CUM, SI REPUBLICANII VOR RAZBOI IN UCRAINA ?

 Finantarea SUA pentru un razboi in Europa impotriva Rusiei este tot mai greu, daca nu chiar imposibil de justificat rational la Washington.

Argumentele democratilor se cunosc - lupta pentru democratie impotriva autoritarismului, etc - dar pana recent nu si cele ale republicanilor. In articolul alaturat, un oarecare fost adjunct la departamentul apararii pe timpul presedintiei lui Trump vine cu o justificare a razboiului din Ucraina care m-a lasat pur si simplu perplex.

Da, recunoate acesta, un razboi in Europa nu are sens deoarece privim conflictul dinspre Europa. Daca insa privim acelasi conflict dinspre Asia spre Europa, atunci realizam ca slabirea Rusiei avantajeaza SUA in perspectiva unui conflict viitor cu China. Cu alte cuvinte, pregatirea acestui viitor conflict militar dintre SUA si China debuteaza cu razboiul din Ucraina. Sa mori de ras, nu altceva ! .

MACRON ATACAT DE CULTURNICII DE LA POLITICO

 " Adevarul " a reluat pe 27 decembrie un incredibil articol genul culturnic in varianta americana, aparut cu o zi inainte in Politico.eu.

Obiectivul articolului este acela de a-l critica pe Macron pentru rezervatiile sale privind integrarea rapida a Ucrainei in UE, dorita numai de americani ( ca tot nu este Europa continentul lor ! )

Pentru atingerea acestui obiectiv, Politico o invie din morti pe regina Ana, printesa din Rusia Kieveana, leaganul statului rus inainte ca rusii sa isi mute capitala la Moscova.( anul 1050, deci si inainte de schisma religioasa )

Manipularea istoriei medievale europene a reusit sa surclaseze pana si pe politrucii regimului sovietic de altadata. Ana i-a gasit pe franci nespalati, mancatori de broaste, i-a civilizat, a introdus bai publice si a salvat regatul francilor de la disparitie dupa asasinarea regelui Henric I. Oare Macron ," un franc prostovan de astazi " ("stinky, turnip-munching Frank ") nu stie toate astea ?

Comparativ cu centralitatea Ucrainei din evul mediu, Rusia actuala si Vladimir Putin sunt undeva la periferie :

" Probabil că nici Anna nu ar fi prea bucuroasă să fie cooptată de Putin, un bandit de pe coasta baltică, care în prezent lansează rachete de croazieră și drone kamikaze peste iubitul ei Kiev. Deși a fost, după câte se spune, o regină cu frică de Dumnezeu și compasiune, nu este greu de imaginat că ar fi dispus ca inamicul ei să fie lichidat discret și aruncat într-o hazna.". (?!)

Concluzia Politico este ca Ucraina nu este un stat marginal corupt din estul Europei, ci ( prin regina Ana ) o tara centrala, o precursoare a UE, regina Ana fiind intr-un fel precursoarea Ursulei, ca sa zic asa ...

MILITARII LA BUTOANE

 NIMENI IN VEST NU MAI ASCULTA SFATURILE DIPLOMATILOR. Nici Biden in SUA, nici Macron in UE, nu dau nici mucii pe opiniile diplomatilor, oricat de capabili si experimentati ar fi acestia ( ba chiar Macron a desfiintat acum un an serviciul diplomatic francez ! ).

Ar fi gresit sa ne imaginam ca tendinta asta este recenta. Nu, ea a debutat imediat dupa implozia URSS. Inca din 1992, celebrul diplomat George Kennan a avertizat impotriva extinderii NATO, fara niciun rezultat. Iata de ce nu cred ca sfaturile lui Henri Kissinger exprimate in articolul sau din The Spectator din 17 Decembrie vor avea alta soarta. Ele vor fi ca de obicei total sau partial ignorate de politicienii vestici .

De la formarea complexului militar-industrial american din anii 50 incoace - denuntata ca un pericol major la vremea respectiva de generalul Eisenhower - politica externa americana a ajuns treptat sa reprezinte prioritar agenda economica a marilor corporatii din industria armamentului, nu interesele strategice sau de securitate ale SUA.

La ora actuala, o serie de conflicte militare devenite dupa 1991 regula, nu exceptia - in Vietnam, Serbia (1999) Afghanistan (2001-2021), Irak (2003) sau Ucraina din 2014 - sunt sponsorizate politic de lobby-ul acestor corporatii, extrem de profitabile pentru multi investitori majori americani. Timp de mai multe decenii, sumele investite in actiunile acestor firme au produs dividende in continua crestere, o realizare cu care nu se poate lauda niciuna din corporatiile civile, supuse fluctuatiilor pietii sau chiar disparitiei.

