CRUCIADELE NEOCONSERVATORILOR AMERICANI SI RAZBOIUL DIN UCRAINA

 A existat o scurta perioada din istoria recenta a vestului cand economiile si societatile care il compun, mai ales SUA ,nu au cunoscut crize sau probleme majore. Sociologii au denumit perioada, care a durat din 1945 cam pana prin 1975, "epoca de aur a capitalismului".

In domeniul relatiilor internationale a fost in respectiva perioada liniste si pace in Europa. Sigur, au existat razboaie in Coreea sau Vietnam, dar ele erau departe si nu au pus niciun moment in primejdie pacea globala. Bogatii vestului aveau ciocul mic , nu cereau ca cei de astazi reduceri de taxe si nu promovau asasinarea liderilor unor state inarmate nuclear ca Rusia, cum a decis recent sa faca patronul FB. Dimpotriva, plateau taxe de pana la 80% din profituri si nu aveau o influenta majora asupra conducerii politice a statelor.

Politica externa vestica era in mare masura decisa tinand seama de recomandarile unor specialisti recunoscuti in domeniu, ca George Kennan sau Henry Kissinger, care a fost initial profesor de relatii internationale la Harvard.

Dupa 1975, a inceput procesul de decadere a vestului, evident in economie (stagflatie ) societate (revolutia sexuala ) sau politica. Acest proces a cunoscut in anii 90 o pauza in care performantele economice din vest s-au imbunatatit, pana prin 2008 , anul declansarii crizei financiare globale.

Sfarsitul anilor 90 a marcat si sfarsitul pacii mostenite din vremea razboiului rece. NATO s-a extins in centrul Europei si a atacat Serbia, careia i-a distrus infrastructura dupa 72 de zile de bombardamente aeriene.

Secolul XXI a inaugurat unipolarismul american, promovat de un grup restrans de neoconservatori, care au monopolizat politica externa americana din ultimii 20 de ani. Cvasi-totalitatea membrilor grupului sunt paraleli cu relatiile internationale, dar sunt promotorii agresivi ai democratiei liberale, un tip de democratie expirat, care a fost initial specific numai in statele vestice. Multe alte state democratice au optat intre timp pentru modelul democratiei electorale, in care primeaza nu interesele unor minoritati, ci acelea ale majoritatii electorilor.

Dupa ce au marginalizat majoritatea expertilor in relatii internationale - precum George Kennan, Stephen Walt, John Mearsheimer, etc - neoconservatorii au declansat si un numar mare de razboaie sau revolutii in Orientul Mijlociu ( Afghanistan, Irak,Siria ) , Africa ( Libia si revolutiile arabe din 2011din Tunisia, Egipt) sau Europa ( revolutiile colorate din Ucraina si Georgia sau Kyrghystan din 2004 si Maidanul in 2014), menite sa " democratizeze" in sensul liberal societatile respective. Din nefericire pentru ideologii neoconservatori , niciuna din societatile vizate de cruciadele pro-democratizare nu s-au transformat in state stabile, prospere sau democratice. In schimb, neoconservatorii au bulversat grav domeniul relatiilor dintre state, fapt care a condus in final la actualul razboi din Ucraina.( Cam acelasi lucru s-a mai intamplat in Europa in secolul XIX, cand sfarsitul razboaielor napoleoniene a generat o reactie conservatoare pan-europeana impotriva ideilor revolutiei franceze ).

Ajunsa recent in pragul razboiului nuclear, SUA va trebui sa decida cat mai rapid daca neoconservatorii si modelul de democratie liberala pe care se tot chinuie sa il exporte global merita riscul unei confruntari nucleare cu state ca Rusia sau China, sau daca nu este mai logic si mai normal sa ii scoata rapid pe cei responsabili mai devreme la pensie si sa revina la abordarea realista a relatiilor dintre state in politica lor externa.

NATO : "DAI IN MINE, DAI IN TINE, DAI IN FABRICI SI UZINE"

Dai in mine, dai in tine... asa mergea treaba in timpul comunismului, daca aveai curajul sa critici partidul.

Asa merg lucrurile si acum, daca critica cineva - cum am facut-o si eu din 2008 incoace -expansiunea NATO in estul Europei. Sau politica SUA din Ucraina incepand cu Maidan. Sau lipsa de intelegere in vest a imperativelor de securitate ale Rusiei.

Mai grav, sa sustii , cum am facut eu ,ca din 2003 incoace NATO este cea mai serioasa amenintare la adresa pacii mondiale este echivalent cu fluieratul in biserica sau chiar mai rau...

Tin sa amintesc tuturor celor interesati ca sunt titularul unei diplome de master II in GEOPOLITICA SI RELATII INTERNATIONALE de la Sciences Po din Toulouse , promotia 2011. Cu alte cuvinte, eu nu fac decat sa imi exprim opiniile profesionale pe marginea unor evenimente internationale, cel mai important in prezent fiind razboiul din Ucraina.

