginerilor". In deplin acord cu Liviu, cred la randul meu ca actuala clasa politica nu va sti si nu va reusi sa intreprinda actiunile corective necesare. Deoarece la noi s-a impamantenit obiceiul, cand ceva nu merge in politica sa dam vina pe popor, sansele unei reforme a sistemului politic actual sunt intr-adevar minime.

Diagnosticul de mai sus, la care subscriu, nu apartine poetului, ci profesorului si psiho-sociologului Antonesei. Din acest motiv, consider ca starea de putrefactie in care se afla sistemul nostru politic, care a luat proportii interbelice, este extrem de periculoasa pentru viitorul democratiei romanesti si trebuie sa ne dea tuturor de gandit, inclusiv politicienilor de ieri, de azi si de maine.

UE: Extrema Dreapta Castiga Teren

Daca alegerile europarlamentare din Olanda anunta un trend pentru restul tarilor europene, inseamna ca partidele de dreapta si extrema dreapta sunt pe cale sa isi intareasca controlul asupra Parlamentului european. In alegerile de joi, partidul extremist zis "al Libertatii" a castigat 15.3 % din sufragii in Olanda. Acest partid militeaza impotriva admiterii Turciei in UE si pentru excluderea Romaniei si Bulgariei din structurile Uniunii.

Aceasi radicalizare spre dreapta a politicii europene este observabila si in Marea Britanie. Acolo, se asteapta ca partidul eurosceptic al conservatorilor condusi de David Cameron sa prevaleze in alegerile europarlamentare. Impreuna cu partide ca Libertas - si de ce nu, Romania Mare de la noi - fortele politice de dreapta, cu exceptia Popularilor europeni, se pronunta pentru stoparea procesului de integrare politica in interiorul Uniunii si impotriva continuarii extinderii.

Dupa toate probabilitatile, nu se va ajunge, insa, la excluderea Romaniei si Bulgariei din structurile europene. In schimb, ne putem astepta la o incetinire a negocierilor de aderare a tarilor din Balcanii de Vest si la amanarea negocierilor de aderare cu Turcia.

Castigurile electorale obtinute de partidele extremiste de dreapta speculeaza o situatie reala, si anume tensiunile etnice existente in multe societati europene. In Uniunea Europeana traiesc astazi peste 15 milioane de musulmani din tarile Africii de Nord, Turcia sau Asia, care nu s-au asimilat culturii europene, formand adevarate insule de islamism in interiorul unor tari-gazda ca Franta, Germania sau Marea Britanie.

Multi analisti considera ca aceasta situatie poate deveni exploziva oricand, tensiunile etnice fiind abil speculate electoral atat de dreapta si extrema dreapta europeana, cat si de social-democrati, favorabili integrarii Turciei in structurile Uniunii. Spre deosebire de SUA, care au numai aproximativ 2 milioane de islamici, pentru UE costurile sociale sunt incomensurabil mai mari. In asemenea conditii, nu este de mirare ca in marile tari ale Uniunii, sau chiar in state mici ca Olanda, propaganda anti-islamica de dreapta castiga teren in dauna partidelor moderate si pro-europene.

Prezidentiale 2009 : Disparitia Candidatului-Locomotiva

In 2009, pentru prima data, alegerile prezidentiale sunt decalate fata de cele parlamentare. In eseul "Romania in Mileniul III" (1995), mi-am exprimat de altfel preferinta pentru introducerea la noi a mandatului prezidential de cinci ani. Prin modificarea Constitutiei in 2003, aceasta a devenit realitate, durata mandatului prezidential crescand de la patru la cinci ani.

Ultima data cand alegerile parlamentare au coincis cu cele prezidentiale a fost deci in 2004. Potrivit Constitutiei de la 1991, rolul presedintelui, si anume acela de locomotiva electorala, a fost pana recent unul exceptional. De reusita presedintelui a depins, de regula, si succesul electoral al formatiunii politice din care provenea acesta. Mai mult, cu toate ca pierduse scrutinul parlamentar, coalitia PNL-PD a ajuns sa guverneze Romania pana in 2008 datorita mandatului incredintat de catre presedintele Basescu, castigatorul alegerilor prezidentiale din 2004.

Realegerea actualului presedinte, care starneste pasiuni dintre cele mai diverse, si-a pierdut in realitate importanta avuta inainte de 2004. Succesul PDL-ului la alegerile parlamentare a fost asigurat inca din toamna 2008. Aceasta formatiune nu este deci motivata sa cheltuiasca prea mult capital politic pentru realegerea presedintelui Basescu, care a suferit o importanta pierdere de popularitate in ultimii doi ani. Candidatura sa nu mai este sustinuta nici macar de intelectualii care l-au aparat in 2007, cum ar fi Mircea Cartarescu, care isi declara recent dezamagirea ca Basescu nu si-a putut realiza agenda cu care a venit la guvernare.

Castiga sau pierde, soarta actualului presedinte nu mai este legata de cea a formatiunii pe care a condus-o pana in 2004. Reusita sau esecul PDL-ului va depinde in viitor de modul in care va gestiona actuala criza economica si de buna functionare a coalitiei PDL-PSD, nicidecum de favorurile sau capitalul electoral acumulat de presedinte.

