CEI MAI INFLUENTI ISTORICI AI SECOLULUI XX

 

Distribuit pentru: Prieten

Activ

 

Distribuit pentru: Prietenii tăi

O să fiți dezamăgiți, nu este nicidecum vorba de Fukuyama sau Allison ... ( o postare Fb din 12 mai 2019 )

Din motive pe care le-am prezentat în alt post, istoricii universitari, cei ultra-specializați în vreun domeniu sau altul al științei istorice, nu reușesc niciodată sa formuleze prognoze pertinente.

Vă propun așadar să vă familiarizați astăzi cu doi cei mai influenți istorici ai secolului XX : Charles Pearson din Australia și Oswald Spengler din Germania.

Este adevărat, Pearson s-a stins din viață cu cîțiva ani inainte de începutul secolului XX, însă cartea sa - National Life and Character :A Forecast - a fost citită și citată de toți liderii importanți ai lumii anglo-saxone de la începutul secolului XX, de la Teddy Roosevelt la primul ministru englez Gladstone sau Edmund Barton, primul ministru al Australiei. Iată si un citat semnificativ din cartea sa, evocat de Barton în parlamentul australian în 1902 :

"The day will come, and perhaps is not far distant, when the European observer will look round to see the globe girdled with a continuous zone of the black and yellow races, no longer too weak for aggression or under tutelage, but independent, or practically so, in government, monopolising the trade of their own regions, and circumscribing the industry of the Europeans; when Chinamen and the natives of Hindostan, the states of Central and South America, by that time predominantly Indian . . . are represented by fleets in the European seas, invited to international conferences and welcomed as allies in quarrels of the civilized world. The citizens of these countries will then be taken up into the social relations of the white races, will throng the English turf or the salons of Paris, and [End Page 43] will be admitted to inter-marriage. It is idle to say that if all this should come to pass our pride of place will not be humiliated.... We shall wake to find ourselves elbowed and hustled, and perhaps even thrust aside by peoples whom we looked down upon as servile and thought of as bound always to minister to our needs. The solitary consolation will be that the changes have been inevitable."

Pearson a prevăzut decolonizarea lumii într-un moment în care aceasta se afla la apogeul expansiunii coloniale britanice (în 50 de ani, susținea el) și deasemenea ascensiunea economică a Chinei, printre altele.

Oswald Spengler a prevăzut în Declinul Occidentului faptul că pîna în anul 2000, vestul își va fi pierdut supremația in favoarea altor civilizații. El a avut o influență enormă asupra intelectualilor interbelici, teoria sa privind evoluția ciclică, nu lineară în istorie avîndu-l ca adept pe Arnold Toynbee, printre alții.

Deși l-a întîlnit pe Hitler , Spengler nu l-a considerat nicidecum omul providențial pentru Germania și a prezis încă din 1934 ca în următorii 10 ani, al treilea Reich va dispare din istorie.

Cei doi istorici , Pearson și Spengler, au fost ambii profesori de colegiu, nu universitari, am spune generaliști, nu specialiști în științe istorice. Și totuși, ei au devenit cei mai influenți istorici din secolul trecut.

NATO ESTE LIGA DE LA DELOS 2.0

 Intre 479 si 431 iHr, lumea greceasca a fost dominata din punct de vedere militar si economic de Atena, care in timpul razboaielor cu Persia a constituit o alianta a oraselor-state grecesti, devenind liderul acesteia timp de 50 de ani.

Membrii aliantei aveau obligatia sa contribuie cu bani, vase sau soldati la operatiunile militare decise de atenieni. Competitorii Atenei din lumea greaca erau cei care aderasera la Liga Peloponesiaca, condusa de Sparta. Putem intelege mai usor conflictul dintre cele doua ligi daca facem o analogie intre NATO, organizat si condus de SUA, si Pactul de la Varsovia,  organizatia condusa de Moscova.

