Despre importanta globala a Rusiei

Pentru mine ca istoric singurul stat slav care merita tot respectul si consideratia noastra, a specialistilor, este statul rus.

Slavii europeni au dovedit din pacate o inabilitate absolut incredibila de a crea state solide, care sa reziste in timp si care sa prospere. Nici sarbii, nici cehii, nici slovacii sau polonezii nu au dovedit Europei sau lumii ca au atributele necesare pentru a trai in pace cu unii cu altii,  de a construi structuri statale bine organizate sau consolidate. ( vezi Ucraina )

Sa avem pardon, insa polonezii au disparut pentru 200 de ani din istoria moderna, reaparand din nou ca stat numai de la 1918 . Yugoslavia federala a disparut dupa numai 70 de ani, Cehoslovacia cam tot pe atunci. De cele mai multe ori, aceste ramuri ale neamului slav au ajuns, din cauza acestei inabilitati de a construi structuri statale solide, victimele vecinilor lor mai puternici : turci, germani, rusi sau austrieci.

Comparati va rog acum pe slavii europeni cu rusii, care au o istorie statala milenara,desi pozitia lor centrala in Eurasia a fost una cum nu se poate mai dificila. Acestia au reusit in in timpul evului mediu sa ii invinga si pe invadatorii mongoli, si pe cei tatari, ca sa nu mai vorbim de turci. In perioada moderna, au colonizat Siberia pana la Pacific si a ajuns sa isi extinda teritoriile in vest pana la granitele Romaniei sau Poloniei. In tot acest timp, Rusia a fost un factor de stabilitate in Europa, fiind un aliat de nadejde atat al puterilor germanice, cat si a celor vestice -Anglia si Franta, dar si SUA - in prima jumatate a secolului XX.

Acum slavii europeni s-au inghesuit majoritatea in NATO si latra ca niste catei la dulaul cel mare, Rusia, care nu le-a facut nimic in ultimele decenii, dimpotriva. Rusii si-au vazut de refacerea propriei economii, si-au pus la punct si agricultura, devenind intre timp cel mai mare exportator mondial de grane, de unde in timpul comunismului plateau graul de import - potrivit lui Gorbaciov - cu lingouri de aur .

Rusia a fost intodeauna condusa de serviciile secrete, fie ca vorbim de Ohrana tzarista, de KGB-ul sovietic sau acum de FSB. Unul din secretele longevitatii si stabilitatii statului rus tocmai in asta consta, rusii nefiind deloc convinsi ca politicienii de profesie sau democratia occidentala le-ar asigura supravietuirea ca stat.De altfel, in anii 90 rusii si-au aratat disponibilitatea sa incerce, insa experimentul Yeltsin a esuat lamentabil si nu l-au mai repetat.

Sigur, vestul ar prefera ca Rusia sa fie condusa de un alcoolic ca Yeltsin sau cineva asemanator. Rusii insa , care si-au revenit economic din dezastrul anilor 90 sub conducerea lui Vladimir Putin, si-au platit datoriile restante, si-au refacut armata si au acumulat pentru prima data in istoria lor recenta rezerve financiare importante, au alte optiuni.De fapt, acesta este si motivul fundamental pentru care Putin nu este pe placul vestului, restul este propaganda .

Pe plan extern, Rusia nu poate fi insa de acord cu o lume unipolara, condusa exclusiv din Washington, cum nu este de acord nici China. Preferinta rusilor pentru o lume multi-polara este veche de sute de ani.Ei au fost aceia care au pus capat planurilor hegemonice franceze in 1814, tot ei au fost de baza in lupta impotriva hegemonismului german, soldat cu doua razboaie mondiale secolul trecut. 

Rusia a renuntat pasnic si de buna voie, fara razboi, la lumea bi-polara aparuta dupa 1945, insa nu pot fi de acord sa nu participe acum deloc la luarea deciziilor la nivel global. Aceasta abordare  este o utopie neoconservatoare extrem de periculoasa, care poate declansa al treilea razboi mondial , chiar unul nuclear. Din pacate, anglo-saxonii nefiind rusi, nu cred ca vor renunta pasnic la himera unei lumi uni-polare pe care neoconservatorii americani se straduiesc sa o impuna global de 25 de ani incoace...

Cine va prelua sefia NATO ?

 Democratiile liberale mature specifice vestului, promoveaza si la conducerea NATO tot reprezentanti ai unor state liliputane,  lipsite de orice pondere militara in alianta.

Asa se explica faptul ca presedintele Obama , el insusi reprezentantul unei minoritati, l-a promovat in 2009 in functia de secretar general al NATO pe danezul Rasmussen, reprezentantul minoritatii statelor mici din cadrul aliantei.

