Daca alegerile europarlamentare din Olanda anunta un trend pentru restul tarilor europene, inseamna ca partidele de dreapta si extrema dreapta sunt pe cale sa isi intareasca controlul asupra Parlamentului european. In alegerile de joi, partidul extremist zis "al Libertatii" a castigat 15.3 % din sufragii in Olanda. Acest partid militeaza impotriva admiterii Turciei in UE si pentru excluderea Romaniei si Bulgariei din structurile Uniunii.
Aceasi radicalizare spre dreapta a politicii europene este observabila si in Marea Britanie. Acolo, se asteapta ca partidul eurosceptic al conservatorilor condusi de David Cameron sa prevaleze in alegerile europarlamentare. Impreuna cu partide ca Libertas - si de ce nu, Romania Mare de la noi - fortele politice de dreapta, cu exceptia Popularilor europeni, se pronunta pentru stoparea procesului de integrare politica in interiorul Uniunii si impotriva continuarii extinderii.
Dupa toate probabilitatile, nu se va ajunge, insa, la excluderea Romaniei si Bulgariei din structurile europene. In schimb, ne putem astepta la o incetinire a negocierilor de aderare a tarilor din Balcanii de Vest si la amanarea negocierilor de aderare cu Turcia.
Castigurile electorale obtinute de partidele extremiste de dreapta speculeaza o situatie reala, si anume tensiunile etnice existente in multe societati europene. In Uniunea Europeana traiesc astazi peste 15 milioane de musulmani din tarile Africii de Nord, Turcia sau Asia, care nu s-au asimilat culturii europene, formand adevarate insule de islamism in interiorul unor tari-gazda ca Franta, Germania sau Marea Britanie.
Multi analisti considera ca aceasta situatie poate deveni exploziva oricand, tensiunile etnice fiind abil speculate electoral atat de dreapta si extrema dreapta europeana, cat si de social-democrati, favorabili integrarii Turciei in structurile Uniunii. Spre deosebire de SUA, care au numai aproximativ 2 milioane de islamici, pentru UE costurile sociale sunt incomensurabil mai mari. In asemenea conditii, nu este de mirare ca in marile tari ale Uniunii, sau chiar in state mici ca Olanda, propaganda anti-islamica de dreapta castiga teren in dauna partidelor moderate si pro-europene.
Saturday, June 6, 2009
Tuesday, June 2, 2009
Prezidentiale 2009 : Disparitia Candidatului-Locomotiva
In 2009, pentru prima data, alegerile prezidentiale sunt decalate fata de cele parlamentare. In eseul "Romania in Mileniul III" (1995), mi-am exprimat de altfel preferinta pentru introducerea la noi a mandatului prezidential de cinci ani. Prin modificarea Constitutiei in 2003, aceasta a devenit realitate, durata mandatului prezidential crescand de la patru la cinci ani.
Ultima data cand alegerile parlamentare au coincis cu cele prezidentiale a fost deci in 2004. Potrivit Constitutiei de la 1991, rolul presedintelui, si anume acela de locomotiva electorala, a fost pana recent unul exceptional. De reusita presedintelui a depins, de regula, si succesul electoral al formatiunii politice din care provenea acesta. Mai mult, cu toate ca pierduse scrutinul parlamentar, coalitia PNL-PD a ajuns sa guverneze Romania pana in 2008 datorita mandatului incredintat de catre presedintele Basescu, castigatorul alegerilor prezidentiale din 2004.
Realegerea actualului presedinte, care starneste pasiuni dintre cele mai diverse, si-a pierdut in realitate importanta avuta inainte de 2004. Succesul PDL-ului la alegerile parlamentare a fost asigurat inca din toamna 2008. Aceasta formatiune nu este deci motivata sa cheltuiasca prea mult capital politic pentru realegerea presedintelui Basescu, care a suferit o importanta pierdere de popularitate in ultimii doi ani. Candidatura sa nu mai este sustinuta nici macar de intelectualii care l-au aparat in 2007, cum ar fi Mircea Cartarescu, care isi declara recent dezamagirea ca Basescu nu si-a putut realiza agenda cu care a venit la guvernare.
Castiga sau pierde, soarta actualului presedinte nu mai este legata de cea a formatiunii pe care a condus-o pana in 2004. Reusita sau esecul PDL-ului va depinde in viitor de modul in care va gestiona actuala criza economica si de buna functionare a coalitiei PDL-PSD, nicidecum de favorurile sau capitalul electoral acumulat de presedinte.
Pentru prima data in istoria politica post-decembrista a Romaniei, asadar, presedintele nu mai joaca rolul de locomotiva electorala pentru partidul sau. O situatie de genul celei din 2000, cand retragerea lui Emil Constantinescu din cursa prezidentiala a dus la disparitia PNTCD-ului din parlament, nu se mai poate - din fericire - repeta. Fireste, multi analisti se intreaba acum, in preajma alegerilor actuale, daca nu ar fi mai potrivit pentru Traian Basescu sa renunte la o a doua candidatura. Raspunsul la aceasta intrebare nu poate insa veni decat de la presedintele in functiune, dupa un examen serios si candid al performantelor sale politice din primul mandat.
De acum inainte, partidele noastre politice vor fi judecate de catre alegatori numai in functie de capacitatea lor de a guverna eficient Romania, ceea ce din pacate nu a fost cazul pana recent.
Ultima data cand alegerile parlamentare au coincis cu cele prezidentiale a fost deci in 2004. Potrivit Constitutiei de la 1991, rolul presedintelui, si anume acela de locomotiva electorala, a fost pana recent unul exceptional. De reusita presedintelui a depins, de regula, si succesul electoral al formatiunii politice din care provenea acesta. Mai mult, cu toate ca pierduse scrutinul parlamentar, coalitia PNL-PD a ajuns sa guverneze Romania pana in 2008 datorita mandatului incredintat de catre presedintele Basescu, castigatorul alegerilor prezidentiale din 2004.