Multi specialisti sustin ca scopul real al formarii Ligii de la Delos de catre atenieni a fost de fapt infrangerea Spartei si disolutia Ligii Peloponesiace. Eforturile Atenei au condus la transformarea acesteia dupa 460 iHr intr-un imperiu informal, nedeclarat ca atare, o situatie comparabila cu transformarea SUA in hegemon global dupa anul 2000.

Nicio analogie istorica nu este perfecta, insa aceasta se potriveste foarte bine Americii postbelice. Atat Atena, cat si SUA au creat aliante politico-militare dupa conficte majore - cu Persia in cazul Atenei, cu Germania nazista in cazul SUA - anume Liga de la Delos si Nato, si le-au pastrat si extins si dupa ce pericolul care a condus la crearea lor a disparut.

Ambele state au avut sau au aceeasi organizare democratica a societatii, aceeasi orientare economica bazata pe comert, aceleasi necesitati de securitate ( siguranta rutelor comerciale maritime ). In ambele cazuri, avem de-a face cu doua imperii informale, la care initial au aderat voluntar , nu prin cuceriri de tip roman, cei care aveau nevoie de protectie militara. Initial, membrii aliantelor au beneficiat economic si militar de avantajele apartenentei la aceasta.

In ambele cazuri, si cel atenian si cel american, hegemonii au insistat pe adoptarea democratiei de catre toti membrii aliantei si pe contributii in trupe, vase sau bani ( ca acum in Ucraina )la eforturile comune de aparare sau de expansiune. In timp insa, liderii aliantelor au devenit tiranici, au incalcat grav suveranitatea sau prosperitatea statelor membre, generand tendinte centrifuge. 

Similitudinile nu se opresc aici. Atat in cazul Atenei cat si al SUA, avem de-a face cu doua superputeri maritime, mai putin capabile insa sa castige razboaie impotriva unor state continentale, fapt ilustrat de infrangerile Atenei din Egipt sau Sicilia sau cele ale SUA din Vietnam sau Afghanistan .

Emularea modelului de alianta politico-militara atenian a demarat plenar dupa 2001, cand  conducerea politicii externe americane a fost monopolizata de neoconsevatori, in frunte cu Blinken, Victoria Nuland si Robert Kagan. Tatal acestuia din urma, Donald Kagan, a fost profesor de istorie la Yale si autorul unei istorii a razboiului peloponesiac in 4 volume. Se pare asadar ca influenta tatalui asupra fiului a fost profunda, neoconservatorii americani devenind prin intermediul acestuia suporteri ai modelului oferit de Liga de la Delos si adepti ai teoriilor lui Tucidide privind cauzele razboaielor, ale carui scrieri au fost rastalmacite intr-o maniera care preconizeaza inevitabilitatea unei confruntari militare cu China si/sau Rusia. 

Adoptarea modelului atenian de alianta explica in mare masura si schimbarea de strategie a Nato dupa disparitia URSS si a Pactului de la Varsovia. Tot asa cum Atena a contribuit activ la dezmembrarea Ligii Peloponesiace condusa de Sparta si s-a extins,  si SUA a decis dupa 1997 sa se extinda si sa includa in Nato fosti membri ai Pactului de la Varsovia din centrul si estul Europei.  In loc sa fie desfiintat dupa 1989, Nato a devenit, dimpotriva, o alianta ofensiva si un instrument militar esential al perpetuarii hegemoniei globale americane.

Pana recent, numai Atena a avut un competitor capabil sa o infranga, Sparta. Din 2014 insa, are si SUA parte de Sparta ei, Rusia, care este acum aliata cu China.

NATIONALISM SI GLOBALISM IN UCRAINA

 Colonelul McGregor, un nationalist american, pune degetul pe rana : globalistii din Washington se folosesc de nationalistii din Kiev - fie acestia si neo-nazisti - ca sa " slabeasca" ( vezi sa distruga ) natiunea rusa.