In 2014, acelasi Obama l-a promovat in functia de secretar-general pe novegianul Stoltenberg, reprezentantul unui stat de numai 5 milioane de locuitori. ( Faptul poate avea legatura si cu scaderea importantei NATO ca organizatie politico-militara dupa disparitia URSS si a Tratatului de la Varsovia.)

Comparati aceasta situalie cu cea dinainte de 2003, cand postul de secretar general NATO a fost in principal ocupat de reprezentantii marilor natiuni europene : englezi ( lordul Ismay,  lordul Carington sau George  Robertson) germani ( Manfred Worner )spanioli ( Javier Solana ) ,sau italieni (Manlio Brosio ) ,cu doi -trei belgieni sau olandezi printre ei atunci cand tensiunile din timpul razboiului rece au fost mai reduse in intensitate.

Daca numirile de noi secretari generali NATO vor continua in aceeasi traditie, ne putem astepta sa fie numiti pe acest post estonieni, lituanieni sau letoni. Ei ar  avea in comun cu predecesorii  danezi si norvegieni faptul ca statele lor , desi minuscule si neimportante militar, se afla in proximitatea Rusiei sau au o granita comuna cu aceasta. Asta deoarece inamicul numarul 1 al NATO nu mai este in prezent URSS, ci Rusia.

EUROPA vs. SUA: DOUA SECOLE DE ISTORIE COMPARATE

Cred ca actuala criza din Ucraina ne ofera noua, istoricilor, posibilitatea de a face o comparatie intre doua secole din istoria moderna a lumii, cea dintre 1815 si 1914 si perioada hegemoniei americane dintre 1920 si 2020, intre autocratii si democratii.

Secolul XIX a fost dominat de cateva mari puteri europene, reunite in aliante menite sa previna raspandirea  secularismului in Europa si schimbarea frontierelor. Debutand cu Sfanta Alianta ( Rusia, Prusia si Austria ), continuand cu asa-numitul Concert European (  Rusia, Prusia, Austria,Franta si Marea Britanie ) si terminandu-se dupa unificarea Germaniei cu Liga Imparatilor bismarckiana ( Rusia,Germania si Austro-Ungaria ) secolul a fost ,cu mici exceptii, unul al pacii.

Promotorii acestei formule de gestionare a conflictelor militare pe continentul european au fost, cu exceptia liderilor francezi sau englezi,  imparati autocrati ,aflati la conducerea Germaniei, Rusiei sau Austriei. Garantia colectiva a marilor puteri, cum mai este aceasta cunoscuta in istoria diplomatiei, a prevenit conflicte armate majore, a promovat valorile spirituale crestine si s-a opus in 1848 transformarii violente, pe calea revolutiilor, a statelor pe care le-au guvernat.

Concertul european nu s-a impotrivit  insa obtinerii independentei si neutralitatii Elvetiei, spre exemplu, sau aparitiei Belgiei, Italiei ,Germaniei sau Romaniei pe harta Europei, care sunt si astazi printre statele solid construite ale Europei.

Intre 1920 si 2020 la conducerea afacerilor globale s-a aflat Statele Unite, campioana democratiilor liberale si din 1945 puterea militara numarul unu, devenita chiar singura superputere dupa 1989.

Desi propaganda oficiala a sustinut intodeauna ca democratiile din tabara americana sunt esentialmente pasnice, doritoare de pace, conflictele perioade dovedesc din pacate contrariul.

Incepand cu sfarsitul celui de- al doilea razboi mondial si continuaind cu razboaiele din Coreea ( 1953 ) Vietnam ( anii 60 si 70 ) sau cele din Bosnia, Serbia,Afghanistan, Irak, Libia sau Yemen  lista conflictelor militare initiate de SUA si/sau NATO devine tot mai lunga.

Atat in secolul XIX, cat si intre 1920 si 2020 au aparut constructii statale noi pe harta Europei sau a lumii. Cele mai solide au fost si au ramas statele formate pe vremea autocratilor, de la Elvetia, la Belgia, Germania, Italia sau Romania.

Statele constituite dupa 1920 , pe baza principiului wilsonian al auto-determinarii, nu au rezistat prea multa vreme. Astfel, Cehoslovacia si Yugoslavia au disparut de pe harta dupa 1990, in timp ce Romania a pierdut teritorii dobandite dupa 1920 in est si in nord, care nu au mai fost recuperate nici in prezent. State-marioneta ca Vietnamul de sud au disparut, iar Coreea de Sud traieste zilnic sub amenintarea militara a Coreei de Nord  si cu trupe americane aflate acolo de zeci de ani.