Realegerea actualului presedinte, care starneste pasiuni dintre cele mai diverse, si-a pierdut in realitate importanta avuta inainte de 2004. Succesul PDL-ului la alegerile parlamentare a fost asigurat inca din toamna 2008. Aceasta formatiune nu este deci motivata sa cheltuiasca prea mult capital politic pentru realegerea presedintelui Basescu, care a suferit o importanta pierdere de popularitate in ultimii doi ani. Candidatura sa nu mai este sustinuta nici macar de intelectualii care l-au aparat in 2007, cum ar fi Mircea Cartarescu, care isi declara recent dezamagirea ca Basescu nu si-a putut realiza agenda cu care a venit la guvernare.
Castiga sau pierde, soarta actualului presedinte nu mai este legata de cea a formatiunii pe care a condus-o pana in 2004. Reusita sau esecul PDL-ului va depinde in viitor de modul in care va gestiona actuala criza economica si de buna functionare a coalitiei PDL-PSD, nicidecum de favorurile sau capitalul electoral acumulat de presedinte.
Pentru prima data in istoria politica post-decembrista a Romaniei, asadar, presedintele nu mai joaca rolul de locomotiva electorala pentru partidul sau. O situatie de genul celei din 2000, cand retragerea lui Emil Constantinescu din cursa prezidentiala a dus la disparitia PNTCD-ului din parlament, nu se mai poate - din fericire - repeta. Fireste, multi analisti se intreaba acum, in preajma alegerilor actuale, daca nu ar fi mai potrivit pentru Traian Basescu sa renunte la o a doua candidatura. Raspunsul la aceasta intrebare nu poate insa veni decat de la presedintele in functiune, dupa un examen serios si candid al performantelor sale politice din primul mandat.
De acum inainte, partidele noastre politice vor fi judecate de catre alegatori numai in functie de capacitatea lor de a guverna eficient Romania, ceea ce din pacate nu a fost cazul pana recent.
Thursday, May 28, 2009
Coreea de Nord ameninta
Saptamana a debutat furtunos in peninsula coreeana. Agasat de restrictiile comerciale impuse de Japonia, de cantitatea insuficienta de energie electrica primita de la Vest si de initiativa americano-coreeana de a controla proliferarea exporturilor primejdioase din zona, regimul de la Phenian a renuntat la diplomatie si a trecut la fapte. Simtindu-se amenintat, Kim Jong-il si-a pus generalii sa detoneze luni o incarcatura nucleara subterana de puterea celei folosite la Nagasaki si sa lanseze cateva zile la rand rachete balistice cu raza mica si medie de actiune.
Riposta Vestului a fost prompta, atat testul cat si lansarile fiind unanim condamnate in Consiliul de Securitate ONU. Drept raspuns la oprobiul international, liderul nord coreean a plusat, in maniera stalinista cunoscuta. Potrivit mass-mediei nord coreene, acesta a decis sa anunte ca a renuntat la armistitiul vechi de 50 de ani si sa declare tara in stare de razboi cu vecinul de la sud.
Belicozitatea subita a nord coreenilor mascheaza de fapt o teama intensa de schimbare. Ca romani, suntem constienti de faptul ca Nicolae Ceausescu ar fi procedat identic, daca ar fi avut la dispozitie armele nucleare necesare. Spre nesansa Phenianului, insa, China nu mai doreste sa sprijine stalinismul dinastic din Coreea de Nord, dimpotriva. Populatia tarii, la randul ei, este cel putin la fel de nemultumita de lipsurile cotidiene si slabele performante economice ale tarii, in timp ce vecinii din sud tolereaza tot mai greu excesele si belicozitatea militarilor nord coreeni.
La 20 de ani de la caderea regimului Ceausescu, iata ca regimul nord coreean actioneaza asemanator, ca si cand ar simti ca sfarsitul se apropie. In viitorul imediat tot ce putem spera este ca statul totalitar nord coreean sa nu dispara din istorie asa cum a aparut, adica pe calea razboiului.
Riposta Vestului a fost prompta, atat testul cat si lansarile fiind unanim condamnate in Consiliul de Securitate ONU. Drept raspuns la oprobiul international, liderul nord coreean a plusat, in maniera stalinista cunoscuta. Potrivit mass-mediei nord coreene, acesta a decis sa anunte ca a renuntat la armistitiul vechi de 50 de ani si sa declare tara in stare de razboi cu vecinul de la sud.
Belicozitatea subita a nord coreenilor mascheaza de fapt o teama intensa de schimbare. Ca romani, suntem constienti de faptul ca Nicolae Ceausescu ar fi procedat identic, daca ar fi avut la dispozitie armele nucleare necesare. Spre nesansa Phenianului, insa, China nu mai doreste sa sprijine stalinismul dinastic din Coreea de Nord, dimpotriva. Populatia tarii, la randul ei, este cel putin la fel de nemultumita de lipsurile cotidiene si slabele performante economice ale tarii, in timp ce vecinii din sud tolereaza tot mai greu excesele si belicozitatea militarilor nord coreeni.
La 20 de ani de la caderea regimului Ceausescu, iata ca regimul nord coreean actioneaza asemanator, ca si cand ar simti ca sfarsitul se apropie. In viitorul imediat tot ce putem spera este ca statul totalitar nord coreean sa nu dispara din istorie asa cum a aparut, adica pe calea razboiului.
Subscribe to:
Posts (Atom)