Altfel spus, dusmanii declarati ai tuturor natiunilor lumii nu au scrupule in a se folosi de nationalismul bolnav al ucrainenilor pentru a sapa groapa nationalismului rus ! Ei fiind globalisti, nu le pasa deloc de miile de morti pe care le cauzeaza celor 2 combatanti.

In acest scop, sustine McGregor, SUA este gata si sa incurajeze ambitiile teritoriale ale Poloniei si Romaniei in Ucraina si Moldova, unde se pare ca ar fi dispuse sa accepte trimiterea de ' trupe pentru " mentinerea pacii " poloneze sau romanesti in cele 2 state deocamdata neutre :

Ca fiu si mai clar, neoconservatorii americani au o strategie globalista si in Ucraina, dar din considerente tactice sprijina temporar nationalismul ucrainean, care s-a definit anti-rus de la capul locului. In realitate, neoconservatorii  nu dau 2 bani nici pe nationalismul ucrainean, pe care la momentul potrivit il vor sacrifica pe altarul globalismului. Fireste ca atunci cand vor realiza ucrainenii asta, va urma acolo o explozie de anti-semitism care va depasi chiar si excesele nazistilor germani. Deocamdata insa, ucrainenii isi sacrifica viata fara sa priceapa in ce consta strategia ultima a Washingtonului. 

EXPANSIONISM SAU MOARTE

Arnold Toynbee a avut dreptate atunci cand a sustinut ca civilizatiile nu sunt distruse de forte externe, ci ele dispar din istorie sinucigandu-se. Aceasta este exact faza pe care o parcurge in prezent civilizatia vestica, veche de 500 de ani.

Interesant mi se pare faptul ca atat ascensiunea, cat si prabusirea acestei civilizatii se datoreaza unor lideri catolici : papalitatea si regii Spaniei sau Portugaliei in secolul XV,  Biden, Pelosi si Boris Johnson in zilele noastre.

Multora le este greu sa inteleaga ce i-a apucat pe vestici, in frunte cu britanicii si americanii, sa intre in conflict cu Rusia. Neintelegerea este justificata, asemenea politica vizavi de Rusia nu este rationala, ci este sinucidere curata.  Cu toate acestea, exista o justificare profunda a prezentei vestului in Ucraina.

Caracteristica fundamentala a civilizatiei vestului este EXPANSIONISMUL, fie la scara regionala, fie globala. Oricine se opune expansionismului vestului - militar, religios, economic sau politic  - devine automat dusmanul de moarte al liderilor vestici ai momentului, fie ca vorbim aici  de spanioli, de francezi, de englezi, germani sau acum de americani.

Francezii si germanii au avut mai ales ambitii expansioniste continentale ( " drang nach Osten "a fost politica oficiala a celui de-al treilea Reich si a vizat teritoriile Rusiei ). Spaniolii si portughezii au preferat Lumea Noua, colonizand America Centrala si de Sud . Britanicii au colonizat America de Nord, dar si Australia si Noua Zeelanda si au cucerit India. Toate aceste expeditii expansioniste au fost sprijinite intr-un fel sau altul de biserica catolica, care si-a sporit exponential averile si numarul de credinciosi.

Expansionismul american are insa ambitii globale, desi odata iesit din emisfera vestica, nu a reusit sa se impuna decat partial dpdv economic, dar nu si din punct de vedere militar sau politic, cu toata existenta NATO. Americanii au fost intodeauna expansionisti, gandirea lor geopolitica fiind dominata de ceea ce istoricii denumesc "mentalitatea frontierei ". Au reusit sa se impuna pe intreg continentul nord-american si  in America Latina in secolul XIX, dar secolul XX nu le-a fost la fel de favorabil. In Europa, expansionismul american a fost limitat la vestul si o parte a centrului continentului, de catre sovietici. In Asia, SUA a fost oprita de China in expansiunea sa in peninsula coreana si de Vietnam sau Afghanistan in Asia de sud-est sau centrala. Expansiunea NATO din ultimele trei decenii se inscrie in aceasta traditie neo-imperiala tipic vestica.

