REPUBLICA SI MONARHIA LA ROMANI

 ( copia unui post de pe FB din 14 septembrie 2015 )

Nu este nicio exagerare dacă afirmăm faptul că romănii au fost foarte atașați monarhiei pe tot parcursul existenței statului modern .

Spre deosebire de alte state europene - Elveția sau Franța, de exemplu - romănii nu au manifestat, cu o singură excepție, nicio preferință pentru instaurarea unei forme de guvernămînt republicane la noi.

Excepția la care mă refer este așa-numita republică de la Ploiești, cănd mulți dintre fruntașii liberali. majoritatea francofili, au încercat fără succes să îl detroneze pe regele Carol I în 1870, drept retribuție pentru invadarea Franței de trupele Prusiei ( în timpul războiului franco-prusac ) Comuna din Paris și excesele primului guvern comunist din istorie i-a potolit însă definitiv : unul din capii mișcării republicane, Alexandru Candiano Popescu, a ajuns chiar mai tîrziu aghiotantul regelui Carol ...

Comparați vă rog regatul Romăniei cu cel al Greciei în aceiași perioadă istorică. După obținerea independenței, Grecia a devenit regat din 1835 , fiind adus la tron Otto de Bavaria. Acesta a fost mazilit în 1863, fiind adusă la tron o dinastie daneză. Nici regii din această dinastie nu au avut parte de liniște : grecii au proclamat republica în 1924, numai pentru a reveni singuri la monarhie în 1935, după ce au schimbat nu mai puțin de 23 de guverne și au trecut prin 13 lovituri de stat. Monarhia constituțională a fost definitiv abolită în 1973 de către liderii puciului coloneilor, care au proclamat o nouă republică, acum insolventă.

Republica la romăni are așadar o reputație proastă, prima fiind impusă de sovietici și de Armata Roșie după 1945 și a doua, cea post-decembristă, de un om al sovieticilor, Iliescu. Regatul a rămas în schimb forma de guvernămînt preferată a romănilor care gîndesc, de istoria sa fiind legate cele mai mari realizări ale tinerei națiuni : democrația, regimul parlamentar, independența, marea unire, reforma agrară și o excelentă reputație internațională.

DE UNDE PROVINE IDEEA " CIOPARTIRII " UCRAINEI ?

Postul de mai jos l-am scris pe 29 iulie 2014 pe Facebook. Din acesta reiese foarte clar faptul ca ideea micsorarii teritoriului ucrainean a fost lansata de Vest, nu de Moscova, si asta inca din 1993. Harta publicata de Dmitry Medvedev dovedeste doar faptul ca in 2022 Rusia a acceptat, in cele din urma, acest "plan B" pentru Ucraina. Geniile politice de la Kiev nu inteleg nici acum ca numai Rusia putea sa garanteze integritatea teritoriala a Ucrainei, si numai daca aceasta ar fi acceptat neutralitatea si ar fi oferit rusofonilor din Donbas o larga autonomie, asa cum prevedeau acordurile de la Minsk.

* * *

 "CORTINA DE CATIFEA " SI PLANUL B . Sanctiunile economice decise de liderii vestici nu pot ascunde faptul ca exista in realitate o solutie diplomatica la conflictul din Ucraina .

Iata ce scria Samuel Huntington despre Ucraina in 1993, adica la numai doi ani de la formarea acestui stat :

" Cea mai semnificativa linie de diviziune din Europa, asa cum a sugerat William Wallace, este frontiera de est a crestinatatii catolice (...). Aceasta linie trece de-a lungul granitei dintre Finlanda si Rusia si dintre statele baltice si Rusia, taie prin Belarus si Ucraina si separa vestul mai catolic al Ucrainei de estul ortodox al acesteia (...)

Cortina de Catifea inlocuieste astazi Cortina de Fier a ideologiei, ca cea mai semnificativa linie de diviziune din Europa. Asa cum demonstreaza evenimentele din Yugoslavia, aceasta nu este numai o linie de demarcatie, ci devine cateodata o linie de conflict sangeros. "

In plus, as adauga eu, istoria politica europeana de dupa primul razboi mondial a devenit toxica pentru existenta statelor multi-etnice . De la destramarea monarhiei austro-ungare si pana in prezent, au disparut de pe harta Europei Yugoslavia, Cehoslovacia si in curand s-ar putea sa asistam la desprinderea Scotiei de Anglia sau a Flandrei de Valonia in Vest. Politicienii care nu inteleg sau nu accepta acest fapt bazic care caracterizeaza istoria noastra comuna si-au gresit in mod evident cariera.