Din nefericire, au existat cativa " prieteni " de pe Facebook care fie m-au acuzat ca fac jocul lui Putin, fie ca sunt pro-rus sau anti nu-stiu-cine, fie - ca un polonez care a fost "friend" pe zidul meu ani de zile - ca sunt agent FSB, nici mai mult, nici mai putin !

Pai daca eu sunt agent rus, sau FSB, sau altcuiva, pai haideti sa il investigam post-mortem si pe Nicolae Titulescu, care in plina campanie anti-sovietica din intreg vestul, si-a vazut de obligatia lui de diplomat roman si de interesul national si a semnat cu regimul sovietic pactul Titulescu-Litvinov. Nu o fi fost cumva agent KGB ?

Pe vremea lui Titulescu, insa, Romania a avut o politica externa cu adevarat independenta, CIA si mentalitati de razboi rece nu au existat , iar diplomatii erau lasati sa isi faca meseria, fiind si bine calificati.

SOLDAT LA GRANITA CU URSS

 In 1974 am petrecut 9 luni ca militar cu termen redus la arma graniceri. Instructia am facut-o pentru 7 luni la batalionul Radauti din Bucovina, dupa care am fost repartizat pentru 2 luni sa fac practica in calitate de asistent al comandantului pichetului de graniceri Manoleasa Prut, care tinea de batalionul de graniceri din Botosani ( acolo unde fac in prezent manevre americanii impreuna cu trupele romanesti ).

Perioada in care mi-am indeplinit stagiul militar a fost una extrem de tensionata geopolitic. La indemnul americanilor, Ceausescu a decis sa treaca de partea Chinei si sa atace URSS de cate ori avea ocazia.

Una din temele favorite ale lui Ceausescu a fost la vremea aceea Basarabia, a carei apartenenta la URSS incepuse sa o conteste mai mult sau mai putin deschis. Tactica aceasta facea parte din eforturile lui de a inaugura in Romania national-comunismul si de a se distanta de conducerea de la Moscova.( Ca si in cazul Ucrainei, conducatorii americani l-au asigurat in prealabil pe Ceausescu ca in cazul unei invazii ruse, SUA va ajuta Romania...)

La nivelul nostru de militari TR, am fost informati, in mare, de existenta unor tensiuni sporite cu URSS. Ajuns la pichet, am constatat ca se primeau constant alerte de la comandamentul trupelor de graniceri,care ne cereau vigilenta sporita si pregatirea pichetului dpdv tehnic pentru posibilitatea unui potential conflict de granita ( in realitate , invazie ) cu sovieticii.

Din fericire, spre deosebire de ucrainieni, ofiterii nostri erau moldoveni si aveau un instinct de conservare bine dezvoltat. Asta i-a indemnat sa ne spuna confidential ca in cazul unui conflict armat cu sovieticii, ei aveau hainele civile pregatite in portbagajul masinii si ca ne sfatuiesc si pe noi sa evitam sa luptam cu rusii si sa ne retragem frumusel in localitatea de bastina.

Dupa ce am patrulat timp de doua luni frontiera cu URSS, mi-am dat seama ca aveau dreptate. Spre deosebire de noi, sovieticii luau paza frontierei cu Romania foarte in serios si erau ultra-dotati cu tehnica de lupta ( blindate usoare sau motociclete cu atas care patrulau in permanenta, dotate cu mitraliere cu afet, etc ) Prin comparatie, noi aveam o singura mitraliera ZB la pichet, vreo 12 pistoale-mitraliera AKM si munitie care in caz de conflict ne-ar fi ajuns pentru numai 2-3 ore. In materie de mijloace de deplasare aveam un IMS care nu avea carburator ( acesta fusese luat de comandantul companiei, ca sa nu fie folosita masina pentru deplasari in zona pe la nunti sau botezuri, cum se mai intamplase ) si un cal cu o rana infectata, care facea imposibila calarirea acestuia in scopuri de patrulare.

Aveam in schimb un presedinte dement, care chiar credea ca in caz de conflict cu sovieticii, o sa ne dam viata pentru a justifica erorile sale din domeniul politicii externe ...

DESPRE G8 SI NATO

In 1997 eram foarte preocupat, in activitatea mea de lobby pe langa cancelariile straine, de nevoia de a crea un cadru institutional adecvat pentru tranzitia de la lumea bi-polara la o lume multipolara. Neoconservatorii americani si NATO au avut, insa, alte planuri. Daca si-au dorit Rusia ca dusman, ei bine ...acum o au.

In primavara  anului 1997 am avut ideea sa recomand administratiei Clinton sa includa Rusia in G7, propunere care a fost acceptata de americani. Asa se face ca prin iunie 1997 grupul G7  a devenit G8, prin includerea Rusiei ca membru.