Dezmembrarea URSS si mai ales desprinderea Ucrainei si Georgiei au dat din pacate falsa impresie americanilor ca pot relua in forme noi politica expansionista germana spre est  cu ei in control . Aceasta mega-eroare este acum pe cale sa provoace distrugerea intregii civilizatii vestice, anexata cum este via NATO la locomotiva americana. Exista multi lideri politici americani care isi dau seama ca vremea expansionismului vestic a trecut, ca sansele actuale de reusita sunt de fapt nule.

Din nefericire, asa cum aratam mai sus, la conducerea vestului se afla acum lideri catolici, ca in urma cu 500 de ani. Acestia preferă sinuciderea civilizationala - pentru ca la asta se va ajunge cu siguranta daca SUA continuă sa se războiască cu Rusia in Ucraina - in locul adoptarii unei politici rationale de repliere pe continentul american si de renuntare la ambitiile globaliste.Oricat de tragica ar parea, insa,   de disparitia civilizatiei vestice va profita  omenirea in ansamblul ei, sătulă fiind pana peste cap de tragediile provocate in ultimele cateva sute de ani de imperialismele succesive ale vestului.

ADEVARUL DESPRE NAZISTII UCRAINENI SI ZELENSKY

 Nu trebuie sa mire pe nimeni marea toleranta de care dau dovada liderii politici americani si britanici in privinta neonazistilor ucraineni. In realitate, atat fascismul cat si nazismul sunt ideologii politice specifice catolicilor europeni. 

 Pana recent, state ca SUA sau Marea Britanie au fost conduse aproape exclusiv de lideri politici protestanti sau neoprotestanti, oponenti traditionali ai fascismului. Mai mult, cu exceptia neoconservatorilor, evreii din lumea anglo-saxona sprijina fie lideri protestanti de dreapta, fie partide de stanga.

 Spre ghinionul nostru colectiv insa, conducerea politica din America si Anglia a fost preluata in ultimii ani de lideri de religie catolica, care nu se sfiesc sa colaboreze cu forte politice neonaziste, ca acelea din Kiev. Iata de ce denazificarea urmarita de Vladimir Putin este resimtita ca o insulta personala de catre asemenea lideri.

* * *

In campania electorala din 2019, Zelensky a promis ca daca va fi ales presedinte, va face pace in Donbas si va aplica acordul Minsk II.

A renuntat rapid, dupa ce seful unei formatiuni naziste l-a amenintat ca daca negociaza, va fi spanzurat de un copac de pe strada principala din Kiev. Zelensky l-a promovat pe acesta consilier al ministrului apararii si s-a adaptat rapid colaborarii cu nazistii ucraineni, pe unii decorandu-i chiar in sediul parlamentului.

Vestul ascunde cu buna stiinta situatia, folosindu-se de faptul ca Zelensky este evreu .Mass media vestica sustine sus si tare ca Zelensky fiind evreu, nu pot exista nazisti in Ucraina ( asta este si versiunea difuzata via EVZ in Bucuresti de Adrian Cioroianu ! ). Smecheria a tinut deocamdata, desi mai toti ziaristii vestici stiu ca oligarhul Kolomoisky, alt evreu, a fost si finantatorul lui Zelensky, si al Azovului. Zelensky se foloseste in mod cinic asadar si de suferintele propriei sale familii in timpul Holocaustului, si de originea sa etnica, pentru a ascunde lumii faptul ca nazistii ucraineni au o pondere politica importanta in Ucraina.

In articolul atasat, Maurice Richards, un ofiter superior de politie american, incrimineaza si faptul ca CIA a cultivat timp de 75 de ani relatia SUA cu nazistii ucrainieni, in pofida ororilor trecute si actuale ale acestora. Mai nou, in taberele lor de instruire, tinerii sunt indoctrinati de nazisti sa ucida rusi.