Ce solutie diplomatica ar putea exista asadar la conflictul actual din Ucraina ? Intr-un articol din 6 mai 2014 (" The Ukrainian Crisis", part III) , geopoliticienii americani James D. Hardy si Leonard J. Hochberg propun in locul sanctiunilor economice un Plan B :

" In acest caz, o Ucraina divizata - cu conditia ca linia de demarcatie sa respecte linia de falie civilizationala - intre Rusia si Vest este preferabila in toate privintele . Aceasta ar reduce tensiunile, ar incuraja cresterea economica, ar tine seama de granitele culturale si etnice reale, nu de cele artificiale, mareste sansele de cooperare intre Rusia si UE, previne dezintegrarea Ucrainei si salveaza America de la inca o eroare de politica externa. Un castig partial pentru toate partile. (...)

Inainte de 2014, Ucraina a fost un stat bi-cultural fara legitimitate politica sau coerenta administrativa. Estul mergand la Rusia, vestul Ucrainei va putea sa adere la UE si sa isi construiasca un stat coerent din punct de vedere administrativ " .

Ca istoric si geopolitician roman, subscriu la solutia diplomatica propusa de cei doi specialisti americani, cu amendamentul ca teritoriile locuite majoritar de romani sa fie alipite din nou la Romania.

IMPERIILE IDEOLOGICE COMIT ACELEASI ERORi

 Majoritatea imperiilor lumii, incepand cu cel roman, s-au bazat pe forta lor militara, mai putin - sau deloc - pe o ideologie anume.

Primul exemplu de imperiu ideologic modern, prototipul acestora, daca vreti , a fost URSS. Acesta a folosit, pe langa forte armate de ocupatie, si o ideologie anume, comunismul. Mai ales in statele din centrul si sud-estul Europei comunismul a fost considerat o ideologie exotica, neconforma cu traditiile istorice ale zonei.

In unele zone cu importanta geostrategica deosebita pentru URSS, cum a fost Moldova, sovieticii au experimentat chiar cu constructia unor natiuni artificiale, formate din provincii rupte de la state vecine, cum ar fi Romania.

Pe langa ideologia comunista, autoritatile sovietice au recurs in acest scop la istorie si filologie, pentru a convinge cetatenii Moldovei ca acestia nu au prea multe in comun cu Romania, nici macar limba.

Eforturile sovieticilor sunt identice cu cele ale ale americanilor de azi din Ucraina, unde istorici sponsorizati de CIA inca din anii 1980, ca Orest Subtelny, s-au straduit sa ofere o istorie nationala unei populatii de granita unde nu a existat niciodata una in realitate.

Asa au aparut doua limbi " noi " in Europa , limba moldoveneasca - o varianta regionala a limbii romane - si limba ucraineana, varianta regionala a limbii ruse ,vorbita in unele parti din Ucraina.

Nu o sa uit niciodata socul avut de o delegatie de studenti din republica Moldova, care a vizitat universitatea Alexandru I Cuza in anii 1970. Dupa cateva ore de discutii la rectoratul universitatii, rectorul Mihai Todosia i-a intrebat pe studentii moldoveni daca au inteles ce s-a discutat. Perfect, au raspuns acestia. Rectorul a continuat, intrebandu-i daca stiu in ce limba s-au desfasurat discutiile. In limba moldoveneasca, bineinteles, au raspuns studentii in cor. Nu, a replicat rectorul, discutia s-a desfasurat integral in limba romana. Socul delegatiei a fost imens, unii participanti au izbucnit chiar in plans cand si-au dat seama ca fusesera mintiti de sovietici.

In prezent, Ucraina trece printr-un proces similar de rupere a teritoriului populat de ucraineni de patria-mama, care este mai dureros , deoarece spre deosebire de Moldova - care a facut totusi sute de ani parte din imperiile otoman sau tarist inainte de a se uni cu Romania in 1918 - Ucraina a fost o foarte importanta regiune timp de sute de ani a statului rus si respectiv cel sovietic.

Ingineria aplicata de americani asadar in Ucraina este o copie la indigo a politicii nationale aplicate de sovietici in Moldova, imitata de serviciile americane in cele mai mici detalii. Incercarea de a construi o natiune woke ( adica " trezita " din " amorteala " indusa de Rusia ) din regiunea ucraineana a statului rus, din considerente pur geopolitice, este pe cale sa esueze insa mizerabil.

Actualul razboi este asadar consecinta acestui efort ideologic de a anexa la imperiul american, prin intermediul UE - o simpla extensie a acestuia din Europa - 44 de milioane de ucraineni ale caror creiere au fost spalate ca acelea ale moldovenilor intre 1940 si 1990.

IN CE CONDITII AR PUTEA UCRAINA ADERA LA NATO ?

 Aderarea Ucrainei la NATO in conditiile create de actualul conflict s-ar putea dovedi benefica pentru pacea Europei.

Exista insa niste conditii preliminare care se cer indeplinite. Astfel, Ucraina trebuie sa accepte sa cedeze Rusiei 25% din teritoriu ( regiunea Donbas, Crimeea si probabil portul Odessa ).