Sugestia mea geopolitica s-a bazat pe solide ratiuni economice, dar si pe faptul ca Rusia resimtea o frustrare imensa legata de statutul ei international dupa disparitia lumii bipolare . Intre 1995 si 1997 am participat la o serie de conferinte internationale organizate de EuroForum sau IBC  ( doua firme londoneze ) la Bucuresti, Praga sau Londra pe tema tranzitiei statelor din Estul Europei la economia de piata si reformele care se impuneau. Cu acea ocazie, am putut constata nemultumirea rusilor in legatura cu felul in care evolua acest proces in tara lor, dar si cu statutul incert al noii Rusii pe plan international.

Din pacate, vestul nu avea inca la vremea aceea o politica externa  coerenta post-1989, care sa dea rusilor sentimentul ca nu au devenit o putere de mana a treia, asa cum ar fi dorit multi actori politici din SUA sau UE. Faptul ca propunerea mea a fost acceptata dovedeste ca la vremea aceea administratia Clinton nu ajunsese inca sa fie dominata de neoconservatori, artizanii unipolaritatii americane inaugurate de presedintele GW Bush dupa atacul terorist din 2001.

Pana in cele din urma, Rusia a fost redusa arbitrar - la instigarea neoconservatorilor - la statutul de "stat mare cu o pompa de petrol" ( Nina Khrushcheva) si a fost eliminata din G8 in 2014, dupa anexarea de catre aceasta a peninsulei Crimeea.

Tot in vara anului 1997, am trimis o scrisoare de lobby secretarei de stat a SUA de atunci, Madeleine Albright, sustinand candidatura Romaniei de aderare la NATO. Motivatia mea nu a fost in nici un caz anti-rusa. La vremea respectiva, Romania se afla intr-o situatie economica dramatica, nereusind sa atraga - precum Cehia, Ungaria sau Polonia - investitori straini care sa preia mari intreprinderi falimentare din Romania. Numai cu ani de zile mai tarziu mi-am dat seama ca scopul militar al aliantei devenise in realitate acela de incercuirea Rusiei, si nici prin cap nu mi-ar fi trecut in 1997 ca NATO va accepta  in 2004 statele baltice ca membrii ai aliantei ...

Cert este ca la vremea respectiva, nu mi-am dat seama ca incercam sa obtin aderarea Romaniei la o alianta politico-militara, NATO, care va deveni doua decenii mai tarziu responsabila cu declansarea ostilitatilor premergatoare celui de-al treilea razboi mondial, pentru ca aceasta este faza in care ne aflam cu totii dupa evenimentele din 2014 din Ucraina. Mea maxima culpa !

UN POST DESPRE UCRAINA DIN 2 MARTIE 2014

 Martie, 2014. CUM SE EXPLICA REACTIA RUSILOR . Rusia, cel mai intins stat al planetei, un stat care dispune de resurse uriase, de o armata puternica si armament nuclear sofisticat, se simte atacata astazi in zona sa de securitate, Ucraina.

Englezii au pus umarul in secolul XIX la formarea si garantarea securitatii statului belgian : cand Belgia si Olanda erau atacate - adica zona de protectie pe continent a insulelor britanice - Anglia intra automat in razboi impotriva agresorului . Aceeasi situatie geo-strategica o are si insula Hawaii pentru Statele Unite : cand aceasta a fost atacata de japonezi, SUA a intrat automat in razboi.

Ceea ce SUA via UE au pus la cale in Ucraina cu ajutorul unor locuitori nemultumiti din vestul tarii constituie o eroare uriasa a Aliantei nord-atlantice. Toti oficialii vestici responsabili cu managementul situatiei de acolo din ultimii cativa ani sau luni ar merita sa isi piarda posturile pe care le detin in prezent. Momentele grele prin care trecem se datoreaza in ultima instanta tocmai acestor oficiali , care si-au gresit evident cariera.

Falsa suparare afisata acum de unii lideri politici euroatlantici , amenintarile, nu pot ascunde faptul ca nevoile de securitate ale Rusiei, interesele sale economice si geo-strategice, au fost calcate in picioare de toti cei care au facut posibila logistic si tactic rasturnarea pe cale insurectionala a regimului de la Kiev.

Rusia nu a putut tolera nici modul in care s-a actionat in Kiev , nici belicozitatea si amenintarile unor politicieni - perceputi la Moscova, nu fara oarecare temei , ca reprezentantii unui regim-marioneta - instalat de tarile vestului pentru a da o lovitura mortala intereselor de securitate ale Rusiei in propria ograda.

Alesii Maidanului au dovedit in numai o saptamana, prin masurile adoptate, ca nu inteleg enormitatea gafelor comise, de la anularea legii nationalitatilor, la amenintarea cu suspendarea acordului referitor la baza navala rusa din Crimeea sau retorica anti-rusa . In consecinta, posibilitatea unui conflict militar de anvergura in zona nu mai poate fi exclusa, ci este chiar foarte probabila :

(Autor: Florian Pantazi

Postat pe Facebook pe 2 martie 2014 )