Pentru prima data in istoria politica post-decembrista a Romaniei, asadar, presedintele nu mai joaca rolul de locomotiva electorala pentru partidul sau. O situatie de genul celei din 2000, cand retragerea lui Emil Constantinescu din cursa prezidentiala a dus la disparitia PNTCD-ului din parlament, nu se mai poate - din fericire - repeta. Fireste, multi analisti se intreaba acum, in preajma alegerilor actuale, daca nu ar fi mai potrivit pentru Traian Basescu sa renunte la o a doua candidatura. Raspunsul la aceasta intrebare nu poate insa veni decat de la presedintele in functiune, dupa un examen serios si candid al performantelor sale politice din primul mandat.

De acum inainte, partidele noastre politice vor fi judecate de catre alegatori numai in functie de capacitatea lor de a guverna eficient Romania, ceea ce din pacate nu a fost cazul pana recent.

Coreea de Nord ameninta

Saptamana a debutat furtunos in peninsula coreeana. Agasat de restrictiile comerciale impuse de Japonia, de cantitatea insuficienta de energie electrica primita de la Vest si de initiativa americano-coreeana de a controla proliferarea exporturilor primejdioase din zona, regimul de la Phenian a renuntat la diplomatie si a trecut la fapte. Simtindu-se amenintat, Kim Jong-il si-a pus generalii sa detoneze luni o incarcatura nucleara subterana de puterea celei folosite la Nagasaki si sa lanseze cateva zile la rand rachete balistice cu raza mica si medie de actiune.

Riposta Vestului a fost prompta, atat testul cat si lansarile fiind unanim condamnate in Consiliul de Securitate ONU. Drept raspuns la oprobiul international, liderul nord coreean a plusat, in maniera stalinista cunoscuta. Potrivit mass-mediei nord coreene, acesta a decis sa anunte ca a renuntat la armistitiul vechi de 50 de ani si sa declare tara in stare de razboi cu vecinul de la sud.

Belicozitatea subita a nord coreenilor mascheaza de fapt o teama intensa de schimbare. Ca romani, suntem constienti de faptul ca Nicolae Ceausescu ar fi procedat identic, daca ar fi avut la dispozitie armele nucleare necesare. Spre nesansa Phenianului, insa, China nu mai doreste sa sprijine stalinismul dinastic din Coreea de Nord, dimpotriva. Populatia tarii, la randul ei, este cel putin la fel de nemultumita de lipsurile cotidiene si slabele performante economice ale tarii, in timp ce vecinii din sud tolereaza tot mai greu excesele si belicozitatea militarilor nord coreeni.

La 20 de ani de la caderea regimului Ceausescu, iata ca regimul nord coreean actioneaza asemanator, ca si cand ar simti ca sfarsitul se apropie. In viitorul imediat tot ce putem spera este ca statul totalitar nord coreean sa nu dispara din istorie asa cum a aparut, adica pe calea razboiului.

Cutremur Politic la Londra

Cea mai veche institutie democratica a Vestului, Parlamentul de la Westminster, este zguduita de o saptamana incoace de un scandal fara precedent in istoria sa. Acesta a fost declansat de revelatiile privind decontarile exotice ale parlamentarilor britanici, aparute in ziarul The Daily Telegraph. Reporterii sai au reusit sa obtina documente care, odata publicate, au scandalizat publicul britanic greu incercat de criza si au pus capat carierelor politice ale ministrului justitiei Shahid Malik, speakerului Camerei Comunelor Michael Martin, precum si ale altor parlamentari.

Documentele se refera la obiceiul multor parlamentari britanici - deopotriva de dreapta sau de stanga, conservatori, liberal-democrati sau laburisti - de a pretinde sa li se deconteze de catre institutia parlamentului sume cheltuite in scop personal, cum ar fi cele pentru decoratiuni interioare, achizitionarea de televizoare flat-screen, curatarea santurilor din jurul castelului, sau pur si simplu pentru reparatia masinii de tuns iarba.

Ceea ce a ingrijorat publicul britanic a fost constatarea ca asemenea pretentii din partea parlamentarilor nu sunt in sine ilegale. Cine imparte parte-si face, o situatie familiara si in Romania, unde parlamentarii nostri sunt in mod regulat criticati pentru risipa banilor publici si pentru unele cheltuieli, considerate extravagante.

Parlamentul de la Westminster este insa "mama tuturor parlamentelor", iar abuzurile alesilor britanici nu puteau ramane nesanctionate politic. In ultimele trei secole, niciun alt speaker al Parlamentului nu a mai fost silit sa demisioneze, in urma presiunii combinate din partea colegilor, opiniei publice si a presei. Speakerul a fost acuzat, printre altele, ca a intentionat sa acopere gravitatea practicilor contabile ale colegilor, incercand in acelasi timp sa afle cum si-au procurat ziaristii informatiile referitoare la cheltuielile parlamentarilor.

In urma scandalului, premierul Gordon Brown a anuntat astazi ca parlamentarilor britanici nu li se va mai ingadui sa isi stabileasca singuri nivelurile salariilor si ale cheltuielilor, acestea urmand sa fie decise de catre o comisie statutara independenta. Deasemenea, se preconizeaza ca rolul viitorilor speakeri sa fie unul preponderent ceremonial. Masurile au devenit cu atat mai necesare cu cat intreaga clasa politica britanica este profund afectata de scandal, foarte multi parlamentari fiind pusi in situatia de a declara in mod public ca nu se vor mai prezenta la urmatorul scrutin. Unii analisti vorbesc chiar de o veritabila implozie a actualei legislaturi, liderul Opozitiei din Anglia, David Cameron, cerand organizarea de alegeri anticipate.

Pe termen lung, va fi interesant de urmarit daca si in ce masura reformele parlamentare din Anglia vor fi emulate si de alte parlamente europene unde au aparut in ultimele decenii situatii asemanatoare.