Astfel compensata, Rusia ar fi probabil dispusa sa renunte asadar la cerinta ca Ucraina sa se declare neutra. Includerea Ucrainei in NATO poate in schimb garanta Moscovei ca regimul de la Kiev nu va mai putea fi folosit de Alianta pentru declansarea unui razboi in zona, cum din pacate este cazul in prezent, in care NATO furnizeaza armament dar nu este formal parte din conflict.

Americanii si UE la randul lor trebuie sa renunte la regimul de sanctiuni impus Rusiei, inainte de a baga tot vestul in recesiune.

Acestea ar fi, in mare, conditiile in care actualul conflict s-ar putea incheia destul de repede, cu o pace onorabila, favorabila tuturor partilor implicate. Ucraina scapa de rusofoni si intra in NATO, Rusia primeste compensatii teritoriale, iar SUA isi poate reface imaginea internationala sifonata dupa Maidan si isi poate reduce drastic cheltuielile masive ocazionate de sustinerea economica si militara a Ucrainei.

Daca se va ajunge la un asemenea compromis, Romania ar trebui sa nu fie de acord cu acceptarea Ucrainei in NATO inainte de a fi la randul ei compensata cu retrocedarea Bucovinei de nord si tinutului Herta, anexate abuziv de sovietici in 1940. Refuzul Turciei de a fi de acord cu includerea Finlandei si Suediei in Nato este un exemplu ilustrativ in acest sens.

CATOLICISMUL SI CONFLICTUL DIN UCRAINA.

Cu riscul de a ma repeta, vreau sa atrag din nou atentia asupra faptului ca debandada actuala din relatiile internationale - care a culminat cu evenimentele din Ucraina - se datoreaza in foarte mare masura unei situatii accidentale , care face ca la conducerea celor mai importante state anglo-saxone sa se afle lideri catolici.

 Atat Joe Biden, cat si Boris Johnson, Justin Trudeau sau Anthony Albanese sunt catolici. Acestia sunt, alaturi de Polonia sau Lituania, cei mai mari si mai vocali suporteri ai regimului de la Kiev, pentru care au acordat ajutoare financiare si in armament importante, fara de care conflictul din Ucraina nu ar fi avut loc sau s-ar fi stins pana acum. 

Ca sa intelegeti mai clar importanta acestui fapt, pot sa afirm faptul ca niciun lider protestant al Anglosferei nu ar fi escaladat situatia din Ucraina sau nu ar fi atacat Rusia in maniera in care au facut-o liderii catolici aflati acum la putere .De regula, Rusia a fost in cele mai multe cazuri aliata Marii Britanii si mai apoi a SUA, si niciodata dusmana de moarte a acestora, ca acum. 

 Statele anglo-saxone au prosperat si s-au extins in ultimele 3 secole ca state protestante, fiind in general conduse de lideri pragmatici, de religie protestanta, mai ales in SUA sau Marea Britanie. Politica actuala, potrivit careia conducerea Rusiei trebuie inlocuita ,liderul rus asasinat sau statul rus distrus economic si impartit in state mai mici este una clar catolica, nicidecum protestanta. Valul de nebunie belicoasa care bantuie astazi pe coridoarele Westminster-ului sau Congresului american, cu alte cuvinte, este total atipic si este si extrem de periculos.

 De la FDR la Eisenhower, de la Carter la Reagan sau Thatcher, toti liderii protestanti au adoptat intodeauna o politica pragmatica fata de URSS sau Rusia, ba chiar una bazata pe respect reciproc. Ba mai mult, dupa implozia URSS, ultimul presedinte american protestant mai important, Bill Clinton, a inclus Rusia in G8, din care aceasta a facut parte pana in 2014. 

Pe timpul presedintiei Clinton insa, grupul etnic al anglo-celtilor reprezenta cam 72 % din totalul populatiei SUA. In prezent, acest procent a scazut la 54% si faptul se vede la urne. Mai mult, deschizand larg granitele emigrantilor din America de sud, actuala administratie pare hotarata sa transforme America dintr-o tara protestanta prospera - cum a fost pana in 2020 - intr-un stat condus haotic, saracit si corupt, ca toate celelalte state latino-americane conduse de lideri catolici.

Fireste, faptul ca statele anglo-saxone sunt acum conduse de lideri catolici nu putea avea loc fara sprijinul firmelor globale americane - care au sponsorizat financiar campania electorala a lui Biden - sau fara a lua in considerare ideologia unipolaritatii in relatiile internationale, promovata agresiv de evreii neoconservatori.

Toti acestia aveau insa nevoie sa gaseasca lideri care sa execute politicile lor economice si militare globaliste, si singurii compatibili au fost cei catolici. De regula, liderii protestanti inclina de partea nationalismului economic, multi fiind chiar impotriva - Trump este un astfel de exemplu - pierderilor de capacitati industriale sau locuri de munca in favoarea altor state cu niveluri reduse ale salariilor.