In asemenea context, era aproape firesc ca expertiza diplomatilor sa fie ignorata cu buna stiinta : razboaiele, nicidecum pacea, sunt acum cele care asigura prosperitatea complexului si pe aceea a actionarilor sai .

BULGARII GRESESC

Esecul admiterii Bulgariei si Romaniei in spatiul Schengen ii face pe vecinii nostri sa recurga la explicatii economice fanteziste, total nerealiste.

Este adevarat ca portile de intrare a marfurilor asiatice in Europa de vest sunt Rotterdam in Olanda si Hamburg in Germania. Ideea ca portul Pireu ar putea inlocui Rotterdamul si Hamburgul daca Bulgaria si Romania ar adera la Schengen este fantezista de-a dreptul.

In 2011, am studiat pentru masterat problema coridoarelor de transport maritim dinspre Asia spre Europa de vest. Am vrut sa aflu de ce transportatorii maritimi asiatici prefera, dupa ce au trecut de canalul Suez, sa mai petreaca 3 zile pe mare pentru a ajunge in marea Nordului si a descarca la Rotterdam sau Hamburg.

Framcezii si spaniolii au urmarit acum 2 decenii sa se substituie porturilor olandez si german, facand reclama Marsiliei si Barcelonei, ambele porturi la Mediterana. La vremea respectiva, a fost angajat ca promotor al sudului continentului Xavier Solana, care a incercat sa demonstreze ca ruta maritima dinspre China sau India spre Europa de vest este mai scurta cu 3 zile daca marfurile sunt descarcate in sudul, in loc de nordul continentului. Teoretic, aveau dreptate, insa practic nu prea.

Preferinta transportatorilor maritimi pentru porturile nordice Rotterdam sau Hamburg are legatura cu infrastructura rutiera si feroviara densa, de exceptie, din Olanda sau Germania. Marfurile descarcate ecolo pot fi distribuite rapid si ieftin in restul Europei. Spania sau Franta nu puteau concura cu Germania sau Olanda din cauza unei infrastructuri rutiere deficitare sau una feroviara invechita. In plus, retelele feroviare nu erau bine conectate una la alta sau la restul Europei,samd.

O situatie similara dar mai grava o intalnim in Bulgaria si Romania, unde infrastructura rutiera sau feroviara este mult sub standardele UE - ganditi-va numai la " autostrazile" Romaniei ! - si nu satisfac nevoile transportatorilor terestri. Admiterea in spatiul Schengen nu are in acest context decat o importanta marginala. ( Franta si Spania, spre ex, sunt parte din spatiul Schengen, dar tot degeaba : nordul monopolizeaza in continuare receptia si distributia marfurilor provenite dinafara Europei ) :

1 DECEMBRIE :SARBATOARE NATIONALA SAU PRILEJ DE REFLECTII AMARE ?

 

Poporul dintre Carpati si Dunare pe care il numim astazi " roman ", mandru de originea sa neo-latina, trece prin cea mai grava criza existentiala de la etnogeneza sa incoace.

Separati de vicisitudinile istoriei sud-estului european si siliti sa traiasca pana in 1859 in principate separate ( Moldova, Valahia si Transilvania ) populatia carpato-danubiana a ajuns cu sprijinul pasoptistilor sa isi incropeasca un stat modern, Principatele Unite. Devenit Romania si regat cativa ani mai tarziu, noul stat s-a extins in 1919 in Transilvania, Bucovina austriaca si Moldova ruseasca.

Din nefericire, suprafata si populatia Romaniei s-au diminuat considerabil dupa al doilea razboi mondial. Mai mult, statul roman trece acum printr-o criza demografica serioasa, pierzand pe calea emigrarii in ultimele 3 decenii mai mult de 11% din populatia sa. La aceasta se adauga si o criza identitara, consecinta absentei unei forte politice cu o agenda nationala. 

Iata deci ca dupa ce au rezistat  timp de secole catolicizarii fortzate ( in Transilvania ) sau islamizarii de catre turcii otomani ( In Moldova sau Muntenia ) romanii nu mai sunt amenintati in prezent cu disparitia lor ca popor de mari puteri vecine ostile, ci de propria lor creatie, statul modern,  pretins democratic si teoretic independent.  Acesta a ajuns la ora actuala sa fie o simpla curea de transmisie a directivelor elitelor globaliste din Bruxelles si Washington, pentru care interesul national al romanilor nu conteaza decat ca potentiala piedica.

In conditiile economice , politice si sociale create dupa 1989, supravietuirea pe termen lung a statului modern roman nu mai apare ca sigura, dimpotriva. In realitate, niciun guvernant nu se poate rational astepta ca statul pe care il reprezinta sa dainuiasca vesnic, daca acesta nu mai raspunde aspiratiilor si nevoilor cetatenilor sai.