De cand la conducerea afacerilor externe americane s-au instalat insa neoconservatorii, lucrurile s-au agravat. Perioada de dupa 1989, care a dus la implozia URSS, a Yugoslaviei sau Cehoslovaciei, s-a dovedit foarte turbulenta. Constructia de state noi sub egida americanilor a debutat cu crearea Bosniei-Hertegovia din 1995, care nu a cunoscut niciodata stabilitatea politica si este in plin proces de dezintegrare..

Dupa 2000, SUA si-a incercat norocul in Orient, sponsorizand constructiile statale falimentare din Afghanistan sau Irak, sau in nordul Africii, unde Libia este si in prezent un stat profund divizat si nefunctional.  Din 2014, neoconservatorii americani sunt profund implicati in afacerile interne si reformele administrative din Ucraina, cu rezultatele care se cunosc...

Dupa aceasta succinta trecere in revista a celor doua formule de guvernarea afacerilor internationale globale, va las sa judecati singuri daca si in ce masura americanii au reusit sa ofere lumii mai multa pace si stabilitate decat antecesorii lor din secolul XIX, autocratii incoronati ai Europei.

UN RAZBOI SI DOUA OLIMPIADE

 In urma razboiului de 5 zile  din 7 august 2008 din Georgia, diplomata elvetiana Tagliavini a elaborat un raport al incidentului pentru UE si OSCE. Raportul il considera responsabil pentru declansarea conflictului armat pe Saakashvili, presedintele de atunci al Georgiei.

Exista multi analisti care au facut analogii intre situatia de atunci din Georgia si ce se intampla in prezent in Ucraina. Aproape nimeni nu face insa legatura intre cele doua conflicte si doua evenimente care s-,au desfasurat sau urmeaza sa se desfasoare la mii de kilometri distanta :  olimpiada de vara din 8 august 2008 si cea de iarna ,care trebuie sa inceapa pe 4 februarie 2022, amandoua in China.

Este foarte probabil ca acum, ca si in 2008, neoconservatorii din administratia americana au sperat sa declanseze un incident similar , impuscand doi iepuri dintr-o lovitura. Pe de o parte, un asemenea incident ar crea premisele sanctionarii drastice a Rusiei. Pe de alta parte, atentia opiniei publice internationale ar  fi deturnata de la jocurile olimpice de iarna, lipsind autoritatile chineze de audienta globala suscitata de un asemenea eveniment.

Pana in prezent, insa, se pare ca nu a fost gasit un Saakashvili ucrainean, care sa provoace armata rusa atacand pe insurgentii din Donbas, re-editand astfel un scenariu folosit in 7 august 2008.

ISTORIA RUSIEI IN VIZIUNEA LUI PUTIN

 Istoricul britanic Dominic Sandbrook incearca sa explice unor audiente vestice plictisite de studiul istoriei faptul ca pentru popoarele din estul Europei - inclusiv pentru romani - istoria conteaza enorm.

Acesta sustine faptul ca Putin nu este nicidecum continuatorul lui Stalin - care era georgian - ci se considera continuatorul statului rus construit de Petru cel Mare, nicidecum cel comunist. Astfel, intr-un eseu istoric publicat pe site-ul presedintiei ruse, Vladimir Putin afirma fara echivoc  faptul ca rusii, bielorusii si ucrainienii au toti aceiasi origine si deriva de la Vechiul Rus, chiar daca in decursul istoriei  au aparut diviziuni intre ei.

Romanii pot intelege foarte bine aceasta abordare a istoriei Rusiei. De cel putin doua secole, toti intelectualii romani au afirmat intr-un glas ca moldovenii, muntenii si ardelenii " de la Rim se trag",  ca apartin aceluiasi popor,  avand  origine si limba comune. Exact acelasi lucru il sustine si Putin despre rusi, bielorusi si ucrainieni si eu unul ca istoric nu cred ca greseste prea mult.

Altfel spus, Putin nu este nici pe departe tipul de lider post-sovietic, in genul lui Nazarbayev, dornic sa refaca URSS,  asa cum bate campii propaganda inepta actuala din SUA. Nu, el este un lider nationalist si il intereseaza strict refacerea unitatii lumii ruse.  Iata de ce nu cred ca Putin  reprezinta un pericol pentru fostii sateliti sovietici , cum a fost si Romania. Refacerea in forme noi a URSS nu este asadar pe agenda Kremlinului.

Ce se intampla acum in Ucraina este deci consecinta abordarii nationaliste a istoriei Rusiei,care in conceptia lui Putin presupune un efort multi-dimensional, vizand refacerea in timp a unitatii economice si politice a lumii ruse, in sensul in care a realizat-o pentru prima oara Petru cel Mare in secolul XVIII.